Cassation inadmissible against interlocutory curator fees ruling in child protection case; sole remedy for first-instance judgments under Law 272/2004 is appeal

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 01.09.2016, pe rolul Tribunalului Giurgiu, reclamanta DGASPC Giurgiu, în contradictoriu cu pârâţii A. şi B.-părinţi ai minorului C., a solicitat menţinerea măsurii de protecţie specială a plasamentului la asistentul maternal profesionist D., stabilirea domiciliului minorului pe durata măsurii, respectiv exerciţiul drepturilor şi obligaţiilor părinteşti faţă de copii conform dispoziţiilor art. 63 şi 66 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 şi obligarea părinţilor ia plata unei contribuţii pentru întreţinerea minorului sau la prestarea de acţiuni/lucrări de interes local între 20-40 ore lunar, pe raza administrativ teritorială în care îşi are domiciliul sau reşedinţa.

Prin sentinţa civilă nr. 110 din 27.06.2017, Tribunalul Giurgiu a decis următoarele:

"Admite cererea formulată de reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Giurgiu cu sediul în Giurgiu sos. X, jud. Giurgiu, în contradictoriu cu A. cu domiciliul legai în com. Comana, Judeţ Giurgiu şi F.F.L în Mun. Bucureşti, sector 3, str. x, B. cu domiciliul în sector 2, Bucureşti, str. x şi D. cu domiciliul în Mun. Giurgiu, str. x, judeţul Giurgiu.

Menţine măsura de protecţie specială a plasamentului la asistentul matemal profesionist D., cu domiciliul în Mun. Giurgiu, judeţul Giurgiu, pentru minorul C.

Pe durata măsurii instituite, domiciliul minorului este Ia cei al asistentului maternal profesionist D., situat în, Mun. Giurgiu.

Deleagă exercitarea drepturilor şi obligaţiilor părinteşti către Directorul DGASPC Giurgiu.

Respinge cererea de obligare a mamei de a contribui la întreţinerea minorului pe durata măsurii instituite şi obligă pe tatăl minorului, B., pe durata măsurii instituite, să contribuie lunar cu suma de 100 lei la înreţinerea minorului, sumele încasate constituindu-se venit la bugetul judeţului .

Respinge cererea reconvenţională privind reintegrarea minorului C., în familia tatălui, formulată de B., ca neîntemeiată.

Onorariul curatorului numit, în cuantum de 300 RON, va ii avansat din fondurile Ministerului de Justiţie.

Cu apel în 10 zile de la comunicare".

împotriva acestei sentinţe au declarat apel atât reclamanta, cât şi pârâtul B..

Prin încheierea din camera de consiliu de la 28 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IIl-a civilă si pentru cauze cu minori şi de familie, s-a stabilit onorariul provizoriu al curatorului la suma de 200 RON, în sarcina apelantei-reclamante, încheierea fiind dată cu recurs în 30 de zile de la comunicare.

Împotriva acestei decizii reclamanta formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinând că sunt aplicabile prevederile art. 49 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, astfel că avansarea remuneraţiei cuvenite curatorului special trebuia să se facă. din bugetul statului.

La data de 09 martie 2018 a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin rezoluţia din 12 martie 2018 instanţa a dispus comunicarea raportului către părţile în litigiu.

Prin punctul de vedere la raport, recurenta a arătat că încheierea atacată are menţiunea " cu recurs în 30 de zile de la comunicare ", astfel că recursul este admisibil.

Luând în examinare recursul, Înalta Curte urmează să îl respingă, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prin demersul judiciar iniţiat la data de 01.09.2016, s-a solicitat menţinerea măsurii de protecţie specială a plasamentului la asistent maternal, stabilirea domiciliului minorului pe durata măsurii, respectiv exerciţiul drepturilor şi obligaţiilor părinteşti faţă de copil conform dispoziţiilor art. 63 şi 66 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 şi obligarea părinţilor ia plata unei contribuţii pentru întreţinerea minorului sau la prestarea de acţiuni/lucrări de interes local între 20-40 ore lunar, pe raza administrativ teritorială în care îşi are domiciliul sau reşedinţa.

Aşadar, cererea de chemare în judecată este întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.

Potrivit art. 136 şi urm, din Legea nr. 272/2004, hotărârea de fond este executorie şi definitiva, termenul, de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii, iar dispoziţiile acestei legi referitoare ia procedura de soluţionare a cauzelor privind stabilirea măsurilor de protecţie specială se completează în mod corespunzător cu prevederile C. proc. civ.

După intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 (noul C. proc. civ.) prin art. 466 s-a reglementat principiul conform căreia " hotărârile date în primă instanţă pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede în mod expres altfel".

Dispoziţiile tranzitorii ale art. 7 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., prevăd că "Daca prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este definitivă, de la data intrării în vigoare a Codului de procedură, aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară. (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în careprintr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă, este supusă recursului sau că poate fi atacata cu recurs, ori, după caz, legea foloseşte o altă expresie similara. "

Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor menţionate rezultă că singura cale de atac împotriva hotărârilor pronunţate de tribunal în materia Legii nr. 272/2004 este apelul, intenţia legiuitorului fiind aceea de a suprima calea de atac a recursului în această materie.

Aşadar, raportându-ne îa dispoziţiile Legii nr. 76/2012 (art. 7), aceasta asimilează obiectului căii de atac a apelului, toate hotărârile care printr-o lege specială sunt atacabile cu recurs (cum este cazul acţiunii de faţă întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 272/2004), iar această dispoziţie este aplicabilă în cauza de faţă, având în vedere că sesizarea instanţei este ulterioară intrării în vigoare a noului cod (15 februarie 2013) şi nu anterioară.

Instanţa supremă constată că hotărârea judecătorească recurată este încheierea din camera de consiliu de la 28 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin care s-a stabilit onorariul provizoriu al curatorului la suma de 200 RON, în sarcina apeiantei-reclamante, o încheiere premergătoare pronunţată în cadrul soluţionării apelului formulat împotriva unei hotărâri pronunăţate în cadrul unei acţiuni ce are ca obiect menţinerea măsurii plasamentului,

Potrivit dispoziţiilor art. 466 alin. (4) C. proc. civ., împotriva încheierilor premergătoare nu se pot exercita căile de atac decât odată cu fondul, iar art. 483 C. proc. civ. stipulează care sunt hotărârile judecătoreşti care pot face obiectul recursului.

Din coroborarea dispoziţiilor art. 466 cu cele ale art. 494 din C. proc. civ., republicat, reiese că încheierea camerei de consiliu din 28 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, nu este supusă recursului.

De asemenea, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul ca o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

Conform dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei ", iar potrivit alin. (2), "Menţiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege. "

Faţă de natura litigiului pendinte, în raport de dispoziţiile legale anterior menţionate, instanţa constată că recursul este inadmisibil, indiferent de menţiunea din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac.

Având în vedere textele legale invocate, precum şi considerentele arătate mai sus, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul formulat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Giurgiu împotriva încheierii din camera de consiliu din 28 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IlI-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Fără niclo cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 mai 2018.