Bank director's challenge to 30,000 RON NBR fine for prudential violations rejected.

Asupra contestaţiei de faţă:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/1/2017, contestatorul A. a solicitat în contradictoriu cu intimata Banca Naţională a României anularea Ordinului prim-viceguvernatorului Băncii Naţionale a României nr. 97 din 03.10.2016 şi exonerarea contestatorului de la plata amenzii în suma de 30.000 RON, aplicată pentru faptele prevăzute şi sancţionate de O.U.G. nr. 99/2006 cu modificările şi completările ulterioare, precum şi Hotărârea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României nr. 9 din 20 decembrie 2016 prin care a fost soluţionată contestaţia formulata împotriva Ordinului nr. 97/03.10.2016.

În motivarea contestaţiei, contestatorul a susţinut următoarele:

În fapt, prin Ordinul prim-viceguvernatorului Băncii Naţionale a României nr. 97 din 03.10.2016, comunicat la data de 06 octombrie 2016, a fost dispusă sancţionarea directorului general, membru al Comitetului de Resurse Umane şi preşedinte al Comitetului de Restructurare şi Recuperare Credite la B. SA, A., cu amendă în sumă de 30.000 RON pentru faptele prevăzute şi sancţionate de O.U.G. nr. 99/2006 cu modificările şi completările ulterioare.

Împotriva Ordinului prim-viceguvernatorului Băncii Naţionale a României nr. 97 din 03.10.2016 a fost formulată contestaţie, iar prin Hotărârea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României nr. 9 din 20 decembrie 2016, aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată.

Ordinul prim-viceguvernatorului Băncii Naţionale a României şi Hotărârea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României nr. 9 din 20 decembrie 2016 sunt nelegale şi netemeinice pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 225 alin. (3): "Sancţiunile şi măsurile sancţionatoare aplicate potrivit art. 229 trebuie să fie eficace şi proporţionale cu faptele şi deficienţele constatate şi să fie de natură a avea un efect descurajant.

(4) La stabilirea tipului sancţiunii sau a măsurii sancţionatoare şi a cuantumului amenzii, Banca Naţională a României are în vedere toate circumstanţele reale şi personale relevante ale săvârşirii faptei, inclusiv următoarele aspecte, după caz:

a) gravitatea şi durata faptei;

b) gradul de vinovăţie a persoanei fizice sau juridice responsabile;

c) soliditatea financiară a persoanei fizice sau juridice responsabile, astfel cum rezultă, de exemplu, din venitul anual al persoanei fizice responsabile sau din cifra de afaceri totală a persoanei juridice responsabile;

d) importanţa profiturilor realizate sau a pierderilor evitate de către persoana fizică sau juridică responsabilă, în beneficiul acesteia, în măsura în care acestea pot fi determinate;

e) prejudiciile cauzate terţilor, în măsura în care pot fi determinate;

f) gradul de cooperare a persoanei fizice sau juridice responsabile cu Banca Naţională a României;

g) încălcările săvârşite anterior de persoana fizică sau juridică responsabilă;

h) orice consecinţe potenţial sistemice ale faptei săvârşite."

Trebuie menţionat faptul că toate aşa-zisele încălcări ale dispoziţiilor legale aplicabile în activitatea bancară au fost începute înainte de aprobarea mandatului său la B., martie 2013 - aprilie 2016, iar Rapoartele de supraveghere, aferente perioadelor anterioare mandatului, au fost întocmite fără sancţiuni comparabile.

De asemenea, sancţiunile aplicate nu sunt proporţionale cu gravitatea abaterilor şi nici individualizate corespunzător circumstanţelor personale, având în vedere că niciodată nu a avut vreo conduită necorespunzătoare unei persoane cu o funcţie de conducere într-o instituţie de credit, deşi a acumulat o vechime semnificativă în această funcţie. Întotdeauna a dat dovadă de transparenţă şi cooperare în relaţia cu Banca Naţionala a României şi a reuşit cu succes să îşi aducă contribuţia la capitalizarea B. SA, finalizată la începutului anului 2016.

Individualizarea sancţiunilor s-a făcut fără respectarea importanţei profiturilor realizate sau a pierderilor evitate de către contestator, în beneficiul B. SA, deşi acestea puteau şi pot fi determinate.

Sancţiunile aplicate contestatorului nu au fost corect individualizate, încălcând astfel principiu proporţionalităţii de către autoritatea/instituţia, în speţă BNR, care a aplicat sancţiunile, făcând un exces al puterii de apreciere, aşa cum Curtea Europeană de Justiţie a statuat, prin hotărârile mai jos menţionate.

În cauza C - 146/05, Hotărârea din 27 septembrie 2007 Collee KG şi Finanzanet, par. 40, Curtea Europeană de Justiţie a stabilit că "sancţiunile din dreptul intern trebuie să fie întotdeauna proporţionale cu gravitatea abuzului/abaterii", încălcarea principiului proporţionalităţii de către autoritatea/instituţia care aplică sancţiuni însemnând "încălcarea limitelor în exercitarea puterii de apreciere" (Hot. C.E.J. din 27 septembrie 2007, cauza C -409/04, par. 58) sau "aplicarea unei măsuri care depăşeşte ceea ce este necesar, devenind improprie scopului urmărit" (Hot. în cauza C - 45/06 - Campina).

În urma întâlnirii din 15 martie 2016, la invitaţia inspectorilor din cadrul Direcţiei Supraveghere a Băncii Naţionale a României, la sediul acesteia, inspectorii de supraveghere au acordat B. un termen limită, respectiv data de 18 martie 2016 pentru prezentarea explicaţiilor şi observaţiilor cu privire la conţinutul proiectului raportului de control.

Acest termen de numai 3 zile (16 - 18 martie 2016) pentru a pregăti observaţii cu privire la aspectele neconforme şi pentru a furniza corecţii cu privire la aspectele factuale cuprinse în proiectul de raport de control ("Raportul") ce conţine un număr de peste 350 de pagini, a fost un termen nerealist, având în vedere imposibilitatea evidentă de a verifica, în termenul limită de trei zile, toate aspectele incluse în proiectul de raport de control.

Aspectele consemnate în Raport, precum şi îndoielile rezultate cu privire la activitatea băncii şi a echipei de management au condus la concluzia existenţei unor diferenţe substanţiale în ceea ce priveşte înţelegerea unor cazuri concrete ori a situaţiei reale în care se afla B. la data începerii mandatului Directorului General în martie 2013, precum şi a modului în care obiectivele acestuia au fost îndeplinite.

După începerea mandatului său, a constatat progresiv că Banca se afla într-o situaţie critică, fiind în pericol însăşi existenţa sa ca instituţie de credit pentru considerentele ce vor fi prezentate în cele ce urmează.

Erodarea accelerată a capitalului a fost cauzată de deciziile de afaceri luate de către Bancă de-a lungul mai multor ani, înainte de anul 2013 şi nereflectate corespunzător conform principiilor de prudenţă bancară în evidenţele acesteia.

În plus faţă de contextul oricum negativ prezentat anterior, anul 2014 a adus mai multe evenimente neprevăzute, aflate în afara sferei de control a echipei de conducere a Băncii: începerea urmăririi penale a acţionarului majoritar, suspendarea dreptului de vot al acţionarului majoritar, convocarea AGEA pentru luna aprilie cu intenţia de a reduce numărul de membri ai conducerii superioare etc.

Aceste evenimente au determinat intrarea Băncii într-o criză reputaţională majoră, urmată de suplimentarea restricţiilor impuse anterior de către Banca Naţională a României cu privire la desfăşurarea activităţii Băncii (136 ordine BNR, inclusiv recomandarea de a sista atragerea depozitelor şi acordarea creditelor).

De asemenea, atmosfera generală a fost permanent caracterizată printr-un climat tensionat şi negativ, iar noua echipă de conducere şi-a desfăşurat activitatea într-un mediu ostil, fiind supusă permanent tirului acuzaţiilor acţionarului majoritar şi a sfătuitorilor săi rău intenţionaţi.

Având în vedere aceste evenimente, a fost surprins să observe că, în conţinutul raportului întocmit în urma misiunii de control ce a vizat perioada 2013 - 2015, nu există nicio referire la contextul general amintit anterior în care echipa de conducere a fost nevoită să îşi desfăşoare activitatea, respectiv a dificultăţilor şi impedimentelor în care au fost realizate activităţile despre care se susţine în cadrul Raportului ca sunt neconforme.

În acest sens, se cuvine a menţiona faptul că Banca Naţională a României a fost informată permanent şi prompt cu privire la situaţiile cu care se confrunta Banca, la modificările în ceea ce priveşte strategia Băncii, structura organizaţională, cadrul intern de reglementare, precum şi celelalte intenţii şi schimbări luate în considerare de conducerea superioară.

Mai mult decât atât, cu ocazia fiecărui eveniment semnificativ, echipa de conducere a informat reprezentanţii Direcţiei Supraveghere a Băncii Naţionale a României şi a luat măsuri imediate pentru contracararea posibilelor efecte negative şi a pierderilor potenţiale, actualizându-şi strategia la noile condiţii şi demonstrând, prin aceasta, pe lângă viziunea pe termen lung, un grad înalt de adaptabilitate şi totală implicare şi responsabilitate faţă de sarcinile ce-i reveneau.

De asemenea, progresele în direcţiile strategice au fost comunicate Băncii Naţionale a României, inclusiv prin discuţiile purtate cu regularitate între Directorul General şi Directorul Direcţiei de Supraveghere al Băncii Naţionale a României şi prin şedinţele organizate între membrii echipei de conducere şi reprezentanţi ai Direcţiei Supraveghere.

Unele dintre aspectele semnificative menţionate în cadrul Raportului au fost aduse la cunoştinţa reprezentanţilor Băncii Naţionale a României de către echipa de conducere, încă de la momentul producerii acestora sau de la momentul în care a luat cunoştinţă de acestea, conducerea consultându-se în permanenţă, într-un mod transparent cu reprezentanţii Băncii Naţionale a României. Cu toate acestea, nu s-au putut identifica în cadrul Raportului referiri cu privire la aceste aspecte şi la situaţiile în care Banca a implementat imediat măsuri corective.

La individualizarea sancţiunilor aplicate, nu s-a ţinut cont de realizările majore ale Băncii în perioada analizată.

Niciuna din realizările importante nu se regăseşte în conţinutul Raportului. Aceste realizări, precum şi cheltuielile aferente, sunt puse sub semnul întrebării din perspectiva oportunităţii lor, în timp ce toţi investitorii interesaţi de B. în perioada 2013 - 2015 au acordat importanţa cuvenită acestora.

