Tax accessory penalties exempted by res judicata vs. automatic calculation on unpaid principal tax debt

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi şi Administraţia Finanţelor Publice Galaţi, a solicitat anularea Deciziei nr. 1788/05.04.2012 emisă de Administraţia Finanţelor Publice Galaţi, a Deciziei nr. 276/20.06.2012 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi şi exonerarea reclamantei de la plata sumelor de 1.033.285 RON - debite (pct. 2 şi 5 din anexele Deciziei nr. 1788/05.04.2012), 39427 RON - accesorii (pct. 8 din anexele Deciziei nr. 1788/05.04.2012).

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, în speţă, nu a fost respectat termenul de 45 zile pentru soluţionarea contestaţiei prevăzute de art. 70 C. proc. fisc. Astfel, contestaţia a fost depusă la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi la data de 7.05.2012 sub nr. 23084, ultima zi de soluţionare fiind 20.06.2012, iar comunicarea Deciziei nr. 276/2012 s-a făcut pe 27.06.2012 conform ştampilelor de pe plic.

De asemenea, a susţinut că Administraţia Finanţelor Publice Galaţi nu a pus în executare o serie de hotărâri judecătoreşti prin care reclamanta "a fost scutită de plata tuturor obligaţiilor fiscale reprezentând sume debit" şi nu mai avea dreptul să calculeze accesorii în baza art. 131, 134 Codul de procedură fiscală care dispun că dreptul de a cere executarea silită a creanţelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor în care a luat naştere acest drept.

Reclamanta a precizat că bunurile societăţii sunt indisponibilizate (sechestrate) din anul 1999 conform Sentinţei civile nr. 19/26.01.2004 a Curţii de Apel Galaţi şi a încheierii din 02.03.2007 a Judecătoriei sector 5 Bucureşti. Aceste bunuri valorează 4.500.000 RON, iar Administraţia Finanţelor Publice Galaţi avea obligaţia să le valorifice la licitaţie publică conform art. 175 din C. proc. fisc.

Pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii, motivat de faptul că debitele în sumă de 1.033.285 RON provin din declaraţii ce au fost depuse de reclamantă începând cu anul 2003, iar potrivit art. 205 şi 207 din O.G. nr. 92/2003 actele administrative se atacă în termen de 30 zile de la comunicare. Cum debitele au fost comunicate în timp util şi nu au fost contestate, la acest moment ele nu mai pot face obiectul procedurii prealabile şi nici al prezentei cauze, devenind definitive.

Totodată, a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Galaţi, în baza art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, motivat de faptul că obiectul cauzei depăşeşte suma de 500.000 RON.

Pe fond, pârâta a arătat că Decizia nr. 276/20.06.2012 este legală şi temeinică, susţinerile reclamantei S.C. A. S.A. fiind nefondate.

Prin Sentinţa civilă nr. 2879/2013 Tribunalul Galaţi şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, instanţă care, la rândul ei, şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal prin Sentinţa civilă nr. 269/2013.

Prin Decizia nr. 927 din 25 februarie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, soluţionând conflictul negativ, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, în raport de valoarea obligaţiilor fiscale deduse soluţionării.

La Curtea de Apel Galaţi cauza a fost înregistrată sub nr. x/44/2014 la data de 03.04.2014.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 127 din 27 mai 2014, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi şi Administraţia Finanţelor Publice Galaţi, a anulat Decizia nr. 1788/5.04.2012 emisă de Administraţia Finanţelor Publice Galaţi şi Decizia nr. 276/20.06.2012 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi şi a exonerat reclamanta S.C. A. S.A. Galaţi de la plata sumei de 39.427 RON, reprezentând accesorii.

Totodată, a respins, ca fiind nefondat, capătul de cerere privind exonerarea de la plata sumei de 1.033.285 RON, reprezentând obligaţii fiscale.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a constatat că excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâtă prin întâmpinare este nefondată, întrucât apărările pârâtei ţin de contestaţia administrativă, iar nu de acţiunea în instanţă care, potrivit, dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 are ca obiect decizia pronunţată de autoritatea administrativă asupra contestaţiei. Or, în speţă, reclamanta a înţeles să conteste în instanţă Decizia nr. 276/20.06.2012 pronunţată de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi în soluţionarea contestaţiei împotriva Deciziei nr. 2788/2012 emisă de Administraţia Finanţelor Publice Galaţi.

Pe fondul cauzei, prima instanţă a reţinut că prin Decizia nr. 1788/05.04.2012 pârâta Administraţia Finanţelor Publice Galaţi a stabilit accesorii în sumă de 39.427 RON dobândă şi penalităţi pentru plata cu întârziere a impozitelor, taxelor, contribuţiilor sociale şi a altor venituri ale bugetului general consolidat datorate de reclamantă, conform declaraţiilor fiscale depuse de aceasta, începând cu anul 2004.

Conform art. 209 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 92/2003 reclamanta a formulat contestaţie împotriva deciziei de impunere, iar prin Decizia nr. 276/20.06.2012 pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi a soluţionat-o prin respingerea ca fiind fără obiect în ceea ce priveşte suma de 1.033.285 RON şi ca neîntemeiată în privinţa sumei de 39.427 RON.

Instanţa de fond a constatat că eventuala comunicare tardivă a deciziei de soluţionare a contestaţiei nu este motiv de nulitate, întrucât aceasta a fost realizată ulterior emiterii actului administrativ contestat.

