Administrative order upheld; employee's annulment action rejected as unfounded

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Procedura în faţa primei instanţe

Prin acţiunea înregistrată la 18 ianuarie 2013, reclamanta A. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, să se dispună anularea Ordinului nr. 252 din 7 septembrie 2012 emis de ministerul agriculturii şi dezvoltării rurale pentru aprobarea structurii organizatorice şi a regulamentului de organizare şi funcţionare pentru Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit.

Reclamanta a mai solicitat ca, în temeiul dispoziţiilor art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, să se dispună suspendarea executării Ordinului nr. 252/2012 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.

În motivarea acţiunii, reclamanta a invocat următoarele motive de nelegalitate cu privire la ordinul contestat:

- nepublicarea în Monitorul Oficial al României, ceea ce echivalează cu inexistenţa ordinului, dat fiind că acesta este un act administrativ cu caracter normativ şi pentru a produce efecte juridice trebuia îndeplinită obligaţia de publicare;

- necompetenţa autorităţii emitente, dat fiind că, atribuţia de modificare a regulamentului de organizare şi funcţionare al Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit revine Direcţiei Resurse Umane din cadrul acestei agenţii, iar reclamanta, în calitatea sa de director şi şefii de servicii din Direcţia Resurse Umane nu au fost consultaţi şi nu au participat la modificarea regulamentului, deşi au fost prezenţi la serviciu;

- prin adăugare la lege, s-au inclus în activitatea Direcţiei Resurse Umane şi Biroul de Sănătate şi Securitate, Serviciul Control Intern şi Administrativ, precum şi Compartimentul privind Managementul şi Securitatea Informaţiei;

- în mod nelegal a fost introdusă în denumirea Direcţiei Resurse Umane sintagma "recrutare", care este inutilă şi imposibil de aplicat, întrucât personalul A.P.D.R.P. este încadrat în conformitate cu prevederile Legii nr. 53/2003, iar limitările legislative permit A.P.D.R.P. numai selectarea personalului, nu şi atragerea şi descoperirea unui personal calificat pentru ocuparea posturilor vacante, astfel cum este definită recrutarea personalului.

Pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit au invocat prin întâmpinare excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare a executării Ordinului nr. 252 din 7 septembrie 2012, cu motivarea că acest ordin a fost deja executat prin finalizarea reorganizării A.P.D.R.P.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a pronunţat Sentinţa civilă nr. 1090/2 aprilie 2014, prin care a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare a executării şi a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta A.

Instanţa de fond a constatat legalitatea Ordinului nr. 252 din 7 septembrie 2012 prin care ministerul agriculturii şi dezvoltării rurale a aprobat structura organizatorică şi regulamentul de organizare şi funcţionare pentru Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, respingând toate motivele de nelegalitate invocate de reclamantă pentru următoarele considerente:

- ordinul atacat este un act administrativ cu caracter individual şi deci pentru a produce efecte juridice nu era obligatorie publicarea în Monitorul Oficial al României, astfel că nu au fost încălcate prevederile art. 11 alin. (1) şi art. 12 alin. (3) din Legea nr. 24/2000;

- ordinul atacat a fost emis de autoritatea competentă, respectiv ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale, în exercitarea atribuţiilor conferite prin dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2006, care prevăd că, structura organizatorică, regulamentul de organizare şi funcţionare ale A.P.D.R.P., atribuţiile directorului general al acesteia, precum şi localităţile în care îşi desfăşoară activitatea centrele regionale de plăţi pentru dezvoltare rurală şi pescuit se stabilesc prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale;

- ordinul atacat nu încalcă prevederile art. 24 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1425/2006, ale Ordinului Ministrului Finanţelor Publice nr. 946/2005 şi ale Regulamentului CE nr. 885/2006 prin măsurile de reorganizare dispuse cu privire la Biroul de Sănătate şi Securitate în Muncă, la Serviciul Control Intern şi Administrativ şi la Compartimentul privind Managementul şi Securitatea Informaţiei.

Instanţa de fond a respins ca fiind lipsită de relevantă sub aspectul legalităţii ordinului contestat susţinerea reclamantei că propunerea de elaborare a ordinului a aparţinut unui grup de lucru constituit din dispoziţia directorului general, reţinând că din acest grup a făcut parte şi o persoană din cadrul Direcţiei Resurse Umane, care avea ca atribuţie specifică în fişa postului şi participarea la elaborarea regulamentului de organizare şi funcţionare, regulamentului de ordine interioară şi codului de conduită.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamanta A., solicitând ca, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 7 şi pct. 9 C. proc. civ. din 1865, să fie modificată hotărârea atacată, în sensul admiterii acţiunii şi anulării Ordinului nr. 252 din 7 septembrie 2012 emis de ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale, pentru următoarele argumente expuse în dezvoltarea cererii de recurs.

3.1. Instanţa de fond a omis să analizeze şi să se pronunţe asupra legalităţii operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii Ordinului nr. 252 din 7 septembrie 2012, respectiv legalitatea actelor prin care au fost delegate atribuţiile ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale şi ale directorului Direcţiei Resurse Umane din cadrul A.P.D.R.P. pentru semnarea şi avizarea Referatului de aprobare nr. 24.554/7 septembrie 2012 a proiectului de ordin privind aprobarea numărului de posturi, a structurii organizatorice, a regulamentului de organizare şi funcţionare pentru A.P.D.R.P.

În acest sens, a susţinut că delegarea de competenţă s-a făcut cu încălcarea Ordinului Ministrului Finanţelor Publice nr. 946/2005, deoarece directorul general al A.P.D.R.P. nu putea să delege competenţele atribuite recurentei prin Ordinul Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 228/2011 şi prin fişa postului său de director al Direcţiei Resurse Umane, de a aviza documente care definesc această funcţie de conducere.