Contestatorul arată că, având în vedere încetarea contractului de mandat cu B. la data de 28.04.2015, nu a avut acces la documente şi informaţii la momentul întocmirii prezentei contestaţii.

Cu privire la actele contestate, se menţionează următoarele:

1. - "exercitarea necorespunzătoare a responsabilităţilor definite la art. 6 alin. (1) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit cu modificările şi completările ulterioare, ceea ce a condus la încălcarea art. 6 alin. (3) din regulamentul menţionat, întrucât nu a supravegheat corespunzător activitatea directoratului, având în vedere menţinerea, prin decizia Directoratului din data de 29.05.2015, a postului de director al Direcţiei Conformitate, ulterior desfiinţării acestuia, până în data de 30.10.2015, concomitent cu postul nou înfiinţat de director al Direcţiei Conformitate şi Securitate Bancară, care au fost ocupate de două persoane diferite".

Această constatare este neîntemeiată şi nu relevă realitatea faptelor, neredând succesiunea şi circumstanţierea evenimentelor. Situaţia la care se face referire a fost explicată în scris BNR (corespondenţa a fost pusă la dispoziţia echipei de control şi se află în posesia BNR), nefiind încălcate în niciun fel prevederile legale şi neproducând niciun fel de daune materiale sau de altă natură.

Una dintre acţiunile întreprinse de Directorat în vederea creării unui cadru de administrare adecvat şi riguros a fost implementarea unei structuri organizatorice care să întărească capacitatea Directoratului de a identifica, supraveghea şi administra în mod eficace riscurile la care era expusă banca şi să faciliteze atragerea de competenţe de natură să contribuie la realizarea demersurilor strategice.

În acest sens, printre alte măsuri, Directoratul a aprobat la începutul anului 2015, extinderea Direcţiei Conformitate în sensul întăririi competenţelor şi ariei de cuprindere prin adăugarea de noi responsabilităţi din domeniul securităţii bancare (zonă necorespunzător acoperită în momentul începerii mandatului).

În scrisoarea adresată către BNR a arătat ca rolul de Director Conformitate şi Securitate Bancar este un rol nou creat, care face obiectul reglementărilor privind autorizarea prealabilă de către BNR, iar odată cu numirea dlui. C. în aceasta funcţie, a fost întocmită fişa postului nou înfiinţat şi a fost trimis spre aprobare către BNR dosarul acestuia. Până la aprobarea sa de către BNR, dl. C. nu a exercitat atribuţiile noii poziţii.

Rolul de Director conformitate, care potrivit noii structuri organizatorice se află în raport de subordonare faţă de rolul nou creat, a continuat să existe temporar în vederea asigurării continuităţii funcţiei de conformitate, până în momentul în care deţinătorul acestei poziţii, dna. D. a părăsit banca, cu intenţia pensionarii.

2. - "exercitarea necorespunzătoare a responsabilităţilor definite la pct. 3.1 din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al instituţiei de credit, referitoare la coordonarea activităţilor de elaborare şi actualizare de politici, norme, proceduri şi instrucţiuni interne privind activitatea structurilor din subordine, ceea ce a condus la încălcarea art. 26 alin. (2) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, cu modificările şi completările ulterioare, având în vedere lipsa din cadrul Politicii privind conflictele de interese a unor prevederi, referitoare la relaţiile, serviciile, activităţile sau tranzacţiile în care pot apărea conflicte de interese şi modul de gestionare a acestora".

Această constatare este neîntemeiată şi nu relevă realitatea faptelor, neredând succesiunea şi circumstanţierea evenimentelor, deoarece nu au fost încălcate prevederile legale, nu au fost aduse niciun fel de prejudicii materiale sau de altă natură. Mai mult decât atât, prin acţiunile întreprinse de Directorat au fost soluţionate situaţii de conflict de interese existente în bancă cu mult înaintea începerii mandatului.

La foarte scurt timp după începerea exercitării atribuţiilor sale (în urma aprobării sale în funcţie de către BNR), noul director al Direcţiei Conformitate şi Securitate Bancară a început un proces de reanalizare şi revizuire a politicilor şi procedurilor existente. Printre primele politici revizuite a fost Politica privind conflictul de interese, fiind stabilite noi criterii de definire a acestuia.

Ca urmare a procesului de reanalizare şi revizuire a politicilor şi procedurilor existente, au fost identificate cu această ocazie un număr de 35 sau 37 de situaţii de conflict de interese existente în bancă, cu mult înaintea începerii mandatului său.

În scurt timp, acestea au fost soluţionate, în ciuda dificultăţilor ridicate de necesitatea respectării prevederilor legislaţiei muncii sub incidenţa cărora se aflau relaţiile contractuale în care banca se afla cu angajaţii în cauză, astfel încât la data efectuării controlului BNR mai existau doar 2 situaţii de potenţial conflict de interese (persoanele în cauză nefiind în relaţii directe de subordonare), situaţii bine cunoscute şi monitorizate de către Directorat şi pentru a căror soluţionare erau analizate posibile opţiuni care să nu afecteze buna funcţionare a băncii.

Una dintre aceste situaţii se referă la dl. E. care a fost aprobat de către BNR, în cursul anului 2014 în poziţia de membru al Consiliului de Supraveghere care, potrivit criteriilor noii Politici privind conflictul de interese, a intrat într-un conflict de interese cu sora sa, Director de operaţiuni în cadrul sucursalei Constanţa, angajată în bancă cu mulţi ani înaintea începerii mandatului său (2012).

În analizarea acestei situaţii nou create a trebuit să fie luată în considerare situaţia Consiliului de Supraveghere la acel moment: 2 din cei 5 membri demisionaseră, rămânând doar 3 membri cu dreptul de a-şi exercita legal atribuţiile, unul dintre aceştia fiind dl. E.

Toate aceste aspecte au fost discutate în cadrul Directoratului şi al Consiliului de Supraveghere, concluzionând că necesitatea de a asigura continuitatea şi funcţionalitatea conducerii băncii prevalează soluţionării situaţiei de conflict de interes care, având în vedere inexistenţa unei relaţii de subordonare directe putea fi monitorizată şi controlată.

3. - "Încălcarea art. 26 alin. (1) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, cu completările şi modificările ulterioare, având în vedere că Directoratul, prin Hotărârea nr. 605 din data 29.07.2015, a amânat implementarea măsurilor de remediere propuse de Direcţia Conformitate cu privire la situaţiile de conflict de interese în care se aflau angajaţi în relaţii de rudenie".

Această constatare este neîntemeiată şi nu relevă realitatea faptelor, deoarece nu au fost încălcate prevederile legale, nu au fost aduse niciun fel de prejudicii materiale sau de alta natură.

Circumstanţele în care Directoratul şi-a asumat decizia extinderii termenului de implementare a măsurilor de remediere propuse de Direcţia conformitate au fost descrise la punctul de mai sus.

4. - "Încălcarea art. 154 din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, cu modificările şi completările ulterioare, având în vedere întârzierea elaborării şi modul necorespunzător în care Directoratul a întocmit planul de diminuare a riscului operaţional, solicitat de Consiliul de supraveghere, întrucât nu cuprindea măsuri pe linia diminuării riscului operaţional"

Această constatare este neîntemeiată, iar formularea acuzaţiei este foarte generală şi nu furnizează suficiente elemente de identificare a faptelor, efectelor şi gravităţii acestora.

Contrar acestor afirmaţii vagi şi nefundamentate, măsurile întreprinse de Directorat au fost în direcţia identificării, monitorizării şi diminuării riscului operaţional. În acest sens, face următoarele precizări care sunt susţinute şi justificate cu documente ce au fost puse la dispoziţia echipei de control şi care se află în prezent în posesia BNR.

În a doua jumătate a anului 2015 (după implementarea noii structuri a funcţiei de conformitate şi întărirea competenţelor şi expertizei în cadrul Direcţiei Conformitate şi Securitate Bancară aşa cum am ilustrat anterior), pe baza informaţiilor furnizate de rapoarte şi investigaţii interne, Directoratul a întocmit o analiză a riscului operaţional aferent procesului de creditare din perioada 2008 - 2015, analiză ce a implicat:

- evaluarea expunerilor neperformante bilanţiere ce au înregistrat un interval mai mic de 365 zile de la data acordării până la prima operaţiune de restructurare sau primele semne de dificultate de plata (SD 3 zile),

- identificarea nivelului de risc operaţional de fraudă externă/internă aferent procesului de creditare comparativ cu masa creditelor neperformante/expunerilor anuale.

Ca urmare a prezentării analizei şi rezultatelor acesteia în cadrul Consiliului de Supraveghere - Directoratul a propus măsuri ferme şi imediate atât pe linia diminuării riscului operaţional aferent proceselor băncii - reglementări normative ale activităţii de creditare/recuperare/colectare/executare silită), cât şi pe linia recuperării prejudiciilor rezultate din materializarea riscurilor operaţionale identificate (plângeri penale înaintate structurilor abilitate privind creditele acordate în 2008 clienţilor SC F. SA, SC G. SA - credite fraudulente în suma de aprox. 67 milioane RON ce reprezentau cca 16% din valoarea totală a creditelor neperformante înregistrate de bancă la sfârşitul anului 2015).

5. - "Încălcarea art. 108 alin. (3) din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 221/2001, cu modificările şi completările ulterioare şi ale art. 3 lit. i) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 6 din 01 aprilie 2008 privind începerea activităţii şi modificările în situaţia instituţiilor de credit, persoane juridice romane, şi a sucursalelor din România ale instituţiilor de credit din state terţe, cu modificările completările ulterioare, având în vedere următoarele: menţinerea în funcţia de director al Direcţiei Audit Intern a unei persoane fără aprobarea prealabilă a Băncii Naţionale a României, respectiv, care a exercitat efectiv atribuţiile de director, până în data de 11.06.2014, când a fost revocat din funcţie;

- a aprobat în data de 12.06.2014, în calitate de membru al Comitetului de Resurse Umane, înfiinţarea poziţiei de director adjunct al Direcţiei Audit Intern şi numirea dlui. H. pe această poziţie, în fapt fiindu-i atribuite aceleaşi responsabilităţi pe care le deţinea în calitate de director, respectiv de coordonare a activităţii de audit intern, eludând în acest fel prevederile reglementărilor în vigoare cu privire la aprobarea prealabilă a persoanelor cheie cu funcţie de execuţie"

Această constatare este neîntemeiată şi neexprimând realitatea faptelor, deoarece pretinsele încălcări nu au produs niciun fel de daune materiala sau de altă natură.

