Jurisdiction over EU non-reimbursable funding disputes involving central public authorities under Law 554/2004

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea formulată la data de 14 iulie 2016 şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, a solicitat instanţei de contencios administrativ:

1. anularea Deciziei nr. 1157 din 18 aprilie 2016, emisă de pârâta AFIR, prin care a fost respinsă contestaţia reclamantei, înregistrata la AFIR sub nr. 8722 din 24 martie 2016;

2. anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, încheiat la data de 27 ianuarie 2016, înregistrat la AFIR sub nr. 4129 şi a actelor care au stat la baza emiterii acestuia;

3. obligarea pârâtei AFIR la executarea contractului de finanţare nr. C312M011212400015 din 07 aprilie 2014 şi a plăţii către reclamantă a sumei de 890.142,28 RON, reprezentând finanţare nerambursabilă.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal

Prin Sentinţa civilă nr. 145 din 25 ianuarie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de necompetenţă materială a acestei instanţe, invocată de către pârâtă prin întâmpinare şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. SRL în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, în favoarea Tribunalului Iaşi.

În considerentele acestei sentinţe s-a reţinut că sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, iar procesul-verbal contestat a fost emis de o autoritate regională. Împrejurarea că este aprobat de conducătorul autorităţii centrale este lipsită de relevanţă, deoarece persoana care a aprobat actul nu devine emitentul lui.

De asemenea, s-a reţinut că şi împrejurarea că decizia de soluţionare a contestaţiei este emisă de structura centrală a AFIR este nerelevantă, întrucât actul care reprezintă titlu de creanţă este procesul-verbal de stabilire a creanţelor bugetare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/99/2017.

2.2. Hotărârea Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Prin Sentinţa civilă nr. 1277 din data de 11 august 2017, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2017, s-a admis excepţia necompetenţei Tribunalului Iaşi şi a fost declinată competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta A. SRL împotriva pârâtei Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal. S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În considerente s-a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului, iar dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale.

În speţă, reclamantul a optat pentru instanţa de la sediul pârâtului, astfel că raportat la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale, iar pe de altă parte, întrucât autoritatea care a avut competenţa să soluţioneze contestaţia este AFIR (autoritate centrală), competenţa materială este dată de art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, aparţinând Curţii de Apel Bucureşti.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., republicat, urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune în anularea Deciziei nr. 1157 din 18 aprilie 2016 (emisă de pârâta AFIR, prin care a fost respinsă contestaţia reclamantei) şi a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, încheiat la data de 27 ianuarie 2016 de către Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte norma de drept aplicabilă situaţiei dedusă judecăţii prin prezenta speţă, respectiv cea care guvernează acţiunile în justiţie îndreptate împotriva deciziilor de soluţionare a contestaţiilor, atacate în temeiul art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011.

Potrivit art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, deciziile pronunţate în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestator la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004 modificată şi completată.

Conform art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004:

"Toate cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel."

Competenţa materială de soluţionare a acţiunii împotriva deciziei de soluţionare a contestaţiei, în speţă Decizia nr. 1157 din 18 aprilie 2016 este dată de conţinutul prevederilor art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, deoarece actul este emis de o autoritate publică centrală - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi are ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene.

Aşadar, acţiunea se soluţionează în fond de Curtea de apel, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Această soluţie se impune cu atât mai mult cu cât problema stabilirii competenţei instanţelor judecătoreşti de a soluţiona acţiunile judiciare formulate împotriva deciziilor pronunţate în soluţionarea contestaţiilor de către autorităţile publice centrale, care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, a făcut obiectul Soluţiei de principiu a secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată în data de 19 octombrie 2015, potrivit căreia:

În litigiile având ca obiect deciziile de soluţionare a contestaţiilor, atacate în temeiul art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, instanţa competentă se determină în raport cu prevederile art. 10 alin. (1) şi (11) din Legea nr. 554/2004, după cum urmează:

o conform art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale, indiferent de valoare, se soluţionează în fond de secţia de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel;

o conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice locale, se soluţionează în fond de secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului.

Prin urmare, în raport de prevederile art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011, Înalta Curte constată că în faţa instanţei de contencios administrativ s-a formulat contestaţie împotriva actului administrativ prin care a fost soluţionată contestaţia administrativă, respectiv Decizia nr. 29025 din 25 august 2014 emisă de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, autoritate publică centrală, neprezentând relevanţă pentru stabilirea competenţei materiale faptul că actul administrativ care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice şi care este actul supus executării este reprezentat de procesul-verbal de constatare a neregulilor, astfel cum a reţinut Curtea de Apel Bucureşti.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. SRL şi pe pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. SRL şi pe pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 octombrie 2017.

Procesat de GGC - CT