Provisional child return order assigned to merits court in pending divorce.

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecata înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti la data de 21.11.2017, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta B., pe calea ordonanţei preşedinţiale, obligarea pârâtei la aducerea minorelor C. şi D. în municipiul Bucureşti, oraş în care acestea domiciliază, cu scopul de a-şi continua studiile în cadrul Colegiului Naţional x din Bucureşti.

Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, secţia civilă, prin sentinţa nr. 10023 din 8 decembrie 2017, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zalău.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 997 C. proc. civ., cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului.

De asemenea, dispoziţiile art. 114 C. proc. civ. stabilesc o competenţă exclusivă şi absolută a instanţei în cazul cererilor privind ocrotirea persoanelor fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 105 C. civ., " sunt supuşi unor măsuri speciale de ocrotire minorii ", iar potrivit dispoziţiilor art. 106 C. civ. " ocrotirea minorului se realizează prin părinţi, prin instituirea tutelei, prin darea în plasament sau, după caz, prin alte măsuri de protecţie specială anume prevăzute de lege."

S-a reţinut că minorele se afla în fapt la domiciliul actual al mamei din Jibou, jud. Sălaj şi că minora D. frecventează cursurile Şcolii gimnaziale "x" din Jibou.

Faţă de domiciliul minorelor în fapt la data formulării cererii de chemare în judecată şi în raport de dispoziţiile legale mai sus arătate, instanţa a reţinut că în cauză competenţa de soluţionare aparţine instanţei de Ia domiciliul persoanei ocrotite, anume Judecătoriei Zalău, în a cărei circumscripţie se află iocaliîatea Jibou.

Prin sentinţa nr. 95 din 16 ianuarie 2018, Judecătoria Zalău a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Jibou.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că minorele se află în prezent la locuinţa mamei din Jibou, judeţul Sălaj.

Având în vedere dispoziţiile art. 105, 106 şi 114 C. proc. civ. şi prin raportare la reşedinţa actuală a minorelor a fost admisă excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Zalău, dispunându-se declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Jibou.

Prin sentinţa nr. 117 din 5 februarie 2018, Judecătoria Jibou a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a pronunţa această soluţie s-a reţinut că între părţile din prezenta cauză există un proces de divorţ pe rolul Judecătoriei Sector 6 Bucureşti sub nr. x/303/2016.

Potrivit art. 114 alin. (1) C. proc. civ. " (1) Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită. "

Acest articol reprezintă regula generală, iar conform art. 998 C. proc. civ. "Cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului. "

Acest articol, fiind situat în cartea a VI-a, proceduri speciale, din Codul de procedură, civilă, reprezintă excepţia, fiind derogatoriu de ia normele de drept comun.

Astfel, având în vedere faptul că prin procedura ordonanţei preşedinţia le, legea, în materia de tutelă şi familie, prevede altă competenţă decât cea de drepî comun, s-a arătat că instanţa competentă să se pronunţe cu privire la ordonanţa preşedinţială este cea care, în primă instanţă, se pronunţă fondului dreptului, anume Judecătoria Sector 6 Bucureşti. S-a precizat că este irelevant faptul că pe parcursui procesului o parte implicată şi-a schimbat domiciliul sau reşedinţa.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin acţiunea formulată reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., pe calea ordonanţei preşedinţiaîe, obligarea pârâtei ia aducerea minorelor C. şi D. în municipiul Bucureşti, oraş în care acestea domiciliază, cu scopul de a-şi continua studiile în cadrul Colegiului Naţional x din Bucureşti.

Potrivit art. 997 alin. (1) C. proc. civ.:

"Instanţa de judecată (...), va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept, care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. "

Conform art. 998 C. proc. civ. cererea de ordonanţă preşedinţială se introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului.

Prin urmare, în ce priveşte ordonanţa preşedinţială, competenţa este determinată de instanţa competentă să judece fondul dreptului.

Referitor la instanţa competentă în materie de divorţ, art. 915 alin. (1) C. proc. civ. prevede: "Cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul. "

În ceea ce priveşte cererile accesorii şi incidentale în această materie, art. 919 C. proc. civ. stipulează următoarele: " (1) La cerere, instanţa de divorţ se pronunţă şi cu privire ia; a) exercitarea autorităţii părinteşti, contribuţia părinţilor la cheituieliie de creştere şi educare a copiilor, locuinţa copilului şi dreptul părintelui de a avea legături personale cu acesta; ... (2) Când soţii au copii minori, născuţi înaintea sau în timpul căsătoriei ori adoptaţi, instanţa se va pronunţa asupra exercitării autorităţii părinteşti, precum şi asupra contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere şi educare a copiilor, chiar dacă acest lucru nu a fost solicitat prin cererea de divorţ . . . . . . . . . ."

Atâta timp cât a fost formulată o cerere de divorţ, fondul dreptului raportat ia obiectul ordonanţei preşedinţiale este reprezentat de cererile accesorii formulate în cadrul acestui proces, iar nu de eventualele cereri ce ar putea fi formulate conform art. 114 alin. (1) C. proc. civ.

Raportul dintre norma generală şi norma specială rezolvându-se din perspectiva principiului speclalia generalibus derogam, în cauză nu îşi găseşte aplicabilitatea norma prevăzută de art. 114 alin. (1) C. proc. civ., regăsită în Cartea I, intitulată "Dispoziţii generale", care face trimitere la instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, fiind aplicabile prevederile art. 915 şi 919 C. proc. civ., aflate în cartea a VI-a, intitulată "Proceduri speciale ", potrivit cărora instanţa învestită cu soluţionarea divorţului se pronunţă şi cu privire la cererea accesorie vizând exercitarea autorităţii părinteşti.

În speţă, întrucât Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a fost învestită cu soluţionarea fondului dreptului, anume cererea de divorţ şi cererile accesorii, vizând modalitatea de exercitare a autorităţii părinteşti, inclusiv stabilirea domiciliului minorelor (Dosar nr. x/303/2016), judecarea cererii de ordonanţă preşedinţială având ca obiect măsuri privind minorele rezultate din căsătorie este de competenţa acestei instanţe, anume Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti.

În consecinţă, în aplicarea dispoziţiilor legale menţionate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabiieşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului. 6 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi 13 martie 2018.