Situaţia la care se face referire a fost discutată şi analizată în repetate rânduri atât intern, în cadrul Directoratului şi al Consiliului de supraveghere, cât şi cu reprezentaţi ai organului de supraveghere, date fiind dificultăţile întâmpinate în identificarea şi angajarea în poziţia de Director Audit Intern (poziţie rămasă vacantă la începutul anului 2014, în urma plecării fostului Director dna. I.) a unui candidat care să îndeplinească criteriile necesare conform prevederilor legale şi care să accepte condiţiile modeste pe care banca le putea oferi - salariu la limita inferioară a medianei pieţei la momentul respectiv, locul muncii la Sibiu - toate acestea în contextul unei crize reputaţionale de notorietate publică.

Numirea dlui. H. a fost făcută de către Directorat cu respectarea prevederilor legale în vigoare, acesta urmând a-şi exercita atribuţiile doar după obţinerea aprobării prealabile de către BNR.

După depunerea dosarului său în vederea obţinerii aprobării prealabile, ne-au fost solicitate documente legate de o sancţiune internă pe care acesta o primise în urma cu câţiva ani. Având în vedere că nici banca şi nici dl. H. nu au putut identifica şi furniza BNR aceste documente, Directoratul a decis retragerea dosarului depus iniţial şi reînceperea eforturilor de identificare a unui candidat extern.

Ulterior, continuitatea şi funcţionalitatea Direcţiei Audit Intern au fost asigurate temporar de către dna. J., Directorul Sistemului de Control Intern (persoană aprobată prealabil de către BNR, având atribuţii de coordonare, printre altele, şi a funcţiei audit intern). Totodată, pentru a asigura o repartizare corespunzătoare şi eficientă a atribuţiilor şi pentru a asigura o bună desfăşurare a activităţilor curente, a fost înfiinţată poziţia de Director Adjunct al Direcţiei Audit Intern (având o fişă de post corespunzătoare responsabilităţilor limitate ale acestei poziţii) şi numit în aceasta funcţie dl. H. Soluţia a fost provizorie, lucru de altfel confirmat şi prin faptul că, în urma reorganizării de la finalul anului 2015 (a treia etapă a planului de reorganizare conceput la începutul mandatului său, plan prezentat în numeroase documente şi rapoarte prezentate Consiliului de Supraveghere, copii fiind puse la dispoziţia echipei de control şi aflate în prezent în posesia BNR).

Trebuie de asemenea, precizat, că la data efectuării controlului, problema ocupării poziţiei de Director Audit Intern (poziţie vacantă - date fiind circumstanţele mai sus menţionate - pentru o perioadă de cca 18 luni în ciuda eforturilor susţinute depuse) era soluţionată, poziţia în cauză fiind ocupată de dna. K., al cărei dosar a fost trimis BNR în vederea aprobării prealabile, care a şi fost obţinută ulterior.

6. - "Încălcarea art. 35 alin. (5) teza finala din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, cu modificările şi completările ulterioare, având în vedere că a aprobat, prin Hotărârea Directoratului nr. 1014/10.12.2014, o măsură de reglementare a unor operaţiuni efectuate cu încălcarea prevederilor legale, respectiv a stabilit competenţe de aprobare pentru decontarea instrumentelor de plată cu nerespectarea circuitului de decontare reglementat în procedurile emise de L."

Această constatare este neîntemeiată şi nu relevă realitatea faptelor, neredând succesiunea şi circumstanţierea evenimentelor suspiciunile referitoare la această practică neconformă care exista înainte de începerea mandatului, fiind ridicate după o anumită perioadă de timp de la începerea mandatului său.

A solicitat imediat o investigaţie din partea Direcţiei Conformitate, concretizată într-un raport şi în modificarea normelor interne în consecinţă înaintea controlului BNR. De altfel, a informat imediat BNR în mod verbal în cadrul uneia dintre întâlnirile periodice şi practica a fost imediat stopată. S-a constatat că norma care permitea astfel de operaţiuni era în vigoare de dinainte de 2013, iar practica acestor operaţiuni era derulată pentru aceiaşi 2 - 3 clienţi care nu aveau disciplina respectării orelor de alimentare cont pentru plata instrumentelor, între care grupul M.

7. - "Exercitarea în mod necorespunzător a responsabilităţilor definite la art. 12 alin. (1) lit. f) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, cu modificările şi completările ulterioare, ceea ce a condus la încălcarea art. 34 alin. (1) din regulamentul menţionat şi art. 35 alin. (3) lit. a), având în vedere că, prin Hotărârea nr. 705/15.09.2015, Directoratul a afectat independenţa funcţiei de conformitate, întrucât a alocat personalului din cadrul Direcţiei Conformitate şi Securitate Bancară (Departamentul Anti-Fraudă), responsabilităţi de coordonare a activităţii Direcţiei Suport Clienţi şi Soluţii Active, în condiţiile în care aceasta desfăşura activităţi pe care funcţia de control o monitorizează şi controlează"

Această constatare este neîntemeiată şi nu relevă realitatea faptelor, deoarece nu au fost încălcate prevederile legate, nu au fost aduse niciun fel de prejudicii materiale sau de altă natură.

Mai mult decât atât, prin acţiunile întreprinse de Directorat au fost identificate şi soluţionate nereguli şi deficienţe vechi, care nu au fost identificate şi sesizate în urma controalelor şi a misiunilor de audit interne sau externe.

În mod incorect şi scos din contextul în care au avut loc evenimentele se invocă faptul că Directoratul a afectat independenţa funcţiei de conformitate prin Hotărârea nr. 705/15.09.2015.

Această Hotărâre a fost adoptată în condiţiile în care, Directoratul a identificat în septembrie 2015 - în baza raportului de investigaţii privind activitatea Direcţiei Suport Clienţi şi Soluţii Active întocmit de către Departamentul Antifraudă - existenţa unor situaţii în care imobilele preluate în contul creanţei erau vândute către acelaşi debitor, activitate permisă de cadrul de reglementare a Direcţiei Suport Clienţi şi Soluţii Active existent de la acea dată, care fusese avizat anterior de către Banca Naţională. Raportul în cauză a fost înaintat în aceeaşi perioadă Direcţiei Supraveghere a BNR împreună cu măsurile de remediere propuse.

Prin Hotărârea nr. 705/15.09.2015 Directoratul a suspendat exercitarea atribuţiilor şi responsabilităţilor Directorului Direcţiei Suport Clienţi şi Soluţii Active până la finalizarea investigaţiilor, atribuind unei echipe investigatorii atribuţii de:

- control operaţional, evaluare procese de colectare, recuperare, executare silită şi preluare în contul creanţei,

- evaluare procese de selecţie şi evaluare BEJ;

- dezvoltare a unui set de verificări obligatorii/controale minime în vederea cunoaşterii ofertanţilor, cumpărătorilor creanţelor/garanţiilor imobiliare sau imobilelor preluate în contul creanţei, din perspectiva normelor de conformitate (sursa fondurilor/persoane interpuse), fraudă şi bonitate financiară.

Mai mult decât atât, odată cu finalizarea investigaţiei, Directoratul a suspendat normele de reglementare a Direcţiei Suport Clienţi şi Soluţii Active (în vigoare la preluarea mandatului) elaborând norme noi, care au interzis în mod expres preluarea garanţiilor imobiliare în contul creanţelor şi vânzarea lor către acelaşi debitor/persoane interpuse şi răscumpărarea garanţiilor de către debitori.

Astfel, prin definirea normativă a: (1) unor verificări minime obligatorii de cunoaştere a ofertanţilor/cumpărătorilor şi (2) obligativităţii avizării prealabile a ofertelor de către Departamentul Conformitate, au fost identificate solicitări de răscumpărare a garanţiilor de către debitori/persoane interpuse - solicitări respinse de către Directorat în baza avizului negativ al Departamentului de Conformitate. Mai multe exemple pot fi prezentate în acest sens, acestea putând fi furnizate în condiţiile accesului la documente, dar un un exemplu pe care îl putem reda în acest moment, întrucât a făcut obiectul multor dezbateri, este oferta cumpărare garanţie imobiliară - imobil situat în municipiul Mediaş - debitor SC N. SRL.

Totodată, noile normele de reglementare a activităţii Direcţiei Suport Clienţi şi Soluţii Active au definit un proces de colectare, executare, remediere bazat pe Serviciul Datoriei (executarea silită demarată la 90 zile SD).

8.- "Încălcarea art. 89 din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, cu modificările şi completările ulterioare, având în vedere ca a aprobat Norma privind creditarea agenţilor economici, în data de 29.01.2014, în condiţiile în care aceasta cuprinde elemente de risc de credit ridicat, prin acceptarea majorării expunerilor faţă de debitori cu risc de nerambursare ridicat, indiferent de categoria de rating intern, nefiind limitat totodată accesul la creditare a debitorilor încadraţi în categoriile de rating inferioare aferente clienţilor senzitivi şi celor aflaţi în dificultate semnificativă"

Această constatare este neîntemeiată şi nu relevă realitatea faptelor, neredând succesiunea şi circumstanţierea evenimentelor nu au fost încălcate prevederile legate, nu au fost aduse niciun fel de prejudicii materiale sau de altă natură.

Norma de creditare prevedea printre criteriile de eligibilitate, criteriul categoriei de rating intern, cu excluderea claselor 8 - 10, cu excepţia acelor clienţi care aveau rating intern 9 acordat procedural. Această situaţie este întâlnită în cazul afacerilor care sunt la început (engl. "start-up-uri"), precum şi în cazul tuturor categoriilor de clienţi care nu au organizată contabilitatea în partidă dublă: PFA, Întreprinderi Individuale, asociaţii familiale etc. În cazul acestor clienţi era permisă acordarea sau suplimentarea expunerii, chiar dacă aveau rating intern 9, întrucât scala de rating nu este construită pentru acest tip de contabilitate, iar start-up-urile sunt reevaluate şi primesc rating la un an complet de funcţionare, perioada în care sunt creditaţi având cel puţin un codebitor cu un rating acceptat de către bancă.

