Voluntary provision of residence to security services satisfies statutory definition of collaborator without proving intent to repress dissent

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Procedura în faţa primei instanţe

Prin acţiunea înregistrată la data de 24 august 2009, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat ca, în temeiul dispoziţiilor art. 2 lit. b) teza a IV-a din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, aprobată prin Legea nr. 293/2008, să se constate calitatea pârâtei A. de colaborator al securităţii, motivând că aceasta a fost recrutată în calitate de gazdă a casei de întâlniri la data de 17 martie 1986, cu numele conspirativ "B.".

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea şi a constatat calitatea pârâtei de colaborator al securităţii prin Sentinţa civilă nr. 1215 din 9 martie 2010, dar această hotărâre a fost casată prin Decizia nr. 5812 din 19 iunie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca urmare a admiterii recursului declarat de pârâtă şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Instanţa de control judiciar a constatat că pârâta nu a fost legal citată pentru judecarea litigiului, fiind încălcate prevederile art. 85 şi 107 C. proc. civ. din 1865.

2. Soluţia instanţei de fond

În fond după casare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a pronunţat Sentinţa civilă nr. 2.252 din 2 septembrie 2014, prin care a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

Hotărând astfel, instanţa de fond a apreciat că un element esenţial în stabilirea calităţii de colaborator al securităţii pentru persoana care şi-a pus locuinţa la dispoziţia securităţii în vederea înlesnirii culegerii de informaţii este reprezentarea mentală a scopului pentru care locuinţa este pusă la dispoziţie, ceea ce nu se poate reţine în cauză, în condiţiile în care pârâta a avut convingerea că locuinţa sa va fi utilizată în vederea desfăşurării activităţii specifice luptei antiteroriste.

Pe baza probelor administrate s-a reţinut că pârâta a avut reprezentarea că îşi pune imobilul proprietate personală la dispoziţia unei unităţi militare specializate în lipsa antiteroristă, activitatea acesteia având ca obiect prevenirea şi combaterea acţiunilor teroriste pe teritoriul naţional, în contextul amplificării fenomenului terorist la nivel mondial, având sarcina de a organiza şi executa activităţi de prevenire, descoperire, neutralizare sau lichidare a actelor teroriste pe teritoriul României, iar nu urmărirea eventualelor activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii acţiunii şi pe cale de consecinţă, să se constate existenţa calităţii de colaborator al securităţii în privinţa pârâtei A.

Recurentul a susţinut că instanţa de fond a respins în mod nejustificat acţiunea, deşi a fost dovedită punerea voluntară de către intimată la dispoziţia securităţii a spaţiului deţinut de aceasta, situaţie în care este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 2 lit. b) teza ultimă din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, aprobată prin Legea nr. 293/2008, fără să fie necesară îndeplinirea unor alte condiţii pentru constatarea calităţii de colaborator al securităţii.

În opinia recurentului, în cazul colaborării prin punerea voluntară la dispoziţia securităţii a unui imobil, legiuitorul nu a mai considerat necesară întrunirea altor condiţii pentru constatarea calităţii de colaborator al securităţii şi această soluţie legislativă se justifică prin faptul că gazdele caselor conspirative aveau, în angrenajul securităţii, un rol mult mai important decât cel al informatorilor şi în plus, categoria gazdelor nu permite subclasificări pe criterii morale, ca în cazul informatorilor (a căror activitate este analizată în funcţie de conţinutul delaţiunilor furnizate securităţii).

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport şi cu dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ. din 1865, Înalta Curte va admite prezentul recurs, pentru următoarele considerente:

1. Aspecte de fapt şi de drept relevante

Potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii, aprobată prin Legea nr. 293/008, colaborator al securităţii este şi persoana care a înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziţia securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţinea.

Aceste prevederi legale, care au constituit temeiul juridic al acţiunii în constatare formulate de recurentul-reclamant au fost greşit interpretate de instanţa de fond în raport cu situaţia de fapt în cauză, din care rezultă că intimata-pârâtă a semnat la data de 17 martie 1986 un angajament prin care a pus la dispoziţia organelor de securitate locuinţa proprietate personală pentru rezolvarea unor probleme specifice muncii acestora, angajându-se totodată să nu discute cu nicio persoană despre ajutorul acordat.

Conţinutul acestui angajament, precum şi cel al documentelor în baza cărora s-a întocmit Nota de constatare nr. S/D1/1/3104 din 29 octombrie 2008 aprobată de Colegiul C.N.S.A.S, infirmă concluzia instanţei de fond privind intenţia intimatei - pârâte de utilizare a locuinţei sale în scopul luptei antiteroriste, iar nu pentru supravegherea activităţilor şi acţiunilor potrivnice regimului totalitar comunist, care să fi fost avut ca efect îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Apărarea astfel formulată de către intimata-pârâtă nu a fost dovedită prin probele administrate şi în consecinţă, a fost greşit însuşită de instanţa de fond şi reţinută ca argument determinant pentru soluţia de respingere a acţiunii formulate de C.N.S.A.S.

În consecinţă, faţă de angajamentul olograf prin care intimata-pârâtă a pus locuinţa sa la dispoziţia organelor de securitate, cu intenţia de a sprijini activitatea acestora, asigurând totodată confidenţialitatea faptului respectiv, se constată că este îndeplinită ipoteza normei prevăzute de art. 2 lit. b) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 pentru constatarea calităţii de colaborator al securităţii.

Pentru considerentele care au fost expuse, Înalta Curte va admite prezentul recurs şi va modifica hotărârea atacată, în sensul că, va admite acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi va constata calitatea pârâtei de colaborator al securităţii.

2. Soluţia instanţei de fond şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. din 1865 şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite prezentul recurs şi pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. din 1865, va modifica hotărârea atacată, în sensul că, va admite acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi va constata calitatea pârâtei A. de colaborator al securităţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva Sentinţei civile nr. 2252 din 2 septembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Modifică sentinţa atacată în sensul că admite acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi constată calitatea pârâtei A. de colaborator al Securităţii.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 mai 2015.

Procesat de GGC - NN