County's revendicare claim fails: buildings stayed in state patrimony, appeal quashed.

Înalta Curte, deliberând în condiţiile art. 395 C. proc. civ., cu referire la art. 494 C. proc. civ., reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la 13.07.2016 pe rolul Tribunalului Neamţ, urmare a declinării competenţei de soluţionare a cauzei de Judecătoria Piatra Neamţ prin sentinţa nr. 2713/1.06.2016, reclamantul Judeţul Neamţ, a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Neamţ revendicarea imobilului-construcţie Complexul de clădiri "Centrul de Recuperare şi Reabilitare a Copilului cu Handicap " format din clădirile C1-C15 situate în Piatra Neamţ, str. x şi rectificare carte funciară, în sensul intabulării reclamantului la cartea funciară a judeţului Neamţ, ca unic proprietar.

Curtea de Apel Bacău, învestită cu soluţionarea apelului formulat de reclamant, prin decizia nr. 299 din 3.04.2017, a respins calea de atac, ca nefondată.

Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând " desfiinţarea în totalitate a sentinţei atacate şi admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată".

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că în mod greşit instanţa de apel a reţinut că O.G. nr. 14/2003 nu reprezintă titlul de proprietate a bunurilor ce fac obiectul cauzei, ci doar cadrul legal pentru încheierea titlului translativ de proprietate, protocolul de predare-primire. Se mai arată că dreptul de proprietate asupra clădirilor C1-C15 este recunoscut prin acest act normativ.

A mai apreciat recurentul că intimata nu avea temei legal pentru intabularea dreptului de proprietate asupra clădirilor în lipsa protocolului de preluare încheiat între Consiliul judeţean Neamţ şi Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Neamţ, întrucât imobilele revendicate au trecut în administrarea Direcţiei şi nu în proprietatea ei.

Absenţa titlului de proprietate al Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Neamţ rezultă şi din conţinutul situaţiilor financiare anuale.

O altă critică se referă la cele reţinute de instanţă, cu privire la bunurile menţionate în anexa I din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, precum şi anexa I din H.G. nr. 548/1999 privind aprobarea Normelor tehnice pentru întocmirea inventarului bunurilor publice care alcătuiesc domeniul public al comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţelor cu caracter orientativ, deoarece actele normative menţionate reglementează bunurile care fac parte din domeniul public al unităţilor administrative ale statului.

Înalta Curte, analizând decizia prin raportare la criticile formulate reţine caracterul nefondat al recursului pentru argumentele ce succed.

Curtea de Apel a reţinut, ca situaţie de fapt necontestată că fundaţia olandeză "Construcţii pentru copiii handicapaţi din România " a construit, din fonduri proprii, în baza autorizaţiei de construire nr. din 7.09.1992, un centru de recuperare pentru copiii cu handicap, constând actualmente în construcţiile identificate cu indicativele de la C1 până la C14, în cartea funciară nr. x a mun. Piatra Neamţ, nr. Cf vechi x, construcţii donate Guvernului României prin Secretariatul de Stat pentru Handicapaţi care, la rândul său transmite în administrarea Inspectoratului de Stat Teritorial pentru Persoanele cu Handicap Neamţ, începând cu data de 1.05.1999, complexul de clădiri situat în Piatra Neamţ, str. Lupeni (actualmente Valea Albă), proprietate a Secretariatului de Stat pentru Persoanele cu Handicap Bucureşti, în conformitate cu actul de donaţie emis de fundaţia olandeză Building for handicapped children în Romania în data de 15.06.1998, prin Ordinul nr. 44 din 4.05.1998.

Aceste aspecte de fapt sunt reţinute şi în raportul de audit public intern nr. x/2015, depus de reclamantă în extras la filele 82-85 vol. I ds. Judecătorie. În plus, se face şi menţiunea că, prin adresa nr. x din 18.03.2015, Consiliul Judeţean Neamţ a solicitat Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, transmiterea construcţiilor din patrimoniul Statului Român în patrimoniul public al Judeţului Neamţ.

De asemenea, se reţine că prin adresa nr. x din 18.03.2015, Consiliul Judeţean Neamţ a solicitat Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, transmiterea construcţiilor din patrimoniul Statului Român în patrimoniul public al Judeţului Neamţ.

În alţi termeni, instanţa de apel a constatat că supraedificatele au rămas în patrimoniul Statului român, transmiţându-se Inspectoratului de Stat Teritorial pentru Persoane cu Handicap Neamţ doar un drept de administrare, situaţie de fapt confirmată chiar prin actele interne ale recurentului, auditul intern nr. x/2015 ca răspuns la adresa nr. x din 18.03.2015.