9 - "Exercitarea necorespunzătoare a responsabilităţilor definite la art. 84 alin. (2) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, cu modificările şi completările ulterioare, ceea ce a condus la:

- încălcarea art. 87 lit. b) din regulamentul menţionat, având în vedere următoarele: derularea unor procese deficitare pe linia gestionării activelor neperformante, care au condus la înregistrarea unor expuneri neperformante de valori mari care înregistrau un serviciu al datoriei semnificativ, mai mare de 90 de zile, şi care nu au făcut obiectul unor proceduri de executare silită: O. SRL (231 zile), P. SA (334 zile), Q. SRL (213 zile), R. SA (334 zile);

- lipsa unor prevederi cu privire la gestionarea debitorilor beneficiari de credite încadrate în categoria clienţilor senzitivi şi în stare de nerambursare a clienţilor care înregistrau debite restante, ca urmare a abrogării, în data de 27.10.2015, a celor din Manualul de restructurare şi recuperare credite şi din Norma de restructurare şi recuperare credite;

- încălcarea art. 86 lit. b) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, cu modificările şi completările ulterioare, având în vedere următoarele:

- constituirea unui nivel insuficient de ajustări pentru depreciere pentru expunerile neperformante înregistrate faţă de un număr de 97 de debitori, totalizând 186,35 mii. RON, rata de acoperire cu ajustări pentru depreciere fiind sub 50%;

- banca nu a procedat la efectuarea de teste de depreciere şi după caz la acoperirea riscului de credit asociat pentru 15 expuneri în sumă de 18,57 mii. RON, cu serviciul datoriei cuprins intre 92 şi 609 zile, aferente unor contracte ce aveau ca obiect vânzarea unor bunuri reintrate în posesie, cu plata în rate, deşi activele respective prezentau indicii de depreciere (S. SRL, T., U. SRL, V. SRL, W. SRL, X., Y., Z. SRL, AA., BB. SRL, CC., DD. SRL, EE.);

- nu s-a asigurat un nivel corespunzător de acoperire cu ajustări pentru depreciere a portofoliului de credite acordate debitorilor care se aflau în cadrul procedurilor de insolvenţă, contrar recomandării Băncii Naţionale a României, transmisă prin scrisoarea nr. 612/FG/26.05.2014, de a constitui ajustări pentru depreciere la nivelul a cel puţin 90% din expunerile brute faţă de debitorii aflaţi în insolvenţă;

- nu s-a asigurat un nivel corespunzător de acoperire cu ajustări pentru depreciere a portofoliului de credite neperformante;

- nu s-au constituit ajustări pentru depreciere în cazul a 95 de expuneri neperformante înregistrate faţă de persoane fizice (totalizând 326.839 RON), acoperite cu poliţe de asigurare emise de FF., pentru care asigurătorul a refuzat acoperirea riscului de neplată.

- încălcarea art. 101 alin. (2) din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, având în vedere amânarea nejustificată a procedurilor de executare silită, afectând astfel recuperarea creanţelor băncii şi reducerea impactului riscului de credit asupra capitalurilor instituţiei de credit;

- încălcarea art. 101 alin. (2) din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare şi ale art. 87 lit. b) 9 şi art. 89 din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, cu modificările şi completările ulterioare, având în vedere valorificarea prin vânzare cu plata în rate a bunurilor imobile preluate în contul creanţelor fără analiza adecvată a capacităţii debitorilor de a-şi îndeplini obligaţiile asumate, banca expunându-se semnificativ la riscul de credit";

Această constatare este neîntemeiată şi nerelevantă făcând referire la fapte care sunt în esenţă consecinţe ale unor decizii din trecut, luate cu mult înaintea mandatului său şi care s-au materializat în timpul acestuia. Formularea adresează efectul negativ al acestor decizii (care s-a agravat sub influenţa unor factori situaţi în afara zonei noastre de responsabilitate şi control) şi nu cauza (respectiv deciziile luate în trecut, în unele cazuri, în condiţii care ridică semne de întrebare în ceea ce priveşte profesionalismul şi chiar bunele intenţii ale celor care au luat aceste decizii).

Toate aceste decizii şi circumstanţele lor, sunt identificabile pe baza documentelor existente în bancă şi care au putut fi analizate şi evaluate în timp de către organele competente, inclusiv echipa de control. În măsura în care am luat ştiinţă de asemenea situaţii, am îndeplinit toate formalităţile legale şi le-am supus atenţiei autorităţilor în măsură să analizeze legalitatea şi oportunitatea lor (a se revedea comentariile de la pct. 4). După cum am mai menţionat, în acest moment nu avem acces la informaţii şi documente care să ne permită să adresăm în detaliu fiecare cifră şi menţiune de mai sus.

Totuşi, face referire la fapte şi cifre publice, care au fost prezentate de către Directorat în repetate rânduri atât Consiliului de Supraveghere cât şi Adunării Generale a Acţionarilor, pentru a oferi transparenţă deplină în ceea ce priveşte situaţia reală a băncii. Astfel, în perioada 2013 - 2015, echipa sa a înregistrat provizioane în sumă de circa 300 milioane RON, aferente creditelor acordate înainte de 2013 şi aflate în stare de nerambursare, dar neprovizionate în spiritul standardelor de prudenţă bancară. În plus, suma de 244 milioane RON a fost scoasă în afara bilanţului, conform recomandărilor şi reglementărilor aplicabile la acea dată. Trebuie menţionat faptul că, potrivit unor informaţii publice, de curând, după încetarea mandatului său, banca a încheiat câteva tranzacţii cu astfel de active scoase în afara bilanţului, care confirmă faptul că estimarea noastră cu privire la realizarea unui nivel al ratei de recuperare de 10 - 15% este corectă. De asemenea, au fost înregistrate provizioane de circa 47 milioane RON pentru active reposedate la valori de circa 75% din evaluarea de la data executării şi a căror valoare a fost ulterior majorată prin reevaluări succesive, în special la finalul anilor 2012 - 2013. Valoarea acestor bunuri preluate în contul creanţei în urma reevaluărilor succesive s-a dovedit a fi în afara pieţei, iar ajustarea valorii acestora prin înregistrarea de provizioane a fost realizată în cursul anului 2015. Totodată, au fost înregistrate în această perioadă şi ajustări pentru depreciere de circa 14 milioane RON, aferente participaţiilor băncii în cadrul subsidiarelor, pentru care ulterior au fost demarate şi procesele de lichidare voluntara: GG. şi HH.

10. - Încălcarea art. 101 alin. (2) din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, având în vedere următoarele:

- insuficienţele cadrului de reglementare, care permitea valorificarea unui bun imobil preluat la o valoare inferioară maximului dintre valoarea contabilă şi valoarea de preluare, vânzarea bunului preluat în patrimoniu putând fi efectuată chiar către debitorul însuşi sau de persoane interpuse şi aflate în relaţie cu acesta;

- a creat cadrul necesar pentru răscumpărarea garanţiilor de care debitori care au capacitate de rambursare dar care nu au avut un comportament la plată corespunzător, respectiv de către garanţi, în condiţiile obţinerii unei aprobări de la Comitetul Recuperare şi Restructurare Credite;

- facilitarea unor debitori/garanţi ipotecari cu un comportament de plată neadecvat să-şi răscumpere bunurile aduse în garanţie, la valori inferioare obligaţiilor ce au decurs din creditele contractate";

Această constatare este neîntemeiată şi nu relevă realitatea faptelor, deoarece nu au fost încălcate prevederile legale, nu au fost aduse niciun fel de prejudicii materiale sau de altă natură. Aspectele menţionate au fost adresate odată cu adoptarea Hotărârii nr. 705/15.09.2015 (a se vedea pct. 7 de mai sus) şi constituirea unei echipe de coordonare şi reglementare a activităţii Direcţiei Suport Clienţi şi Soluţii Active, căreia i-au fost trasate obiective clare privind:

- revizuirea proceselor de colectare, recuperare, executare silită şi preluare în contul creanţei;

- dezvoltarea şi implementarea unor controale operaţionale specifice proceselor desfăşurate în cadrul acestei direcţii;

- optimizarea activităţii de recuperare şi reducerea riscurilor identificate.

Subliniază încă o dată faptul că această Hotărâre a fost luată în urma unui raport de investigaţie (menţionat la pct. 7), raport întocmit de Direcţia Conformitate şi Securitate Bancară - Departamentul Antifraudă, departament înfiinţat la iniţiativa noastră, în timpul mandatului său.

În plus, raportul încheiat în urma misiunii de audit intern desfăşurată în cursul anului 2015 a indicat un rating "mediu scăzut", fapt care a fost contestat de către Directorat. Acesta a şi iniţiat o serie de măsuri legate de activitatea de audit care, urmare a deficienţelor constatate ulterior s-a dovedit că nu şi-a îndeplinit rolul. Există în acest sens documente ale căror copii au fost puse la dispoziţia echipei de control şi care se afla în posesia BNR.

11. - Încălcarea art. 101 alin. (2) din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare şi ale art. 40 alin. (5) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, cu modificările şi completările ulterioare, întrucât în calitate de preşedinte al Comitetului de Restructurare şi Recuperare Credite, a aprobat prin Hotărârea nr. 140/12.06.2015, operaţiunea de transformare în credit a Scrisorii de Garanţie Bancară acordată debitorului M. SRL, în condiţiile evidenţierii în opinia de risc a unor elemente de risc ridicat aferente acestei operaţiuni"

Această constatare este neîntemeiată şi nu relevă realitatea faptelor, deoarece nu au fost aduse niciun fel de prejudicii materiale sau de altă natură. Se face referire la un caz singular, respectiv M. SRL, şi în legătură cu care pe timpul mandatului său a identificat mai multe deficienţe procedurale, pe care le-a remediat imediat ce le-a identificat, deşi ele constituiau practici bine cunoscute şi însuşite cu mult înaintea începerii mandatului. (a se revedea şi pct. 6).

Transformarea scrisorii de garanţie din non-cash în expunere cash era procedurală, în cazul executării acesteia se acordă o perioadă de timp pentru plata debitului rezultat din executarea SGB. În fapt, expunerea în cauză a fost integral rambursată, mai mult chiar, expunerea totală a grupului M. a scăzut la 25% din expunerea pe care am moştenit-o, şi anume de la aprox. 6,6 milioane RON expunere la 31.03.2013 la cca. 1,7 milioane RON la 31.03.2016

12. - "Încălcarea art. 87 şi art. 149 alin. (1) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, cu modificările şi completările ulterioare, întrucât modelul intern de rating utilizat pentru evaluarea debitorilor persoane juridice nu a fost validat în perioada analizată, nu s-a efectuat un exerciţiu de back testing, pentru calibrarea şi îmbunătăţirea acurateţei acestuia, scala de rating nu are asociate PD-uri care să reflecte probabilitatea ca un debitor să intre în stare de nerambursare, acestea reprezentând elemente care afectează calitatea şi eficienţa instrumentului, atât în ceea ce priveşte activitatea de creditare, cât şi controlul riscului de credit, expunând banca la risc de model, componentă a riscului operaţional"

Această constatare este neîntemeiată şi nu relevă realitatea faptelor, deoarece nu au fost încălcate prevederile legate, nu au fost aduse niciun fel de prejudicii materiale sau de altă natură.

