Tax assessments; vacating judgment for failure to address judicial fiscal expertise and provide reasoned analysis under Article 304(7) of the Code of Civil Procedure

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea formulată la data de 13 decembrie 2012, reclamanta S.C. A. S.R.L. Galaţi a chemat în judecată Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi, solicitând anularea Deciziei de impunere nr. 458/29.06.2012, a Raportului de inspecţie fiscală nr. 397/29.06.2012 a Deciziei nr. 375/03.09.2012 emise în soluţionarea contestaţiei, prin care s-au stabilit în sarcina societăţii obligaţii fiscale în sumă de 537.559 RON reprezentând impozit pe profit şi TVA, cu accesoriile aferente.

În motivarea cererii, reclamanta a învederat că organele fiscale au reţinut în mod eronat nedeductibilitatea cheltuielilor şi a taxei pe valoarea adăugată aferente atât operaţiunilor de achiziţii materiale efectuate în perioada noiembrie 2008 - februarie 2009 cu S.C. B. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L., cât şi a celor privind unele prestări de servicii şi combustibilul consumat de societate în intervalul decembrie 2008 - septembrie 2009.

Astfel, reclamanta a precizat că toate achiziţiile de bunuri au fost efectuate pe bază de facturi fiscale emise de furnizori, fiind nejustificată susţinerea pârâtei în sensul că nu ar exista documente justificative.

În acelaşi sens, s-a arătat de către reclamantă că în evidenţa contabilă a societăţii există documente care fac dovada serviciilor de transport efectuate, prin prestarea cărora au fost realizate venituri impozabile, evidenţiindu-se şi faptul că au fost corect înregistrate în contabilitate bonuri de consum, facturi, contracte, declaraţii informative referitoare la alte prestări de servicii.

Prin Sentinţa nr. 165/9.09.2014 Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea ca nefondată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, referitor de achiziţiile de materiale de la S.C. B. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L. că documentele doveditoare - facturi, chitanţe, ordine de plată - au fost emise de D., administrator şi respectiv director al tuturor celor 3 societăţi implicate.

În plus, se motivează în sentinţă, facturile nu conţin informaţii despre mijloacele de transport şi delegaţi şi poartă date calendaristice aleatorii, deşi fac parte din acelaşi carnet şi ar fi trebuit emise în mod cronologic.

Instanţa a constatat de asemenea, că societatea a înregistrat venituri din prestări servicii, în condiţiile în care nu are salariaţi, împrejurare în raport de care s-a conchis că acele cheltuieli nu sunt reale, întrucât nu sunt probate cu documente legale.

Cu privire la constatarea nedeductibilităţii cheltuielilor aferente achiziţiilor de carburanţi, judecătorul fondului a reţinut că societatea nu a prezentat foi de parcurs, iar cele depuse cu ocazia efectuării expertizei nu conţin elementele obligatorii, respectiv numărul de kilometri, sau norma de consum.

Referitor la petitul privind stornarea a două facturi, s-a constatat încălcarea prevederilor art. 19 alin. (1) şi art. 138 alin. (1) şi (2) C. fisc. , cheltuielile şi TVA aferente fiind nedeductibile.

S-a reţinut de asemenea, că au fost corect calculate dobânzile de întârziere şi penalităţile de întârziere aferente obligaţiilor fiscale suplimentare, astfel cum au fost constatate de organele fiscale.

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând în principal, casarea cu trimitere spre rejudecare şi în subsidiar, modificarea hotărârii şi exonerarea societăţii de la plata sumelor stabilite suplimentar.

Astfel, reclamanta a învederat că sentinţa a fost pronunţată de o instanţă necompetentă material, în raport de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 76/2012, potrivit cărora litigiile având ca obiect taxe, impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 RON se soluţionează în fond de tribunale.

Reclamanta a criticat sentinţa şi cu privire la soluţionarea cauzei în lipsa unei părţi, nelegal citate, respectiv a Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Galaţi, procedura de citare fiind realizată la sediul unde funcţionează Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi, instituţie fără personalitate juridică.