Cu privire la clădirea C15, tot ca situaţie de fapt necontestată, se reţine că a fost construită de Inspectoratul de Stat Teritorial pentru Persoane cu Handicap Neamţ potrivit autorizaţiei de construire nr. x din 31.05.2000.

Prin O.G nr. 14/2003 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap, această instituţie s-a înfiinţat prin reorganizarea Secretariatului de Stat pentru Persoanele cu Handicap. În temeiul art. 2 din aceeaşi O.G nr. 14/2003, atribuţiile inspectoratelor de stat teritoriale pentru persoanele cu handicap au fost preluate de către consiliile judeţene, respectiv consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, care le-au exercitat prin serviciile publice de asistenţă socială înfiinţate potrivit legii. Art. 14 din aceeaşi O.G nr. 14/2003 stipula că "Patrimoniul format din totalitatea bunurilor mobile şi imobile, stabilit pe baza bilanţului contabil încheiat la 31 decembrie 2002, deţinut de inspectoratele de stat teritoriale pentru persoanele cu handicap care se desfiinţează, (...), se preia pe bază de protocol de predare-preluare încheiat între inspectoratele de stat teritoriale pentru persoanele cu handicap şi consiliile judeţene, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe. "

Prin hotărârea Consiliului Judeţean Neamţ nr. 9 din 28.02.2003, s-a hotărât înfiinţarea, începând cu data de 1.04.2003 a Serviciului public de asistenţă socială Neamţ, având personalitate juridică, care a preluat atribuţiile Inspectoratului de Stat Teritorial pentru Persoanele cu Handicap Neamţ. Totodată, prin art. 5 al acestei hotărâri s-a stipulat că Preşedintele Consiliului Judeţean Neamţ va dispune de urgenţă măsurile necesare preluării pe bază de protocol a patrimoniului deţinut de Inspectoratul de Stat Teritorial pentru Persoane cu Handicap Neamţ, ce se desfiinţează.

Începând cu data de 1.01.2005, prin comasarea Serviciului public de asistenţă socială Neamţ cu Direcţia judeţeană pentru protecţia drepturilor copilului Neamţ, s-a înfiinţat Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Neamţ, actuala pârâtă, conform hotărârii Consiliului Judeţean Neamţ nr. 99 din 23.12.2004.

În susţinerea titlului său de proprietate, reclamantul invocă dispoziţiile art. 14 alin. (1) din O.G. nr. 14/2003 conform cărora "Patrimoniul format din totalitatea bunurilor mobile şi imobile, stabilit pe baza bilanţului contabil încheiat la 31 decembrie 2002, deţinut de inspectoratele de stat teritoriale pentru persoanele cu handicap care se desfiinţează, cu excepţia celor prevăzute la art. 11 alin. (3), se preia pe bază de protocol de predare-preluare încheiat între inspectoratele de stat teritoriale pentru persoanele cu handicap şi consiliile judeţene, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe".

Este reală susţinerea recurentei că protocolul de predare-primire nu reprezintă actul de transfer al dreptului de proprietate, împrejurare însă ce nu este de natură a dovedi dreptul de proprietate asupra construcţiilor C1-C14, faţă de modalitatea în care supraedificatele s-au transmis Inspectoratului de Stat Teritorial pentru Persoanele cu Handicap Neamţ.

Într-adevăr, bunurile menţionate pot aparţine de domeniul public judeţean, conform anexei 1 la Normele tehnice pentru întocmirea inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public al comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţelor, reprezentate de H.G nr. 548/1999, cu respectarea însă a procedurilor menţionate în art. 29 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 ce prevede că inventarele domeniului public judeţean întocmite de comisii special constituite, conduse de preşedinţii comisiilor judeţene şi însuşite de comisiile judeţene, se centralizează de consiliul judeţean şi se trimit Guvernului pentru ca, prin hotărâre, să se ateste apartenenţa bunurilor la domeniul public judeţean.

Susţine recurentul că intimata nu a avut niciun temei legal pentru înscrierea în cartea funciară a construcţiilor C1-C15 numai că, în cadrul acţiunii în revendicare, înainte de a analiza titlul posesorului bunului, revendicatorul este cel ce trebuie să facă dovada dreptului de proprietate, cerinţă neîndeplinită în cauză de reclamant, aşa cum s-a arătat.

Prin poziţia sa procesuală, intimata pare să recunoască lipsa sa de îndreptăţire de a înscrie bunul în cartea funciară, numai că, în momentul de faţă, cartea funciară relevă o altă situaţie de fapt decât cea susţinută de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Neamţ.

Înalta Curte, reţinând că motivele de recurs invocate nu au incidenţă în cauză, în temeiul dispoziţiilor art. 495 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Judeţul Neamţ, prin preşedintele Consiliului Judeţean Neamţ, împotriva Deciziei civile nr. 299 din data de 3 aprilie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 februarie 2018.