Modelul de rating utilizat şi la care se face referire a fost implementat de către bancă în anul 2011 şi nu a avut niciodată asociate PD-uri. Acesta nu a fost elementul cel mai important în luarea deciziei de creditare. De altfel, există bănci care nu folosesc niciun model de rating intern, ci doar clasificarea creditelor în baza reglementărilor BNR, fără ca acest fapt să constituie obiectul unor sancţiuni. Rata de default a creditelor acordate după anul 2013 este foarte scăzută, situându-se sub 2%.

13. - "Neexercitarea responsabilităţilor definite la art. 79 alin. (2) şi (3) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, cu modificările şi completările ulterioare, ceea ce a condus la încălcarea art. 78 din regulamentul menţionat, având în vedere că Procedura nr. 229 privind derularea procesului de evaluare a adecvării capitalului intern la riscuri revizia nr. 4 aprobată în luna iunie 2014 nu a fost revizuită până la data efectuării acţiunii de inspecţie, nefiind corelată cu prevederile strategiei"

Procedura menţionată, aprobată în 2014, nu a fost revizuită până la data efectuării acţiunii de inspecţie (1 an şi 4 luni), dar procesul de testare a capitalului a fost un proces continuu, cu foarte multe simulări, inclusiv cu întocmirea de planuri de redresare, transmise către BNR.

14. - "Neexercitarea responsabilităţilor definite la art. 12 alin. (1) lit. a) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, cu modificările şi completările ulterioare, ceea ce a condus la încălcarea art. 126 din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, având în vedere că, la data de 31.12.2015, rata fondurilor proprii totale s-a situat sub limita reglementată"

Formularea face referire la o dată care este în afara perioadei de control acoperită de Raportul de Supraveghere nr. x/26.04.2016. În luna ianuarie 2016, banca a beneficiat de o majorare a capitalului de cca. 99 mil. RON, care a permis reîncadrarea în limitele minime ale tuturor indicatorilor privind fondurile proprii.

15 - "Neîndeplinirea măsurii dispuse la art. 1 lit. b) din Ordinul prim-viceguvernatorului Băncii Naţionale a României nr. 40/24.06.2015, prin efectuarea unei misiuni de audit intern necorespunzătoare, având ca obiectiv evaluarea oportunităţii încheierii contractelor de consultanţă în vigoare, având în vedere existenţă la nivelul băncii de structuri specializate/resurse umane care pot desfăşura activităţi similare serviciilor prestate de furnizorii externi"

Formularea este neîntemeiată şi nu circumstanţiază evenimentele, deoarece evenimentele, susţinute de documente ale căror copii au fost puse la dispoziţia echipei de control, care în prezent se află la dispoziţia BNR s-au derulat după cum urmează:

- în cursul lunii septembrie 2015 Direcţia Audit Intern a transmis către Directorat raportul de audit privind achiziţiile, misiunea de audit acoperind perioada 2012 - martie sau aprilie 2015;

- în urma analizei preliminare a rezultatelor menţionate în acest raport şi extinzând analiza asupra rezultatelor altor misiuni de audit intern care ridicau semne de întrebare cu privire la obiectivitatea, profesionalismul şi independent funcţiei de audit (a se revedea cele consemnate la pct. 10 de mai sus referitor la activitatea Direcţiei Suport Clienţi şi Soluţii Active) Directoratul băncii a decis să escaladeze problemele identificate şi să informeze în consecinţă Consiliul de Supraveghere;

- totodată, având în vedere cele mai sus menţionate precum şi cerinţele Ordinului prim-viceguvernatorului Băncii Naţionale a României nr. 40/24.06.2015 la care se face referire, ne-am adresat BNR solicitând o extindere a termenului de realizare a acestei măsuri şi realizarea unei misiuni de audit extern, pentru a putea asigura respectarea principiilor fundamentale ale funcţiei de audit. Ambele solicitări au fost respinse. În aceste condiţii, până la înlocuirea totală a membrilor structurii de audit şi asigurarea condiţiilor de respectare a principiilor de exercitare a funcţiei de audit, banca a fost în imposibilitatea de a efectua o misiune de audit corespunzătoare.

Menţionează că în luna august 2015 banca a făcut ofertă de angajare dnei. K., ofertă care a fost acceptată. K. şi-a început activitatea în luna noiembrie 2015, fiind aprobată de către BNR la începutul anului 2016. Departamentul Audit Intern, a fost reorganizat spre sfârşitul anului 20015, toate poziţiile fiind relocate din Sibiu în Bucureşti. Decizia a fost contestată de către auditorii implicaţi în cazurile menţionate mai sus, menţionate care s-au adresat instanţei. Litigiile de muncă generate au fost ulterior soluţionate de către instanţă în favoarea băncii.

2. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare intimata Banca Naţională a României a solicitat respingerea contestaţiei formulate ca neîntemeiată, apreciind că în cauză contestatorul a reluat integral criticile din contestaţia adresată intimatei, fără a aduce vreo critică de nelegalitate Hotărârii Consiliului de Administraţie al B.N.R. nr. 12 din 20 decembrie 2016.

3. Soluţia instanţei

Analizând actele şi lucrările dosarului, cu luarea în considerare a criticilor formulate prin cererea de chemare în judecată şi a apărărilor invocate prin întâmpinare, Înalta Curte apreciază că contestaţia formulată în cauză este nefondată, pentru considerentele expuse în cele ce urmează:

În perioada 05.10. - 30.10.2015 s-a desfăşurat la B. SA acţiunea de supraveghere prin inspecţie la faţa locului cu obiectivele tematice aprobate de conducerea Băncii Naţionale a României, privind activitatea desfăşurată de instituţia de credit în perioada 01.07.2013 - 31.08.2015, precum şi a modului de remediere a deficienţelor constatate cu ocazia acţiunilor anterioare.

În cadrul inspecţiei a fost analizat modelul de afaceri al băncii, a fost evaluată guvernanţa internă şi sistemul de control la nivelul instituţiei de credit, riscurile individuale de lichiditate şi de finanţare, adecvarea capitalului, adecvarea lichidităţii, evaluarea modului de implementare a măsurilor dispuse de Banca Naţională a României sau stabilite de bancă prin planul de măsuri de remediere.

Aspectele identificate în cadrul operaţiunii de supraveghere au fost consemnate în Raportul de supraveghere înregistrat la Direcţia Supraveghere cu nr. 6100/26.04.2016, semnat de reprezentanţii instituţiei de credit fără observaţii sau obiecţiuni.

Urmare a acestui raport de supraveghere, prim-viceguvernatorul Băncii Naţionale a României a emis Ordinul nr. 97/03.10.2016 prin care s-a dispus sancţionarea contestatorului A. cu amendă în cuantum de 30.000 RON.

La aplicarea acestei sancţiuni s-a avut în vedere constatarea că A., în calitate de director general la B. SA în perioada vizată de inspecţie, a săvârşit următoarele fapte:

1. exercitarea necorespunzătoare a responsabilităţilor definite la art. 6 alin. (1) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit cu modificările şi completările ulterioare, ceea ce a condus la încălcarea art. 6 alin. (3) din regulamentul menţionat, întrucât nu a supravegheat corespunzător activitatea directoratului, având în vedere menţinerea, prin decizia Directoratului din data de 29.05.2015, a postului de director al Direcţiei Conformitate, ulterior desfiinţării acestuia, până în data de 30.10.2015, concomitent cu postul nou înfiinţat de director al Direcţiei Conformitate şi Securitate Bancară, care au fost ocupate de două persoane diferite;

2. exercitarea necorespunzătoare a responsabilităţilor definite la pct. 3.1 din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al Instituţiei de credit, referitoare la coordonarea activităţilor de elaborare şi actualizare de politici, norme, procedură şi instrucţiuni interne privind activitatea structurilor din subordine, ceea ce a condus la încălcarea art. 26 alin. (2) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, cu modificările şi completările ulterioare, având în vedere lipsa din cadrul Politicii privind conflictele de interese a unor prevederi, referitoare la relaţiile, serviciile, activităţile sau tranzacţiile în care pot apărea conflicte de interese şi modul de gestionare a acestora;

3. încălcarea art. 26 alin. (1) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, cu completările şi modificările ulterioare, având în vedere ca Directoratul, prin Hotărârea nr. 605 din data 29.07.2015, a amânat implementarea măsurilor de remediere propuse de Direcţia Conformitate cu privire la situaţiile de conflict de interese în care se aflau angajaţi în relaţii de rudenie;

4. încălcarea art. 154 din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, cu modificările şi completările ulterioare, având în vedere întârzierea elaborării şi modul necorespunzător în care Directoratul a întocmit planul de diminuare a riscului operaţional, solicitat de Consiliul de supraveghere, întrucât nu cuprindea măsuri pe linia diminuării riscului operaţional;

5. încălcarea art. 108 alin. (3) din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare şi ale art. 3 lit. i) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 6 din 07/04/2008 privind începerea activităţii şi modificările în situaţia instituţiilor de credit, persoane juridice române, şi a sucursalelor din România ale instituţiilor de credit din state terţe cu modificările completările ulterioare, având în vedere următoarele:

- menţinerea în funcţia de director al Direcţiei Audit Intern a unei persoane fără aprobarea prealabilă a Băncii Naţionale a României, respectiv, care a exercitat efectiv atribuţiile de director, până în data de 17.06.2014, când a fost revocat din funcţie;

- a aprobat în data de 12.06.2014, în calitate de membru al Comitetului de Resurse Umane, înfiinţarea poziţiei de director adjunct al Direcţiei Audit Intern şi numirea d-lui H. pe această poziţie, în fapt fiindu-i atribuite aceleaşi responsabilităţi pe care le deţinea în calitate de director, respectiv de coordonare a activităţii de audit intern, eludând în acest fel prevederile reglementărilor în vigoare cu privire la aprobarea prealabilă a persoanelor cheie cu funcţie de execuţie;

6. încălcarea art. 35 alin. (5) teza finală din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, cu modificările şi completările ulterioare, având în vedere că a aprobat, prin Hotărârea Directoratului nr. 1014/10.12.2014, o măsură de reglementare a unor operaţiuni efectuate cu încălcarea prevederilor legale, respectiv a stabilit competenţe de aprobare pentru decontarea instrumentelor de plată cu nerespectarea circuitului de decontare reglementat în procedurile emise de L.;

7. exercitarea în mod necorespunzător a responsabilităţilor definite la art. 12 alin. (1) lit. f) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, cu modificările şi completările ulterioare, ceea ce a condus la încălcarea art. 34 alin. (1) din regulamentul menţionat şi art. 35 alin. (3) lit. a), având în vedere că, prin Hotărârea nr. 705/15.09.2015, Directoratul a afectat independenţa funcţiei de conformitate, întrucât a alocat personalului din cadrul Direcţiei Conformitate şi Securitate Bancară (Departamentul Anti-Fraudă), responsabilităţi de coordonare a activităţii Direcţiei Suport Clienţi şi Soluţii Active, în condiţiile în care aceasta desfăşura activităţi pe care funcţia de control o monitorizează şi controlează;

