High Court incompetence for appeals against tribunal appellate rulings in judicial partition disputes; jurisdiction reserved to Court of Appeal.

Reclamanta A. l-a chemat în judecată pe pârâţii B., C., D. şi E., solicitând instanţei să dispună ieşirea din indiviziunea existentă asupra succesiunii defunctului F., decedat la data de 25.05.2013, a cărui masa succesorală se compune din terenul ce face parte din suprafaţa totală de 1,7666 ha, teren înscris în titlul de proprietate nr. x din 21.06.2006, eliberat de Comisia judeţeană Neamţ pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, respectiv 2.000 mp sola x, parcela x, 300 mp sola x, parcela x, 500 mp sola x, parcela x, 1.300 mp sola x, parcela x, 800 mp sola x, parcela x, 250 mp teren păşuni sola x, parcela x şi 1.600 mp teren intravilan sola x, parcela x, restul urmând a se constata că sunt proprietatea reclamantei, ca bun propriu precum şi cota-parte indiviză de 1/2 din construcţiile edificate în timpul căsătoriei, respectiv o casă din vălătuci, pe furci de lemn, acoperită cu tablă compusă din 2 camere, o sală şi un chiler în suprafaţă de 48 mp, un grajd din vălătuci acoperit cu eternită cu 3 încăperi în suprafaţă de 30 mp şi o anexă din vălătuci pe furci de lemn, acoperită cu eternită, în suprafaţă de 15 mp, situate în comuna Ion Creangă, str. x, judeţ Neamţ.

Prin sentinţa civilă nr. 1480 din data de 31.05.2016 pronunţată de Judecătoria Roman, a fost admisă în fond acţiunea civilă de ieşire din indiviziune formulata de reclamanta A. şi s-a respins cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă C., şi în consecinţă:

S-a constatat deschisă succesiunea după defunctul F., cu ultimul domiciliu în comuna Ion Creangă jud. Neamţ, prin decesul acestuia, survenit la 25.05.2013.

S-a constatat că masa succesorală rămasă după defunctul F. se compune din următoarele bunuri imobile situate pe raza com. Ion Creangă, jud. Neamţ:

A. - suprafaţa totală de 1,7666 ha, teren înscris în titlul de proprietate nr. x din 21.06.2006 eliberat de Comisia judeţeană Neamţ pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor mai puţin suprafeţele de 800 mp sola x, parcela x şi 4.200 mp teren păşuni punct Coasta Ţiganca asupra cărora reclamanta este proprietară.

B. - cota-parte indiviză de 1/2 din construcţiile edificate în timpul căsătoriei respectiv o casa din vălătuci, pe furci de lemn, acoperită cu tablă compusă din 2 camere, o sală şi un chiler în suprafaţă de 48 mp, un grajd din vălătuci acoperit cu eternită cu 3 încăperi în suprafaţă de 30 mp şi o anexa din. vălătuci pe furci de lemn, acoperita cu eternită în suprafaţă de 15 mp situate în comuna Ion Creangă, str. x, judeţ Neamţ, construcţiile având o valoare totală de 17 216 RON.

Cealaltă cota - parte indiviză de 1/2 din construcţii îi revine soţiei supravieţuitoare - reclamanta în temeiul comunităţii matrimoniale de bunuri, potrivit art. 30 din vechiul Cod al familiei.

S-a constatat că la succesiunea defunctului vin părţile, după cum urmează:

- reclamanta soţie supravieţuitoare, cu cota-parte indiviză de 1/4 din masa succesorală, iar pârâţii în calitate de fiice.

S-a dispus ieşirea din indiviziune prin atribuirea către reclamantă a construcţiilor edificate in timpul căsătoriei respectiv o casa din vălătuci, pe furci de lemn, acoperită cu tablă compusă din 2 camere, o sală şi un chiler în suprafaţă de 48 mp, un grajd din vălătuci acoperit cu eternită cu 3 încăperi în suprafaţă de 30 mp şi o anexă din vălătuci pe furci de lemn, acoperita cu eternită în suprafaţă de 15 mp, situate în comuna Ion Creangă, str. x, judeţ Neamţ, iar terenurile ce compun masa succesorală au fost atribuite conform variantei 1 a raportului de expertiza întocmit de expert tehnic G., ce va face parte integrantă din prezenta hotărâre, împreună cu schiţa anexă.