Un alt motiv de recurs priveşte considerentele hotărârii, reclamanta subliniind faptul că aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, instanţa de fond rezumându-se să reia conţinutul deciziei de soluţionare a contestaţiei, fără să analizeze concluziile expertizei sau documentele la care aceasta a făcut trimitere.

Cu referire tot la motivarea hotărârii, reclamanta a arătat că instanţa se referă la o serie de operaţiuni şi acte contabile care nu au fost analizate prin raportul de expertiză şi în condiţiile în care înscrisurile nu au fost depuse la dosar, aspect ce confirmă faptul că hotărârea nu se întemeiază pe materialul probator administrat în cauză, fiind rezultatul interpretării şi aplicării greşite a legii.

Reclamanta a formulat critici şi cu privire la fondul litigiului, precizând că sunt deductibile cheltuielile efectuate pentru achiziţionarea unor mărfuri, operaţiuni pentru care au fost prezentate documente justificative, societatea având astfel dreptul de a deduce taxa pe valoarea adăugată.

S-a arătat de asemenea, că societatea a realizat venituri impozabile urmare a prestării unor activităţi, cheltuielile aferente fiind deductibile în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (1) C. fisc.

Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis şi a se dispune casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Critica referitoare la încălcarea competenţei de ordine publică a instanţei este neîntemeiată, în raport de prevederile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data introducerii acţiunii - 13.12.2012 potrivit cărora în cazul litigiilor având ca obiect obligaţii fiscale în valoare de peste 500.000 RON, competenţa de judecată aparţine Curţii de apel, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. s-au adus modificări şi completări, printre altele şi Legii nr. 554/2004, respectiv art. 10 alin. (1), prin majorarea cuantumului obligaţiilor fiscale în raport de care se determină competenţa instanţei de contencios administrativ, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON.

Însă atât Legea nr. 76/2012, cât şi Legea nr. 134/2010 au intrat în vigoare la data de 15.02.2013, prin noul C. proc. civ. fiind modificat şi principiul aplicării în timp a legii procesual civile în sensul că procesele începute înainte de 15.02.2013 se vor finaliza conform vechiul C. proc. civ.

Curtea constată că nu este fondată nici susţinerea reclamantei în sensul că litigiul a fost soluţionat cu lipsă de procedură cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi.

Astfel cum rezultă din actele dosarului, drepturile şi obligaţiile procesuale ale pârâtei au fost exercitate de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi, care a depus întâmpinare şi a reprezentat prin consilier juridic instituţia emitentă a actelor administrative contestate la termenul când s-a judecat în fond cauza.

Se impune însă casarea sentinţei prin prisma prevederilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., întrucât nu cuprinde motivele pe care se sprijină, în condiţiile în care motivarea hotărârii constituie singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar, circumscriindu-se astfel noţiunii de proces echitabil în sensul art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Potrivit art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprinsă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

În cauză, în considerentele hotărârii nu se regăseşte argumentarea raţiunii ce a determinat instanţa să adopte soluţia de respingere a acţiunii, fără o reală analiză a susţinerilor formulate de reclamantă şi a probelor administrate în cauză, inclusiv a raportului de expertiză fiscală judiciară, judecătorul fondului rezumându-se să-şi însuşească punctul de vedere şi argumentele prezentate în decizia de soluţionare a contestaţiei administrative.

Se constată astfel că prima instanţă nu a relevat punctual motivele de fapt şi de drept pentru care a înlăturat criticile aduse de reclamantă actelor administrative contestate, şi nu a procedat la un examen efectiv al probelor, impunându-se casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond, pentru a se asigura părţilor accesul la dublul grad de jurisdicţie.

În raport de prevederile art. 315 alin. (3) C. proc. civ., instanţa de trimitere va rejudeca din nou litigiul, ţinând seama atât de susţinerile reclamantei din acţiune şi de pârâtă prin întâmpinare, cât şi de motivele din recurs referitoare la fondul cauzei, a căror examinare a devenit inutilă, în raport de soluţia dispusă prin prezenta decizie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. Galaţi împotriva Sentinţei civile nr. 165 din 9 septembrie 2014 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează hotărârea atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 mai 2015.

Procesat de GGC - NN