8. încălcarea art. 89 din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, cu modificările şi completările ulterioare, având în vedere că a aprobat Norma privind creditarea agenţilor economici în data de 29.01.2014, în condiţiile în care aceasta cuprinde elemente de risc de credit ridicat, prin acceptarea majorării expunerilor faţă de debitori cu risc de nerambursare ridicat, indiferent de categoria de rating intern, nefiind limitat totodată accesul la creditare a debitorilor încadraţi în categoriile de rating inferioare aferente clienţilor senzitivi şi celor aflaţi în dificultate semnificativă;

9. exercitarea necorespunzătoare a responsabilităţilor definite la art. 84 alin. (2) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, cu modificările şi completările ulterioare, ceea ce a condus la încălcarea art. 87 lit. b) din regulamentul menţionat, având în vedere următoarele:

- derularea unor procese deficitare pe linia gestionării activelor neperformante, care au condus la înregistrarea unor expuneri neperformante de valori mari care înregistrau un serviciu al datoriei semnificativ, mai mare de 90 de zile, şi care nu au făcut obiectul unor proceduri de executare silită: O. SRL (231 zile), P. SA (334 zile), Q. SRL (213 zile), R. SA (334 zile);

- lipsa unor prevederi cu privire la gestionarea debitorilor beneficiari de credite încadraţi în categoria clienţilor senzitivi şi în stare de nerambursare a clienţilor care înregistrau debite restante, ca urmare a abrogării, în data de 27.10.2015, a celor din Manualul de restructurare şi recuperare credite şi din Norma de restructurare şi recuperare credite;

10. încălcarea art. 86 lit. b) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, cu modificările şi completările ulterioare, având în vedere următoarele:

- constituirea unui nivel insuficient de ajustări pentru depreciere pentru expunerile neperformante înregistrate faţă de un număr de 97 de debitori, totalizând 186,35 mii RON, rata de acoperire cu ajustări pentru depreciere fiind sub 50%;

- banca nu a procedat la efectuarea de teste de depreciere şi, după caz, la acoperirea riscului de credit asociat pentru 15 expuneri în suma de 18,57 mii RON, cu serviciul datoriei cuprins între 92 şi 609 zile, aferente unor contracte ce aveau ca obiect vânzarea unor bunuri reintrate în posesie, cu plata în rate, deşi activele respective prezentau indicii de depreciere (S. SRL, T., U. SRL, V. SRL, W. SRL, X., Y., Z. SRL, AA., BB. SRL, CC., DD. SRL, EE.);

- nu s-a asigurat un nivel corespunzător de acoperire cu ajustări pentru depreciere a portofoliului de credite acordate debitorilor care se aflau în cadrul procedurilor de insolvenţă, contrar recomandării Băncii Naţionale a României, transmisă prin scrisoarea nr. 612/FG/26,05.2014, de a constitui ajustări pentru depreciere la nivelul a cel puţin 90% din expunerile brute faţă de debitorii aflaţi în insolvenţă; nu s-a asigurat un nivel corespunzător de acoperire cu ajustări pentru depreciere a portofoliului de credite neperformante;

- nu s-au constituit ajustări pentru depreciere în cazul a 95 de expuneri neperformante înregistrate faţă de persoane fizice (totalizând 326.839 RON), acoperite cu poliţe de asigurare emise de FF., pentru care asigurătorul a refuzat acoperirea riscului de neplata.

11. încălcarea art. 101 alin. (2) din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, având în vedere amânarea nejustificată a procedurilor de executare silită, afectând astfel recuperarea creanţelor băncii şi reducerea impactului riscului de credit asupra capitalurilor instituţiei de credit;

12. încălcarea art. 101 alin. (2) din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare şi ale art. 87 lit. b) şi art. 89 din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, cu modificările şi completările ulterioare, având în vedere valorificarea prin vânzare cu plata în rate a bunurilor imobile preluate în contul creanţelor fără o analiză adecvată a capacităţii debitorilor de a-şi îndeplini obligaţiile asumate, banca expunându-se semnificativ la riscul de credit;

13. încălcarea art. 101 alin. (2) din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobata cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, având în vedere următoarele:

- insuficienţele cadrului de reglementare, care permitea valorificarea unui bun imobil preluat la o valoare inferioară maximului dintre valoarea contabilă şi valoarea de preluare, vânzarea bunului preluat în patrimoniu putând fi efectuată chiar către debitorul însuşi sau de persoane interpuse şi aflate în relaţie cu acesta

- a creat cadrul necesar pentru răscumpărarea garanţiilor de care debitorii care au capacitate de rambursare dar care nu au avut un comportament la plată corespunzător, respectiv de către garanţi, în condiţiile obţinerii unei aprobări de la Comitetul Recuperare şi Restructurare Credite;

- facilitarea unor debitori/garanţi ipotecari cu un comportament de plată neadecvat să-şi răscumpere bunurile aduse în garanţie, la valori inferioare obligaţiilor ce au decurs din creditele contractate

14. încălcarea art. 101 alin. (2) din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare şi ale art. 40 alin. (5) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, cu modificările şi completările ulterioare, întrucât în calitate de preşedinte al Comitetului de Restructurare şi Recuperare Credite, a aprobat prin Hotărârea nr. 140/12.06.2015, operaţiunea de transformare în credit a Scrisorii de Garanţie Bancară acordată debitorului M. SRL, în condiţiile evidenţierii în opinia de risc a unor elemente de risc ridicat aferente acestei operaţiuni

15. încălcarea art. 87 şi art. 149 alin. (1) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, cu modificările şi completările ulterioare, întrucât modelul intern de rating utilizat pentru evaluarea debitorilor persoane juridice nu a fost validat în perioada analizată, nu s-a efectuat un exerciţiu de back testing, pentru calibrarea şi îmbunătăţirea acurateţei acestuia, scala de rating nu are asociate PD-uri care să reflecte probabilitatea ca un debitor să intre în stare de nerambursare, acestea reprezentând elemente care afectează calitatea şi eficienţa instrumentului, atât în ceea ce priveşte activitatea de creditare, cât şi controlul riscului de credit, expunând banca la risc de model, componentă a riscului operaţional;

16. neexercitarea responsabilităţilor definite la art. 79 alin. (2) şi (3) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, cu modificările şi completările ulterioare, ceea ce a condus la încălcarea art. 78 din regulamentul menţionat, având în vedere că Procedura nr. 229 privind derularea procesului de evaluare a adecvării capitalului intern la riscuri revizia nr. 4 aprobată în luna iunie 2014 nu a fost revizuită până la data efectuării acţiunii de inspecţie, nefiind corelată cu prevederile strategiei;

17. neexercitarea responsabilităţilor definite la art. 12 alin. (1) lit. a) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, cu modificările şi completările ulterioare, ceea ce a condus la încălcarea art. 126 din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 221/2001, cu modificările şi completările ulterioare, având în vedere că, la data de 31.12.2015, rata fondurilor proprii totale s-a situat sub limita reglementată;

18. neîndeplinirea măsurii dispuse la art. 1 lit. b) din Ordinul prim-viceguvernatorului Băncii Naţionale a României nr. 40/24.06.2015, prin efectuarea unei misiuni de audit intern necorespunzătoare, având ca obiectiv evaluarea oportunităţii încheierii contractelor de consultanţă în vigoare, având în vedere existenţa la nivelul băncii de structuri specializate/resurse umane care pot desfăşura activităţi similare serviciilor prestate de furnizorii externi.

Împotriva Ordinului Prim-viceguvernatorului Băncii Naţionale a României nr. 97/03.10.2016 contestatorul a formulat contestaţie administrativă, care prin Hotărârea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României nr. 9/20 decembrie 2016, motivat, a fost respinsă ca neîntemeiată.

Potrivit art. 275 din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, "(1) Actele adoptate de Banca Naţională a României conform dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă, ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013 şi ale reglementărilor emise în aplicarea acestora, cu privire la o instituţie de credit, inclusiv cele cu privire la persoanele prevăzute la art. 108 alin. (1) ori la persoanele desemnate să asigure conducerea sucursalelor instituţiei de credit şi actele cu privire la acţionarii acesteia, pot fi contestate, în termen de 15 zile de la comunicare, la Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României, care se pronunţă prin hotărâre motivată în termen de 30 de zile de la data sesizării.

(2) Hotărârea consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României poate fi atacată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în termen de 15 zile de la comunicare.

(3) Banca Naţională a României este singura autoritate în măsură să se pronunţe asupra considerentelor de oportunitate, a evaluărilor şi analizelor calitative care stau la baza emiterii actelor sale.

(4) În cazul contestării în instanţă a actelor Băncii Naţionale a României, instanţa judecătorească se pronunţă asupra legalităţii acestor acte."

Din dispoziţiile legale evocate în precedent rezultă că, obiectul principal al contestaţiei exercitate în instanţă împotriva actelor emise de Banca Naţională a României este reprezentat de anularea hotărârii Consiliului de administraţie al B.N.R., anularea ordinului sancţionator al Prim-viceguvernatorului Băncii Naţionale a României putând avea doar caracterul unei cereri accesorii.

În această ordine de idei, instanţa de contencios administrativ este abilitată a se pronunţa asupra legalităţii hotărârii Consiliului de administraţie al B.N.R., respectiv a conformităţii acestui act administrativ cu actele normative în temeiul şi pentru organizarea căruia a fost emis, precum şi a veridicităţii stării de fapt ce a dus la declanşarea şi finalizarea procesului decizional contestat.

Reclamantul, deşi sub aspect formal, contestă şi hotărârea Consiliului de administraţie al B.N.R., criticile de nelegalitate vizează în exclusivitate constatările şi sancţiunea aplicată prin Ordinului Prim-viceguvernatorului Băncii Naţionale a României nr. 97/03.10.2016, prin reluarea integrală a criticilor din contestaţia administrativă adresată Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României.

Or, acestea au făcut obiectul evaluării şi analizei Consiliului de administraţie al B.N.R. care, prin Hotărârea nr. 9/20 decembrie 2016, printr-o motivare clară, punctuală şi edificatoare, a respins contestaţia administrativă exercitată de contestator.

Aşa fiind, se poate concluziona că prin cererea de chemare în judecată cu care a fost învestită instanţa, contestatorul nu a formulat nicio critică de nelegalitate hotărârii atacate, a cărei prezumţie de nelegalitate s-a consolidat în urma acestui demers judiciar formal.