Lotul nr. x - H. - soţie supravieţuitoare în intravilan:

- sola x, parcela x - 400 mp curţi-construcţii, situată în Ion Creangă pe str. x, vecini: N - I.; E - moşt. J.; S-str. x; V - moşt. K. Valoare = 2.400 RON - sola x, parcela x = 1.616 mp teren arabil, cu aceleaşi vecinătăţi. Valoare = 4.850 RON;

- sola x, parcela x - 500 mp teren cu vie, cu aceleaşi vecinătăţi. Valoare = 1.500 RON lotul nr. x - L. - fiică în extravilan;

- tarlaua x, parcela x = 1.000 mp teren arabil, la "M.", vecini: N - N.; E - drum exploatare; S - D.; V - drum expl. Valoare = 400 RON.

- tarlaua x, parcela x = 300 mp teren arabil, situat la "Lotru ", vecini: N-O.; E - canal desecare; S - moşt. K.; V - drum exploatare.

Valoare = 90 RON

- tarlaua x, parcela x = 500 mp teren arabil, situat la "Lingurari ", vecini: N - moşt. K.; E - drum exploatare; S - P.; V - drum exploatare.

Valoare = 150 RON

- suprafaţa de 800 mp din suprafaţa totală de 1.600 mp teren arabil situată în tarlaua x, parcela x la punctul "Scruntar ", vecini: N - drum exploatare; E-A.; S - drum exploatare; V - moşt. J.

Valoare - 240 RON

- tarlaua x, parcela x = 250 mp teren păşune, situată la "Lotru ", vecini: N-teren Avereşti; E - teren Avereşti; S - drum exploatare; V - drum exploatare. Valoare - 20 RON. lotul nr. x - Q. - fiică în extravilan:

- tarlaua x, parcela x = 1.300 mp teren arabil, Ia "Bahnă ", vecini: N-R.; E - drum exploatare; S - moşt. K.; V - drum exploatare.

Valoare - 390 RON

- lotul nr. x - D. fiică în extravilan:

- tarlaua x, parcela x - 6.000 mp teren arabil, la "M. ", vecini: N - L.; E - drum expl.; S - moşt. K.; V - drum expl.

Valoare = 2.400 RON

A fost obligată reclamanta A. să plătească sulte, astfel: sulta de 4.362 RON către lotul x, sulta de 4.872 RON către lotul x şi sultă de 2.862 RON către lotul x.

Au fost compensate onorariile de avocat şi obligă pe fiecare pârâtă să-i plătească reclamantei cate 425 de RON cheltuieli de judecata.

Prin Decizia nr. 1097 din 12 octombrie 2017, pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia 1 civilă, s-a respins, ca nefondată, excepţia tardivităţii apelului declarat de pârâta-reclamantă C., excepţie invocată de intimatele H., Q. şi D. S-a admis cererea de repunere în termenul de declarare a apelului, formulată de pârâta-reclamantă C. S-a admis apelul declarat de pârâta-reclamantă C., împotriva încheierii de admitere în principiu pronunţată la data de 09.09.2015, îndreptată prin încheierea de şedinţă din data de 17.02.2016, precum şi împotriva sentinţei civile nr. 1480 din 31.05.2016, pronunţate de Judecătoria Roman. S-a schimbat în parte încheierea de admitere în principiu şi sentinţa, apelate în cauză, în sensul următor: s-a admis, în parte, cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă C. şi în consecinţă: s-a constatat că masa succesorală rămasă după de cujus F. (decedat) se compune şl din următoarele sume de bani:

- 5.508 RON, reprezentând 1/4 din suma totală de 11.015,43 RON, aflată ia data de decesului în contul bancar existent la BCR S.A., titular fiind reclamanta A.;

- 566 euro, reprezentând 14 din suma totală de 1.131,12 euro, aflată la data de decesului în contul bancar existent la BCR S.A., titular fiind reclamanta A.;

- 15.679 RON, reprezentând 14 din suma totală de 31.358,83 RON, aflată la data de decesului în contul bancar existent la S., titular fiind reclamanta A.

