Tax enforcement suspension extinguished by final merits judgment: loss of current interest under civil procedure art. 32-33

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 23 decembrie 2014, reclamanta A. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, suspendarea executării Deciziei referitoare la obligaţiile de plată accesorii nr. 13492 din 19 noiembrie 2014 emisă de pârâtă, până la pronunţarea instanţei de fond asupra acţiunii în anularea aceleiaşi decizii.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 509 din 24 februarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă acţiunea reclamantei A. SA şi a fost dispusă suspendarea executării Deciziei referitoare la obligaţiile de plată accesorii nr. 13492 din 19 noiembrie 2014 emisă de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, până la pronunţarea instanţei de fond asupra acţiunii în anularea aceleiaşi decizii.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 509 din 24 februarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, criticând hotărârea atacată pentru motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat şi solicitând casarea sentinţei recurate, iar în rejudecarea, respingerea cererii de suspendare, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului se susţine că lipseşte motivarea instanţei de fond în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, arătându-se, în cauza de faţă, că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de textul de lege arătat pentru suspendarea actului administrativ, condiţii care trebuie îndeplinite în mod cumulativ.

În ceea ce priveşte cazul bine justificat, susţine că intimata-reclamantă nu a probat, ci numai a susţinut nelegalitatea vădită a actului administrativ a cărui suspendare o solicită, nereuşind să răstoarne prezumţia de legalitate de care se bucura actele administrative. Până la anularea de către o instanţă judecătorească, actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate.

În ceea ce priveşte condiţia privitoare la iminenţa producerii unei pagube, se arată că intimata-reclamantă nu a făcut dovada că, în speţă, există un prejudiciu material viitor şi previzibil pe care l-ar putea suferi dacă nu se suspendă executarea actului administrativ atacat şi care să justifice suspendarea executării actului atacat, suspendarea fiind o situaţie de excepţie.

4. Apărările intimatei-reclamante A. SA

Intimata-reclamantă A. SA a formulat întâmpinare, prin care invocă excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant şi excepţia nulităţii recursului, arătând că aspectele invocate în calea de atac a recursului nu se încadrează motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., republicat.

Pe fond, solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând, în esenţă că în mod corect a reţinut prima instanţă că argumentele şi dovezile prezentate de către reclamantă dovedesc îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru a opera suspendarea executării actului administrativ.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 08 februarie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 31 mai 2017, completul de filtru a respins excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant şi excepţia nulităţii recursului, invocate de către intimata-reclamantă prin întâmpinare şi a constatat, în raport de conţinutul raportului, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, fixând termen pentru judecarea lui pe fond.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând cu prioritate excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului îndreptat împotriva Sentinţei civile nr. 509 din 24 februarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este lipsit de interes.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

La termenul de judecată din 4 octombrie 2017, Înalta Curte, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a rămas în pronunţare cu privire la excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului de faţă.

Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunţării instanţei de fond.

În speţă, obiectul acţiunii reclamantei îl constituie suspendarea executării Deciziei referitoare la obligaţiile de plată accesorii nr. 13492 din 19 noiembrie 2014 emisă de pârâtă.

Prin Sentinţa nr. 2459 din 20 iunie 2017, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de anulare a Deciziei nr. 340 din 24 septembrie 2015, formulată în contradictoriu cu Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, ca neîntemeiată.

În aceste condiţii, în ceea ce priveşte interesul în susţinerea recursului de faţă, Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 33 C. proc. civ., una dintre cele patru condiţii de exercitare a acţiunii civile rezidă în justificarea unui interes.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce investeşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acţiunii sau formulării căii de atac.

În cauza de faţă, cererea a fost formulată în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia suspendarea executării poate fi dispusă până la pronunţarea instanţei de fond.

Cum instanţa de fond s-a pronunţat asupra acţiunii în anularea actului administrativ a cărui suspendare se solicită prin prezentul demers judiciar, la data de 20 iunie 2017, respingând-o, interesul pentru exercitarea recursului împotriva sentinţei prin care s-a soluţionat cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat nu mai este actual, întrucât a fost depăşit termenul până la care respectiva hotărâre putea, conform legii, să îşi producă efectele.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că este întemeiată excepţia lipsei de interes, excepţie care face inutilă în tot cercetarea în fond a recursului, motiv pentru care, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 33 C. proc. civ., o va admite şi va respinge recursul declarat de pârâta Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili împotriva Sentinţei civile nr. 509 din 24 februarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului.

Respinge recursul declarat de pârâta Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili împotriva Sentinţei civile nr. 509 din 24 februarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 octombrie 2017.

Procesat de GGC - CT