Tardiness of appeal in jurisdictional conflict: strict five-day deadline under Art. 22(5) CPC and irremediability of omitted appeal terms
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the appeal of the municipal defendant as tardy, thereby upholding the Court of Appeal’s prior ruling that conferred jurisdiction on the Court of Cornetu for civil matters. The underlying procedural dispute involved a negative conflict of jurisdiction regarding a challenge to a concession contract for urban land and an associated payment notification, with the lower courts initially disagreeing on whether the matter fell under civil or administrative jurisdiction. The Court of Appeal had previously determined that the subject property was part of the private domain rather than the public domain, classifying the contract as civil in nature and excluding the administrative challenge to the payment notification from fiscal-administrative jurisdiction. The decisive legal basis for the final decision was the strict five-day deadline for filing an appeal in jurisdictional conflict cases as mandated by Article 22(5) of the Civil Procedure Code, combined with the doctrine that parties cannot invoke ignorance of the law (*nemo censetur ignorare legem*) to excuse a missed statutory limit, even where the lower court’s operative section omitted the specific appeal period.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 C. proc. civ, art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, art. 3021 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ, art. 22 alin. (5) din C. proc. civ, art. 103 din C. proc. civ; Tardiness of appeal in jurisdictional conflict: strict five-day deadline under Art. 22(5) CPC and irremediability of omitted appeal terms: Faţă de situaţia constatată, în temeiul dispoziţiilor art. 103 din C. proc. civ., Curtea va respinge recursul ca tardiv formulat.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei.
Judecătoria Cornetu a fost sesizată cu un litigiu având ca obiect obligarea pârâţilor Consiliul Local Pantelimon şi Primăria Oraşului Pantelimon la respectarea contractului de concesiune încheiat cu reclamantul A., şi, totodată, s-a solicitat anularea înştiinţării de plată privind taxa de concesiune.
Judecătoria a apreciat ca litigiul este de competenţa instanţei de contencios administrativ întrucât reclamantul contestă legalitatea modului de calcul al debitului fiscal reţinut, iar, pe de altă parte, pentru că terenul care face obiectul contractului de concesiune se afla în administrarea pârâţilor conform H.G. nr. 930/22.08.2008 privind atestarea domeniului public al judeţului Ilfov.
Prin urmare, prin Sentinţa civilă nr. 8564/17.12.2013 Judecătoria Cornetu a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Ilfov, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Prin Sentinţa civilă nr. 1358/14.04.2014 Tribunalul Ilfov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Cornetu, reţinând, în esenţă, că, contractul de concesiune încheiat de părţile din prezenta cauză are ca obiect concesionarea unei suprafeţe de teren situată pe teritoriul (intravilanul) oraşului Pantelimon, teren care aparţine domeniului privat al unităţii administrativ-teritoriale.
Constatând intervenit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea prezentei cauze şi a trimis dosarul Curţii de Apel Bucureşti pentru soluţionare.
Hotărârea instanţei de fond.
Prin Sentinţa nr. 2007 din 23 iunie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local Pantelimon, Oraşul Pantelimon, Primăria Oraşului Pantelimon şi Oraşul Pantelimon, în favoarea Judecătoriei Cornetu, secţia civilă.
Pentru a pronunţa această soluţie, s-a reţinut, în esenţă, că bunul concesionat prin contractul în discuţie nu face parte din domeniul public al unităţii administrativ-teritoriale, contractul de concesiune în cauză neavând natura unui act asimilat actului administrativ, context în care, acţiunea vizând executarea contractului nu intră în sfera de referinţă a Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Cât priveşte cererea de anulare a înştiinţării de plată, s-a constatat că, în mod temeinic a reţinut Tribunalul Ilfov că prin acest act este individualizată o creanţă de drept privat, născută din executarea contractului de concesiune, ceea ce exclude controlul exercitat pe calea contestaţiei administrativ fiscale şi ulterior, pe calea contenciosului administrativ fiscal, în condiţiile reglementate de prevederile O.G. nr. 92/2003 şi Legea nr. 554/2004 şi atrage competenţa instanţei de drept comun, prevăzută de dispoziţiile art. 1 C. proc. civ.
Recursul
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul Oraşul Pantelimon, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În esenţă, s-a susţinut că, raportat la dispoziţiile art. 141 din C. proc. fisc. că actul care se solicită a fi anulat de către instanţă, în speţă înştiinţarea de plată, intră în categoria actelor administrative, astfel cum sunt prevăzute la art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, competenţa aparţinând Tribunalului Ilfov.
Procedura în faţa instanţei de recurs
Reclamantul-intimat a formulat întâmpinare şi a solicitat anularea recursului potrivit dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Analizând cererea de recurs Înalta Curte constată tardivitatea acesteia pentru următoarele considerente:
Analizând lucrările dosarului, Curtea reţine că Sentinţa nr. 2007 din 23 iunie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost comunicată pârâtului Oraşul Pantelimon la data de 9 iulie 2014, astfel cum rezultă din dovada de primire şi procesul-verbal de predare a hotărârii.
În conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (5) din C. proc. civ.:
"Instanţa competentă să judece conflictul va hotărî în camera de consiliu, fără citarea părţilor. Hotărârea este supusă recursului în termen de 5 zile de la comunicare, cu excepţia celei pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care este irevocabilă"
Cum recursul a fost depus prin poştă la instanţa de fond la data de 23 iulie 2014, astfel cum reiese din ştampila aplicată pe plicul de expediţie, rezultă că declararea acestuia a fost făcută peste termenul legal, de 5 zile de la data comunicării hotărârii.
Chiar dacă în dispozitivul sentinţei recurate s-a omis a se menţiona termenul de 5 zile pentru exercitarea căii de atac a recursului, recurentul nu se poate prevala de această împrejurare, deoarece, pe de o parte, condiţiile, limitele şi termenele în care pot fi exercitate căile de atac sunt prevăzute de lege, astfel încât o hotărâre judecătorească nici nu le poate acorda ea însăşi, nici nu le poate suprima, iar, pe de altă parte, partea nu poate invoca necunoaşterea legii, potrivit adagiului "nemo censetur ignorare legem".
Faţă de situaţia constatată, în temeiul dispoziţiilor art. 103 din C. proc. civ., Curtea va respinge recursul ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Oraşul Pantelimon împotriva Sentinţei nr. 2007 din 23 iunie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 mai 2015.
Procesat de GGC - GV