Înalta Curte constată că prin prezenta cerere de chemare în judecată contestatorul se mărgineşte să afirme caracterul neîntemeiat al ordinului, susţinând că nu au fost încălcate prevederile legale, nu au fost aduse niciun fel de prejudicii materiale sau de altă natură, ceea ce atestă caracterul pur formal al criticii în discuţie.

Cu referire la criticile referitoare la temeinicia actelor atacate în prezenta cauză, Înalta Curte constată că, în calitate de director general şi preşedinte al Directoratului, contestatorul a fost împuternicit cu activitatea de conducere curentă a instituţiei de credit, fiind în mod direct responsabil pentru deciziile dispuse în perioada mandatului deţinut.

Referitor la exercitarea necorepunzătoare a responsabilităţilor definite la art. 6 alin. (1) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, cu completările şi modificările ulterioare, a reţinut intimata faptul că lipsa de diligenţă a conducerii Băncii a atras încălcarea dispoziţiilor art. 6 alin. (3) din Regulamentul menţionat, întrucât nu a fost supravegheat corespunzător activitatea directoratului, în contextul menţinerii postului de Director Conformitate, ulterior desfiinţării acestuia, concomitent cu postul nou înfiinţat de Director al Direcţiei Conformitate şi Securitate Bancară, posturi ocupate de persoane diferite.

Deşi afirmă netemeinicia constatării, petentul nu combate realitatea situaţiei de fapt reţinute de intimată ci încearcă să justifice, prin argumentele sale, necesitatea înfiinţării postului de director al Direcţiei Conformitate şi Securitate Bancară, fără a reuşi să arate că nu există ipoteza vizată de art. 6 alin. (3) din Regulamentul BNR nr. 5/2013, potrivit căruia liniile de raportare şi alocarea responsabilităţilor şi competenţelor în cadrul unei instituţii de credit trebuie să fie clare, bine definite, coerente şi implementate efectiv.

Se impută Băncii faptul că a încălcat dispoziţiile art. 89 din Regulamentul BNR nr. 5/2013, întrucât a aprobat, în data de 29.01.2014, Norma privind creditarea agenţilor economici, deşi condiţiile de creditare definite în aceasta conduceau la o expunere ridicată la risc.

Constată Înalta Curte că dispoziţiile art. 89 din Regulamentul BNR nr. 5/2013 obligă instituţiile de credit trebuie să dispună de criterii, politici şi procese solide şi bine definite, privind aprobarea noilor expuneri - inclusiv standarde prudente de asumare a expunerilor, operaţiunile de modificare, reînnoire şi refinanţare a expunerilor existente şi identificarea competenţei de aprobare corespunzătoare dimensiunii şi complexităţii expunerilor.

Or, în contextul în care analiza BNR a condus la concluzia că norma este susceptibilă de a angaja un risc ridicat, date fiind condiţiile de creditare ce însoţeau acest produs, afirmaţiile contestatorului, în sensul netemeiniciei constatărilor intimatei, sunt lipsite de suport, urmând a fi înlăturate ca atare.

În egală măsură, s-a reţinut în sarcina petentului şi a celorlalţi membri ai conducerii superioare a Băncii nerespectarea dispoziţiilor art. 154 din Regulamentul BNR nr. 5/2013.

Potrivit dispoziţiilor art. 151 din Regulamentul anterior menţionat, instituţiile de credit trebuie să dispună de strategii, politici şi procese adecvate de administrare a riscului operaţional pentru identificarea, evaluarea, monitorizarea, raportarea şi controlul/diminuarea riscului operaţional.

În concret, s-a reţinut în sarcina Băncii faptul că a întârziat elaborarea planului de diminuare a riscului operaţional şi a întocmit necorespunzător acest plan (nu cuprindea măsuri pe linia diminuării riscului operaţional), plan solicitat, de altfel, de Consiliul de Supraveghere.

Contrar celor afirmate de petent, neregula constatată de BNR nu are caracter vag şi nefundamentat iar aserţiunile expuse în contestaţie nu lipsesc de temeinicie actul administrativ atacat în cauză.

În ceea ce priveşte încălcarea art. 108 alin. (3) din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, a reţinut intimata faptul că a fost menţinut în funcţia de director al Direcţiei Audit Intern a unei persoane fără aprobarea prealabilă a Băncii Naţionale a României, care a exercitat efectiv atribuţiile de director până la data de 17.06.2014.

În acelaşi sens, s-a reţinut faptul că a fost înfiinţată poziţia de director adjunct al Direcţiei Audit şi numirea d-lui H. pe aceasta poziţie, în fapt fiindu-i atribuite aceleaşi responsabilităţi pe care le deţinea în calitate de director, respectiv de coordonare a activităţii de audit intern, eludând în acest fel prevederile reglementărilor în vigoare cu privire la aprobarea prealabilă a persoanelor cheie cu funcţie de execuţie.

Cu privire la această abatere, contestatorul susţine lipsa de temeinicie a ordinului atacat, întrucât pretinsele încălcări nu ar fi produs niciun fel de daune materiale sau de altă natură şi totodată arată dificultatea identificării şi angajării în poziţia de director audit intern a unui candidat care să îndeplinească criteriile necesare conform prevederilor legale şi care să accepte condiţiile modeste pe care banca le putea oferi.

Aceste argumente nu atestă netemeinicia constatării încălcării dispoziţiilor art. 108 alin. (3) din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, întrucât neregula reţinută de BNR nu este condiţionată de consecinţele materiale ale nerespectării dispoziţiilor citate şi nici nu este înlăturată de circumstanţele dificile de.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 108 alin. (3) din O.U.G. nr. 99/2006 membrii consiliului de administraţie şi directorii sau, după caz, membrii consiliului de supraveghere şi ai directoratului unei instituţii de credit, precum şi persoanele desemnate să asigure conducerea structurilor care privesc activităţile de administrare şi control al riscurilor, audit intern, conformitate, trezorerie, creditare, precum şi orice alte activităţi care pot expune instituţia de credit unor riscuri semnificative trebuie să dispună de o bună reputaţie şi experienţă adecvată naturii, extinderii şi complexităţii activităţii instituţiei de credit şi responsabilităţilor încredinţate şi trebuie să îşi desfăşoare activitatea în conformitate cu regulile unei practici bancare prudente şi sănătoase.

Fiecare dintre persoanele prevăzute la alin. (1) trebuie să fie aprobată de Banca Naţională a României înainte de începerea exercitării responsabilităţilor, potrivit reglementărilor emise în acest sens, prevede alin. (3) al art. 108 din O.U.G. nr. 99/2006, context în care neregula sesizată de BNR este pe deplin întemeiată.

Ca atare, în contextul în care petentul recunoaşte faptul exercitării, în cadrul Băncii, a unora dintre funcţiile menţionate la art. 108 alin. (1) din O.U.G. nr. 99/2006, fără a exista aprobarea prealabilă a BNR, abaterea reţinută de intimată este pe deplin întemeiată.

Cu privire la încălcarea dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din regulamentul BNR nr. 5/2013, se arată de către contestator că noul director al Direcţiei Conformitate şi Securitate Bancara a început un proces de reanalizare şi revizuire a politicilor şi procedurilor existente. Printre primele politici revizuite a fost Politica privind conflictul de interese, fiind stabilite noi criterii de definire a acestuia.

Ca urmare a procesului de reanalizare şi revizuire a politicilor şi procedurilor existente, au fost identificate cu această ocazie aproximativ 35/37 de situaţii de conflict de interese existente în bancă, cu mult înaintea începerii mandatului său.

În scurt timp, acestea au fost soluţionate, în ciuda dificultăţilor ridicate de necesitatea respectării prevederilor legislaţiei muncii sub incidenţa cărora se aflau relaţiile contractuale în care banca se afla cu angajaţii în cauză, astfel încât la data efectuării controlului BNR mai existau doar 2 situaţii de potenţial conflict de interese (persoanele în cauza nefiind în relaţii directe de subordonare), situaţii bine cunoscute şi monitorizate de către Directorat şi pentru a căror soluţionare erau analizate posibile opţiuni care să nu afecteze buna funcţionare a băncii.

Or, însăşi existenţa conflictelor de interese semnalate în cuprinsul prezentei cereri este de natură a confirma nu numai legalitatea dar şi temeinicia constatărilor intimatei.

Aceeaşi concluzie este valabilă şi în privinţa celei de a doua încălcări sesizate prin ordinul criticat în cauză, respectiv cea referitoare la faptul că Directoratul a amânat implementarea măsurilor de remediere, propuse de Direcţia Conformitate cu privire la situaţiile de conflict de interese în care se aflau angajaţi în relaţii de rudenie.

Înalta Curte constată că prin prezenta cerere de chemare în judecată contestatorul se mărgineşte să afirme caracterul neîntemeiat al ordinului, susţinând că nu au fost încălcate prevederile legale, nu au fost aduse niciun fel de prejudicii materiale sau de altă natură, ceea ce atestă caracterul pur formal al criticii în discuţie.

În egală măsură, trebuie subliniat faptul că pentru a exista un conflict de interese nu este necesar a fi dovedit un prejudiciu material în concret, existenţa acestui gen de conflicte, în materia vizată, fiind determinat de relaţiile dintre angajaţi.

În ceea ce priveşte încălcarea art. 35 alin. (5) teza finală din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, cu modificările şi completările ulterioare, intimata a avut în vedere că, prin Hotărârea Directoratului nr. 1014/10.12.2014, a fost aprobată o măsură de reglementare a unor operaţiuni efectuate cu încălcarea prevederilor legale, respectiv au fost stabilite competenţe de aprobare pentru decontarea instrumentelor de plată cu nerespectarea circuitului de decontare reglementat în procedurile emise de L.".

A arătat petentul că şi această abatere este apreciată ca neîntemeiată, întrucât nu se reţine că această practică neconformă exista înainte de începerea mandatului său, or, subliniază Înalta Curte că preexistenţa unei practici nelegale nu exonerează contestatorul de luarea măsurilor necesare în vederea întreruperii acesteia şi restabilirii legalităţii.

O altă neregulă reţinută prin actele administrative atacate priveşte exercitarea în mod necorespunzător a responsabilităţilor definite la art. 12 alin. (1) lit. f) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, cu modificările şi completările ulterioare, ceea ce a condus la încălcarea art. 34 alin. (1) din regulamentul menţionat şi art. 35 alin. (3) lit. a), având în vedere că, prin Hotărârea nr. 705/15.09.2015, Directoratul a afectat independenţa funcţiei de conformitate, întrucât a alocat personalului din cadrul Direcţiei Conformitate şi Securitate Bancară (Departamentul Anti-Fraudă), responsabilităţi de coordonare a activităţii Direcţiei Suport Clienţi şi Soluţii Active, în condiţiile în care aceasta desfăşura activităţi pe care funcţia de control o monitorizează şi controlează."