3.2. Instanţa de fond nu a avut în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 35 lit. d) din Regulamentul de organizare şi funcţionare pentru Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, aprobat prin Ordinul MADR nr. 228/2011 şi fişei postului, recurenta avea atribuţia legală de modificare şi de avizare a regulamentului de organizare şi funcţionare,, în calitatea sa de director al Direcţiei Resurse Umane din cadrul A.P.D.R.P.

3.3. Instanţa de fond a reţinut în mod greşit că nu au fost încălcate prevederile art. 24 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1425/2006 cu privire la Biroul de Sănătate şi Securitate în Muncă, la Serviciul Control Intern şi Administrativ şi la Compartimentul Managementul şi Securitatea Informaţiilor.

3.4. Instanţa de fond a calificat greşit Ordinul nr. 252 din 7 septembrie 2012 ca fiind un act administrativ cu caracter individual, dat fiind că acest act stabileşte compartimentele şi funcţiile din structura A.P.D.R.P. şi întruneşte toate caracteristicile specifice actelor administrative normative, care creează, modifică, suspendă sau sting drepturi şi obligaţii în sarcina unui număr nedeterminat de subiecte de drept cărora li se adresează, având un caracter general, abstract.

II.Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport şi cu dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ. din 1865, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente:

II.1. Instanţa de fond s-a pronunţat în conformitate cu dispoziţiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi asupra legalităţii operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii Ordinului nr. 252 din 7 septembrie 2012 emis de ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale, analizând toate motivele de nelegalitate invocate de recurenta-reclamantă cu privire la procedurile prealabile de elaborare şi de avizare a proiectului de ordin.

Sub aspectul legalităţii acestui ordin, s-a constatat în mod întemeiat că nu prezintă relevanţă susţinerile recurentei - reclamante privind competenţa grupului de lucru constituit din dispoziţia directorului general pentru elaborarea propunerii de modificare a regulamentului de organizare şi funcţionare pentru A.P.D.R.P., în condiţiile în care s-a dovedit că din acest grup a făcut parte şi o persoană din cadrul Direcţiei Resurse Umane, care avea ca atribuţie specifică în fişa postului participarea la elaborarea regulamentului de organizare şi funcţionare, a regulamentului de ordine interioară şi a codului de conduită.

II.2. Instanţa de fond a constatat întemeiat că Ordinul nr. 252 din 7 septembrie 2012 a fost emis cu respectarea atribuţiilor de modificare a regulamentului de organizare şi funcţionare pentru A.P.D.R.P. aprobate prin Ordinul MADR nr. 228/2011, deoarece amploarea reorganizării instituţionale propuse spre aprobare, precum şi faptul că una dintre direcţiile propuse spre reorganizare era chiar Direcţia Resurse Umane au impus ca documentele necesare reorganizării să fie întocmite de un grup de lucru din care au făcut parte reprezentanţi ai mai multor direcţii de specialitate din cadrul A.P.D.R.P., inclusiv un reprezentant al Direcţiei Resurse Umane.

În atare situaţie, nu poate fi reţinută susţinerea recurentei-reclamante privind emiterea Ordinului nr. 252 din 7 septembrie 2012 cu încălcarea atribuţiei Direcţiei Resurse Umane de modificare a regulamentului de organizare şi funcţionare pentru A.P.D.R.P., prevăzută în art. 35 lit. d) din Ordinul MADR nr. 228/2011.

II.3. Instanţa de fond a respins în mod corect motivul de nelegalitate invocat de recurenta-reclamantă cu privire la includerea în cadrul Direcţiei pentru Gestiunea Performanţelor Profesionale şi Recrutare a Biroului de Sănătate şi Securitate în Muncă, a Serviciului Control Intern şi Administrativ şi a Compartimentului Managementul şi Securitatea Informaţiei.

Critica formulată sub acest aspect în recurs nu a fost motivată cu referire la dispoziţiile legale care se pretinde a fi fost încălcate de către autoritatea emitentă la adoptarea acestor măsuri de reorganizare, justificate prin necesitatea unei gestionări calitative a resurselor umane sub conducerea unei singure direcţii. Soluţia administrativă adoptată în acest scop prin Ordinul nr. 252 din 7 septembrie 2012 reprezintă o măsură de oportunitate pentru buna funcţionare a serviciului public şi din acest motiv, excede controlului de legalitate exercitat în condiţiile Legii nr. 554/2004 pe calea acţiunii în anulare a actului administrativ.

II.4. Instanţa de fond a respins în mod corect motivul de nelegalitate prin care recurenta-reclamantă a invocat încălcarea prevederilor art. 11 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 24/2000, calificând Ordinul nr. 252 din 7 septembrie 2012, în raportul cu obiectul reglementării pe care o cuprinde, ca fiind un act administrativ cu caracter individual care, pentru a intra în vigoare, nu necesită publicarea în Monitorul Oficial al României şi produce efecte juridice prin comunicarea către persoanele interesate.

Concluzia instanţei de fond este în deplină concordanţă cu natura juridică a ordinului contestat, stabilită prin raportare la conţinutul normelor adoptate în scop procedural, tehnic pentru organizarea şi funcţionarea unui serviciu public determinat, fără a avea caracter general şi abstract, cum neîntemeiat a susţinut recurenta-reclamantă.

Pentru considerentele care au fost expuse, constatându-se că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

III. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. din 1865 şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinţei civile nr. 1090 din 2 aprilie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 mai 2015.

Procesat de GGC - NN