A atribuit sumele de bani menţionate, totalizând 23.655 Iei, reclamantei H.

A modificat corespunzător valoarea sultelor, în raport de cota succesorală cuvenită, astfel:

Obligă reclamanta H. să plătească:

- pârâtei-reclamante L. (lot. x), suma de 10.276 lei, în loc de 4.362 RON;

- pârâtei Q. (lot. x), suma de 10.786 RON, în loc de 4.872 RON;

- pârâtei D. (lot. x), suma de 8.776 RON, în loc de 2.862 lei.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate şi a compensat cheltuielile de judecată suportate de părţi în apel, în raport de cota cuvenită, şi a obligat intimatele să plătească apelantei fiecare câte 600 RON cu titlu de cheltuieli de judecată rezultate în urma compensării.

Prin încheierea din 12 octombrie 2017 s-a respins cererea de îndreptare eroare materială formulată de petenta C. privind Decizia nr. 1097 din 27.09.2017 a Tribunalului Neamţ.

4 împotriva acestei din urmă decizii şi a încheierii de îndreptare eroare materială, pârâta reclamantă a declarat recurs, înregistrat la Tribunalul Neamţ care l-a înaintat către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 31 ianuarie 2018 şi trimis, spre soluţionare, prin repartizare computerizată aleatorie, completului de filtru nr. CII.

Prin rezoluţia completului din data de 1 februarie 2018, s-a fixat termen de judecată la 15 martie 2018 în vederea discutării competenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în judecarea cererii de recurs.

La acest termen, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei necompetenţei sale materiale în soluţionarea recursului de faţă, în raport de dispoziţiile art. 97 alin. (1) coroborat cu art. 5 alin. (3) şi art. 483 alin, (4) C. proc. civ.

Analizând excepţia, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:

Decizia şi încheierea supuse recursului, ambele sunt hotărâri care au fost pronunţate de către tribuna! în apel, într-un litigiu având ca obiect partaj judiciar.

Potrivit dispoziţiilor art. 91 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă:

"1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept; 4. orice alte cereri date prin lege în competenţa sa".

Din norma de competenţă citată rezultă în mod neechivoc faptul că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie soluţionează recursuri declarate împotriva altor hotărâri decât hotărârile curţilor de apel doar în cazurile în care legiuitorul a prevăzut în mod expres competenţa ratione materiae a Înaltei Curţi.

Prin urmare, art. 97 pct. 1 C. proc. civ. a atribuit Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca regulă, competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel şi numai prin excepţie competenţa de soluţionare a recursurilor împotriva altor hotărâri.

Astfel formulată, norma în discuţie nu consacră plenitudinea de competenţă a Înaltei Curţi în soluţionarea recursurilor, indiferent, de instanţa ce a pronunţat hotărârea supusă recursului. Cu alte cuvinte, norma de drept menţionată nu statuează în sensul că Înalta Curte soluţionează toate recursurile care nu sunt date în mod expres în competenţa altor instanţe.

O asemenea formulare de principiu nu se regăseşte în conţinutul art. 97 pct. 1- precum s-a procedat, de exemplu, prin art. 95 pct. 1 din cod, în cazul competenţei de atribuţiune a tribunalelor pentru judecata în primă instanţă, ceea ce relevă că legiuitorul a optat pentru o soluţie legislativă diferită, prin indicarea expresă şi limitativă a cazurilor de atribuire a competenţei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Reformularea art. 97 pct. 1 din cod, în sensul că Înalta Curte este instanţă de drept comun pentru soluţionarea oricărui recurs pentru care nu este prevăzută competenţa altei instanţe, ar echivala cu nesocotirea intenţiei legiuitorului la edictarea normei şi cu extinderea nepermisă a sferei de aplicare a normei, în condiţiile în care legiuitorul a limitat competenţa Înaltei Curţi la cazurile de atribuire expresă a competenţei. Mai mult, s-ar ajunge la o regulă noua de competenţă, prin adăugare la lege, rezultat ce contravine prevederilor art. 122 C. proc. civ., care prevăd că "Reguli noi de competenţă pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod" şi art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora "competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai de lege".