Şi sub acest aspect contestatorul susţine că lipsa oricăror prejudicii materiale sau de altă natură relevă netemeinicia abaterii, afirmaţie ce nu poate fi primită, din moment ce afectarea independenţei funcţiei de conformitate a fost realizată structural, prin alocarea personalului din cadrul Direcţiei Conformitate şi Securitate Bancară (Departamentul Anti-Fraudă) a unor responsabilităţi de coordonare a activităţii Direcţiei Suport Clienţi şi Soluţii Active, în condiţiile în care aceasta desfăşura activităţi pe care funcţia de control o monitorizează şi controlează.

Astfel cum s-a arătat anterior, existenţa abaterii reţinute în temeiul încălcarea art. 34 alin. (1) din Regulamentul BNR nr. 5/2013 şi art. 35 alin. (3) lit. a) din acelaşi regulament nu este condiţionată de dovedirea unui raport de cauzalitate faţă de un prejudiciu material, context în care criticile contestatorului vor fi înlăturate.

Referitor la încălcarea art. 89 din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, cu modificările şi completările ulterioare, s-a reţinut de către intimată faptul că a fost aprobată Norma privind creditarea agenţilor economici în data de 29.01.2014, în condiţiile în care aceasta cuprinde elemente de risc de credit ridicat, prin acceptarea majorării expunerilor faţă de debitori cu risc de nerambursare ridicat, indiferent de categoria de rating intern, nefiind limitat totodată accesul la creditare a debitorilor încadraţi în categoriile de rating inferioare aferente clienţilor senzitivi şi celor aflaţi în dificultate semnificativă".

Raportat la cele avute în vedere de intimată, sunt lipsite de relevanţă argumentele petentului, nefiind dovedit faptul că politica sa corespunde standardelor prudente de asumare a expunerilor.

În acelaşi sens, pe marginea administrării riscului de credit, s-a reţinut şi încălcarea prevederilor art. 87 şi art. 149 alin. (1) din Regulamentul BNR nr. 5/2013, toate constatările concrete, menţionate de intimată în cuprinsul Ordinului nr. 97/2016 atestând faptul că banca s-a expus semnificativ riscului de credit.

Un alt exemplu de practică contrară principiului desfăşurării activităţii în conformitate cu regulile unei practici bancare prudente şi sănătoase, cu cerinţele legii şi ale reglementărilor emise în aplicarea acesteia, prevăzut de art. 101 alin. (2) din O.U.G. nr. 99/2006, este menţionat în legătură cu insuficienţa cadrului de reglementare, care permite valorificarea unui bun imobil preluat la o valoare inferioară maximului dintre valoarea contabilă şi valoarea de preluare, vânzarea bunului preluat în patrimoniu putând fi efectuată chiar de către debitorul însuşi sau de persoane interpuse şi aflate în relaţie cu acesta.

De asemenea, se reţine faptul că a fost creat cadrul necesar pentru răscumpărarea garanţiilor de către debitori care au capacitate de rambursare dar care nu au avut un comportament de plată corespunzător, respectiv de către garanţi, în condiţiile obţinerii unei aprobări şi a fost facilitată răscumpărarea, de către unii debitori sau garanţi ipotecari cu un comportament de plată neadecvat, la valori inferioare obligaţiilor ce au decurs din creditele contractate.

Deşi petentul susţine că aceste constatări sunt neîntemeiate şi nu relevă realitatea faptelor, arată, totuşi, că s-a procedat la revizuirea proceselor de colectare, recuperare, executare silită şi preluare în contul creanţei iar afirmaţia că banca nu a fost prejudiciată este cel puţin discutabilă, în contextul în care s-a permis valorificarea creanţelor la valori inferioare obligaţiilor decurse din creditele în analiză.

Neexercitarea responsabilităţilor definite la art. 79 alin. (2) şi (3) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, cu modificările şi completările ulterioare a condus şi la încălcarea art. 78 din regulamentul menţionat, având în vedere ca Procedura nr. 229 privind derularea procesului de evaluare a adecvării capitalului intern la riscuri revizia nr. 4 aprobată în luna iunie 2014 nu a fost revizuită până la data efectuării acţiunii de inspecţie, nefiind corelată cu prevederile strategiei.

Se susţine că această procedură, care a fost aprobată în 2014, nu a fost revizuită până la data efectuării acţiunii de inspecţie (1 an şi 4 luni), dar procesul de testare a capitalului a fost un proces continuu, cu foarte multe simulări, inclusiv cu întocmirea de planuri de redresare, transmise către BNR, ceea ce nu înlătură neregula constatată de intimată ci, dimpotrivă, o confirmă.

De asemenea, intimata a constatat şi neexercitarea responsabilităţilor definite la art. 12 alin. (1) lit. a) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, cu modificările şi completările ulterioare, ceea ce a condus la încălcarea art. 126 din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 221 12001, cu modificările şi completările ulterioare, având în vedere că, la data de 31.12.2015, rata fondurilor proprii totale s-a situat sub limita reglementată."

Petentul arată că intimata se referă la o dată care este în afara perioadei de control acoperită de Raportul de Supraveghere nr. x/26.04.2016 şi menţionează notorietatea capitalizării băncii cu 99 milioane RON în luna ianuarie 2016, care a permis reîncadrarea în limitele minime ale tuturor indicatorilor privind fondurile proprii, or, capitalizarea ulterioară, excedând analizei instanţei, nu poate constitui un argument de natură a înlătura neregula ce constă în faptul că organul de conducere nu a dat curs, anterior, responsabilităţii pentru stabilirea sumelor, tipurilor şi distribuţiei atât ale capitalului intern, cât şi ale fondurilor proprii adecvate pentru a acoperi riscurile instituţiei de credit, prevăzută de art. 12 alin. (1) litera a din Regulamentul BNR nr. 5/2013.

Nefondate sunt susţinerile contestatorului şi în ceea ce priveşte erodarea accelerată a capitalului ca urmare a deciziilor de afaceri luate înainte de anul 2013 respectiv importanţa profiturilor realizate sau a pierderilor evitate, invocate ca circumstanţe reale, faţă de dispoziţiile art. 225 alin. (4) lit. d) din O.U.G. nr. 99/2006, întrucât pe perioada mandatului acestuia, respectiv în anii 2014 şi 2015, activitatea desfăşurată la nivelul instituţiei de credit a generat pierdere în principal datorită materializării riscului de credit.

Concluzia pârâtei apare aşadar ca fiind corectă, neputându-se reţine existenţa unei contribuţii a contestatorului la realizarea de profituri sau evitarea de pierderi în ceea ce priveşte instituţia de credit.

Începerea urmăririi penale a acţionarului majoritar şi necesitatea convocării adunării generale a acţionarilor pentru diminuarea numărului membrilor organului de conducere, criza reputaţională majoră nu au nici o legătură cu faptele pentru care contestatorul a fost sancţionat, neexistând pierderi materiale din această cauză sau diminuări ale numărului membrilor organului de conducere. Mai mult, acest context nu putea justifica desfăşurarea activităţii cu încălcarea legislaţiei în vigoare.

În privinţa restricţiilor impuse de Banca Naţională a României, acestea au vizat viabilitatea instituţiei de credit şi au avut drept scop protejarea intereselor deponenţilor, menţinerea unei lichidităţi şi solvabilităţi adecvate, acoperirea riscurilor ce rezultă din activitate, în unele cazuri fiind dispuse măsuri care trebuiau dispuse de organul de conducere, potrivit responsabilităţilor care le reveneau membrilor acestuia.

În ceea ce priveşte informările permanente la care contestatarul face referire, acestea au avut loc. în cadrul dialogului pe care autoritatea de supraveghere îl poartă cu toate instituţiile de credit. Totodată, în dialogul cu autoritatea de supraveghere nu s-au regăsit aspecte care să conducă la concluzia că prin actul de management se încalcă prevederile legale.

Aspectele invocate punctual de contestator, pentru faptele reţinute în ordinul sancţionator contestat, nu pot fi analizate decât prin prisma responsabilităţilor specifice funcţiei deţinute, de membru al Directoratului, director general al B. SA, corespunzător obligaţiilor legale.

Sunt nefondate susţinerile contestatorului referitoare la lipsa de eficacitate şi proporţionalitate a sancţiunii aplicate faţă de faptele şi deficienţele constatate, deoarece în cadrul acţiunii de supraveghere a fost analizată activitatea organului de conducere cu funcţie de supraveghere la nivel colectiv, din perspectiva modului de realizare a atribuţiilor acestuia, iar la individualizarea sancţiunii s-a avut în vedere implicarea fiecărui membru în procesul decizional, potrivit atribuţiilor ce trebuiau exercitate în conformitate cu dispoziţiile legale în materie.

Sancţiunea a fost aplicată contestatorului în conformitate cu prevederile art. 229 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 99/2006 iar la stabilirea tipului sancţiunii şi a cuantumului acesteia au fost avute în vedere dispoziţiile art. 225 alin. (4) respectiv gradul de vinovăţie al persoanei fizice, contestatorul deţinând funcţia de director general în cadrul instituţiei de credit şi, împreună cu ceilalţi membri ai organului de conducere, a avut responsabilitatea asigurării conducerii societăţii, în exclusivitate.

În ceea ce priveşte cuantumul sancţiunii aplicate, la stabilirea acesteia s-au avut în vedere dispoziţiile art. 225 alin. (4) lit. c) din O.U.G. nr. 99/2006 - soliditatea financiară a persoanei fizice, amenda de 30.000 RON reprezentând aproximativ 3% din venitul anual al contestatorului, respectiv 1% din venitul net încasat în calitate de director general la B. SA, raportat la mandatul de 3 ani al acestuia. Aceasta în condiţiile în care nivelul amenzilor aplicabile persoanelor fizice se poate ridica până la echivalentul în RON a 5 milioane EUR, la cursul de schimb din 17 iulie 2013, potrivit art. 229 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 99/2006

Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 275 alin. (2) din O.U.G. nr. 99/2006, va respinge contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Ordinului Prim-Viceguvernatorului Băncii Naţionale a României nr. 97 din 03 octombrie 2016 şi Hotărârii Consiliului de Administraţie a Băncii Naţionale a României nr. 9 din 20 decembrie 2016.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Ordinului Prim-Viceguvernatorului Băncii Naţionale a României nr. 97 din 03 octombrie 2016 şi Hotărârii Consiliului de Administraţie a Băncii Naţionale a României nr. 9 din 20 decembrie 2016.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 07 februarie 2018.

Procesat de GGC - GV