Public procurement financial correction: Appeal annulled as tardily filed
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice annulled the appeal and upheld the first-instance decision, resulting in the prevails of the defendant public financial inspection authority, which maintains the obligation to pay a budgetary claim of approximately 321,584 RON. The dispute concerned the annulment of a financial correction decision and note issued in the context of public procurement and environmental fund management, where the applicant (a public authority managing operational programs) argued that the lower court’s ruling lacked sufficient reasoning and misapplied public procurement laws. The court deemed the appeal inadmissible and null based on procedural grounds, specifically determining that the appeal was filed late; the 15-day statutory appeal period under Law No. 554/2004 for administrative litigation expired on June 22, 2015, whereas the appeal was registered on June 25, 2015. As no request for reinstatement within the time limit was filed and the lapse was not justified, the court applied the sanction of nullity under Article 489(1) of the Code of Civil Procedure, confirming that the appeal lacked the requisite temporal validity.
Legislator headnote
AI generatedart. 493 alin. (4) C. proc. civ, art. 489 alin. (1) C. proc. civ, art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 186 C. proc. civ, art. 493 alin. (5) C. proc. civ; Public procurement financial correction: Appeal annulled as tardily filed: Raportul asupra admisibilităţii recursului, întocmit în cauză în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 22 martie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra admisibilităţii în principiu a recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 10 noiembrie 2014, reclamantul Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice - Direcţia Generală Autoritatea de Management pentru POS Mediu a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală de Inspecţie Economico-Financiară, anularea Deciziei nr. 25/C din 05 mai 2014 de soluţionare a contestaţiei, precum şi a notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. 5005 din 13 ianuarie 2014, cu consecinţa exonerării de la plata creanţei bugetare în cuantum de 321.584,53 RON.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 938 din 2 aprilie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea reclamantului, ca neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva Sentinţei civile nr. 938 din 2 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Autoritatea de Management pentru POS Mediu, întemeiat în drept pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., republicat, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.
În esenţă, recurentul-reclamant critică hotărârea atacată sub aspectul faptului că hotărârea instanţei de fond nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia pronunţată, precum şi sub aspectul încălcării şi aplicării greşite a dispoziţiilor legale incidente în raport circumstanţele litigiului dedus judecăţii, respectiv cu privire la procedura în domeniul achiziţiilor publice.
4. Apărările intimatului
Legal citat, intimatul-pârât Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală de Inspecţie Economico-Financiară nu a formulat întâmpinare în cauză.
5. Procedura de soluţionare a recursului
Raportul asupra admisibilităţii recursului, întocmit în cauză în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 22 martie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.
Prin aceeaşi încheiere, în contextul modificărilor legislative intervenite cu privire la cadrul organizatoric al ministerelor prin O.U.G. nr. 1/2017, s-a dispus rectificarea citativului, în sensul conceptării în calitate de recurent-pârât a Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene în locul Ministerului Fondurilor Europene.
Părţile nu au depus la dosar vreun punct de vedere asupra raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului.
II. Soluţia instanţei de recurs
Examinând cu prioritate condiţiile de admisibilitate ale recursului, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004:
"Hotărârea pronunţată în prima instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", iar potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ., republicat:
"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)."
Prin raportul asupra admisibilităţii recursului întocmit în cauză, magistratul raportor a apreciat că recursul a fost tardiv formulat, fiind incidentă sancţiunea nulităţii recursului în condiţiile art. 489 alin. (1) C. proc. civ.
Înalta Curte reţine că în speţă, sentinţa atacată a fost comunicată recurentului-reclamant la data de 05 iunie 2015, conform dovezii de comunicare de la dosarul de fond, iar cererea de recurs a fost înregistrată la curtea de apel la data de 25 iunie 2015, conform ştampilei aplicate pe cererea de recurs de la dosar.
Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., republicat, când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungeşte până în prima zi lucrătoare care urmează.
În raport de aceste aspecte, se constată că recursul de faţă a fost declarat cu depăşirea termenului de 15 zile de la comunicare prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, termen care s-a împlinit la data de 22 iunie 2015.
De asemenea, se reţine că la dosar nu a fost formulată o cerere de repunere în termen, potrivit dispoziţiilor art. 186 C. proc. civ., iar recurentul-reclamant nu a contestat şi justificat depunerea tardivă a cererii de recurs, printr-un punct de vedere asupra raportului întocmit cu privire la admisibilitatea în principiu a recursului.
Prin urmare, pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte constată că recursul este tardiv formulat, urmând a aplica sancţiunea nulităţii prevăzută de art. 489 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene împotriva Sentinţei civile nr. 938 din 2 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 octombrie 2017.
Procesat de GGC - CT