Constatări similare se impun şi în privinţa art. 483 alin. (3) C. proc. civ., ce prevede că "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

Nici această normă nu conţine o formulare de principiu în sensul că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie soluţionează toate recursurile care nu sunt date în mod expres în competenţa altor instanţe, formulare ce s-ar fi impus dacă legiuitorul ar fi intenţionat consacrarea Înaltei Curţi ca instanţă de drept comun pentru soluţionarea recursurilor.

Raţiunea normei rezidă în explicitarea scopului recursului, după cum indică titlul prevederii legale, în cazurile în care Înaltei Curţi îi revine prin lege competenţa de soluţionare a recursului. De altfel, acelaşi scop îl urmăreşte şi recursul soluţionat de alte instanţe de recurs decât Înalta Curte, astfel cum se prevede în art. 483 alin. (4) teza finală, potrivit căruia "Dispoziţiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător".

Este incontestabil că Înalta Curte are rolul de a realiza interpretarea şi aplicarea unitară a legii, rol consacrat de art. 126 alin. (3) din Constituţie, însă acesta nu conduce eo ipso la plenitudine de competenţă în soluţionarea recursurilor, în absenţa unei norme exprese de competenţă în acest sens. Astfel, art. 126 alin. (3) din Constituţie prevede că acest rol se exercită de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie "potrivit competenţei sale".

Din considerentele expuse anterior, rezultă că art. 483 alin. (3) C. proc. civ. nu permite o concluzie diferită de cea desprinsă din art. 97 pct. 1 C. proc. civ., anume că Înalta Curte are, ca regulă, competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor ciuţilor de apel şi numai prin excepţie competenţa de soluţionare a recursurilor împotriva altor hotărâri, atunci când aceasta a fost prevăzută în mod expres.

Pornind de la această premisă, demonstrată prin cele ce preced, se constată că nu este prevăzută în mod expres competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel.

Noul C. proc. civ. păstrează principiul ierarhiei instanţelor, astfel încât, coroborând acest principiu cu dispoziţiile art. 483 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., curţile de apel sunt competente să soluţioneze recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale, procedând la examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, conform art. 483 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Cum în speţă, judecătoria a fost învestită în primă instanţă cu judecarea acţiunii, iar apelul a fost soluţionat de tribunal, rezultă că nu este incidenţă norma art. 97 pct. 1 C. proc. civ., care reglementează competenţa în materia recursului a instanţei supreme,

Aceasta întrucât, pe de o parte, nu este supusă cenzurii o decizie a curţii de apel şi, pe de altă parte, nu este vorba despre un caz prevăzut de lege (cu privire Ia alte hotărâri ale instanţelor), care să atragă competenţa de judecată în recurs a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,

In aplicarea acestei norme, faţă de prevederile art. 5 alin. (3) C. proc. civ., competenţa de soluţionare în cauză a recursului declarat împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către Tribunalul Neamţ revine instanţei ierarhic superioare, respectiv Curţii de Apel Bacău, instanţă în favoarea căreia Înalta Curte va declina competenţa de soluţionare a recursului, văzând şi dispoziţiile art. 132 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competenţa de soluţionare a recursului formulat de către pârâta C. împotriva Deciziei nr. 1097 din 12 octombrie 2017, pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia I civilă, în favoarea Curţii de Apel Bacău.

Fără cale de atac.

Pronunţată in şedinţă publică, astăzi 15 martie 2018.