Tardive appeal in administrative dispute over rural development grant repayment: application of nullity sanction under Law No. 554/2004

Asupra admisibilităţii în principiu a recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 2 octombrie 2014 pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. SRL - societate în insolvenţă, reprezentată prin administrator judiciar B., în contradictoriu cu pârâţii Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 7 - Alba Iulia şi Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Bucureşti (APDRP), a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună:

- anularea în integralitate a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 09 aprilie 2014 de CRPDRP 7 Centru Alba Iulia şi avizat de directorul general adjunct al acestei instituţii, înregistrat la APDRP sub nr. 12765 din 15 aprilie 2014 şi a Deciziei nr. 20489 din 19 iunie 2014 emisă de APDRP, de respingere a contestaţiei formulată de reclamantă pe cale administrativă împotriva acestui act administrativ;

- exonerarea reclamantei de plata obligaţiilor fiscale în cuantum de 2.637.620,21 RON, cu titlu de ajutor financiar nerambursabil aferent contractului de finanţare nr. RO 3.1060257300228/2006, ca fiind o obligaţie nedatorată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 92/2015 din 8 mai 2015, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta A. SRL - societate în insolvenţă, reprezentată prin administrator judiciar B., în contradictoriu cu pârâţii Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 7 - Alba Iulia şi APDRP.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 92/2015 din 8 mai 2015 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A. SRL, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.

În esenţă, recurenta-reclamantă critică hotărârea atacată sub aspectul încălcării şi aplicării greşite a dispoziţiilor legale incidente în raport circumstanţele litigiului dedus judecăţii, respectiv prevederile referitoare la interdependenţa şi reciprocitatea obligaţiilor asumate printr-un contract sinalagmatic, prevăzute de art. 969 şi art. 979 C. civ. din 1864.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 26 august 2015, prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea, ca temeinică şi legală, a sentinţei pronunţate de curtea de apel.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Raportul asupra admisibilităţii recursului, întocmit în cauză în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 22 martie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

La data de 08 mai 2017, recurenta-reclamantă A. SRL a depus la dosar un punct de vedere cu privire la raportul întocmit asupra admisibilităţii recursului, prin care susţine că recursul de faţă nu a fost declarat cu depăşirea termenului de 15 zile de la comunicare, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât sentinţa atacată i-a fost comunicată la data de 17 iunie 2015, conform ştampilei de pe recomandata nr. 5124, astfel că a depus cererea de recurs în interiorul acestui termen, respectiv la data de 03 iulie 2015.

Astfel, consideră că excepţia tardivităţii recursului nu este întemeiată, sens în care solicită respingerea acesteia.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate condiţiile de admisibilitate ale recursului, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004:

"Hotărârea pronunţată în prima instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", iar potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)."

Prin raportul asupra admisibilităţii recursului întocmit în cauză, magistratul raportor a apreciat că recursul a fost tardiv formulat, fiind incidentă sancţiunea nulităţii recursului în condiţiile art. 489 alin. (1) C. proc. civ.

Ca urmare a comunicării către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, conform dovezilor de comunicare existente la dosar recurs, recurenta-reclamantă a formulat un punct de vedere, prin care combate concluzia privind tardivitatea formulării recursului, depunând ca dovadă a susţinerilor sale copia plicului de comunicare a sentinţei recurate, cu ştampila Oficiului Poştal Mediaş, datată 17 iunie 2015, în raport de care opinează că recursul de faţă ar fi fost depus în termenul legal.

Înalta Curte reţine că în speţă, sentinţa atacată a fost comunicată recurentei-reclamante la data de 15 iunie 2015, conform dovezii de comunicare de la dosar fond, iar cererea de recurs a fost înregistrată la curtea de apel la data de 03 iulie 2015, conform ştampilei aplicate pe exemplarul cererii de recurs de la dosar.

Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., republicat, când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungeşte până în prima zi lucrătoare care urmează.

În raport de aceste aspecte, se constată că recursul de faţă a fost declarat cu depăşirea termenului de 15 zile de la comunicare prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, termen care s-a împlinit la data de 1 iulie 2015.

Referitor la susţinerile recurentei-reclamante, exprimate prin punctul de vedere asupra raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, se constată că plicul depus în copie nu poate conduce la conturarea unei alte opinii în privinţa dezlegării ce urmează a fi date excepţiei tardivităţii depunerii cererii de recurs, câtă vreme dovada datei comunicării hotărârii pronunţate în fond o reprezintă procesul-verbal de înmânare, ataşat în dosarul de fond.

Prin urmare, pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte constată că recursul este tardiv formulat, urmând a aplica sancţiunea nulităţii prevăzută de art. 489 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 92 din 8 mai 2015 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 octombrie 2017.

Procesat de GGC - CT