Nu este întemeiat nici motivul privitor la soluţionarea contestaţiei de către "o persoană recuzată faţă de care nu a fost dată o soluţie", întrucât Decizia nr. 276/20.06.2012 a fost emisă de către B. - Directorul Executiv al D.G.F.P Galaţi, fiind doar contrasemnată de C., împotriva căreia reclamanta pretinde că a formulat cerere de recuzare.

Din succesiunea hotărârilor judecătoreşti invocate în susţinerea acţiunii de faţă, cu privire la derularea între părţi a unor litigii referitoare atât la trecerea unor bunuri din proprietatea reclamantei în proprietatea statului pentru stingerea unor creanţe bugetare, cât şi cu privire la anularea deciziilor emise de pârâte privitoare Ia accesorii calculate pentru plata cu întârziere a impozitelor şi taxelor aferente perioadei 2003 - 2011 şi exonerarea reclamantei de la plata acestor obligaţii fiscale reprezentând debit şi majorări de întârziere sau numai majorări de întârziere, în ordine cronologică, instanţa de fond a constatat următoarele:

Prin Sentinţa nr. 19/2004 a Curţii de Apel Galaţi a fost obligat Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti să rezolve cererea reclamantei referitoare la trecerea unor bunuri din proprietatea sa în proprietatea statului, în vedere stingerii unor creanţe bugetare.

Prin încheierea din 2 martie 2007 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a fost obligat Ministerul Finanţelor Publice să plătească în favoarea statului o amendă civilă în cuantum de 50 RON/zi de întârziere, până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu - Sentinţa civilă nr. 19/2004 a Curţii de Apel Galaţi.

Prin Decizia nr. 1199/2009 a Curţii de Apel Galaţi pronunţată în Dosarul nr. x/2009, astfel cum a fost lămurită şi completată prin Decizia nr. 2513/23.06.2011 a Curţii de Apel Galaţi, reclamanta a fost exonerată de plata majorărilor de întârziere în cuantum de 65.508 RON aferente perioadei 30.06.3008 - 30.09.2008.

Prin Sentinţa nr. 690/2010 pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. x/2009, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 761/2010 a Curţii de Apel Galaţi, reclamanta a fost exonerată de plata sumei de 76.031 RON reprezentând accesorii calculate pe perioada 31.03.2008 - 30.06.2008, pentru plata cu întârziere a impozitelor, taxelor, contribuţiilor sociale aferente perioadei decembrie 2002 - iunie 2008.

Prin Sentinţa civilă nr. 1643/2011 pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. x/2010, definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 6007/2011 a Curţii de Apel Galaţi a fost exonerată reclamanta de plata sumei de 71.995 RON reprezentând majorări de întârziere calculate pe perioada 31.12.2009 - 31.03.2010, precum şi de plata sumei de 552.569 RON reprezentând debit.

Prin Decizia nr. 3155/2011 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, în Dosarul nr. x/2010 a fost exonerată reclamanta de plata sumei de 69. 534 RON reprezentând accesorii şi 756.846 RON debit la care s-au calculat accesoriile respective.

Prin Sentinţa nr. 477/2012 pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. x/2011 irevocabilă prin respingerea recursului prin Decizia civila nr. 5919/2012 a Curţii de Apel Galaţi, s-a dispus exonerarea aceleiaşi reclamante de la plata sumei de 166.842 RON cu titlu de obligaţii de plata accesorii.

Instanţa de fond a constatat că prin toate aceste hotărâri judecătoreşti reclamanta a fost exonerată de la plata obligaţiilor fiscale reprezentând debit şi majorări de întârziere sau numai majorări de întârziere.

În acest context, prima instanţă a apreciat că acţiunea este întemeiată în parte, sub aspectul accesoriilor, chiar dacă titlul de creanţă se referă la creanţe accesorii aferente unei perioade ulterioare celei avute în vedere prin Decizia nr. 1199/R/03.12.2009 a Curţii de Apel Galaţi, definitivă şi irevocabilă, respectiv prin Sentinţa nr. 690/2010 pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. x/2009, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 761/2010 a Curţii de Apel Galaţi, întrucât situaţia de fapt reţinută în cuprinsul hotărârilor respective este aceeaşi cu cea din prezenta cauză, fiind incidente aceleaşi dispoziţii legale.

Astfel, prin Decizia nr. 1199/R/03.12.2009 a Curţii de Apel Galaţi s-a reţinut, cu putere de lucru judecat, că societatea nu poate fi suspectată de rea-credinţă în neachitarea datoriei, întrucât bunurile sale, fiind indisponibilizate integral,activitatea sa a fost blocată, nemaiputând fi înregistrat un profit din care datoriile să fie acoperite.

Pe de altă parte organele fiscale au refuzat o compensare cu ceea ce datorează societăţii şi mai mult au menţinut sechestrul asupra bunurilor care nu au fost valorificate şi nici trecute în proprietatea statului conform ofertei S.C. A. S.A.

Prin urmare, instanţa de fond a considerat că reaua-credinţă a organelor fiscale este evidentă, iar a calcula majorări de întârziere asupra unei datorii pentru care bunurile au fost sechestrate, lipsind societatea de posibilitatea realizării unui profit, şi mai ales nestăruind în valorificarea acestora, este un fapt contrar legii, aceste instituţii fiind în culpă.

Principiul autorităţii de lucru judecat corespunde necesităţii de stabilitate juridică şi ordine socială, fiind interzisă readucerea în faţa instanţelor a chestiunii litigioase deja rezolvate.

De asemenea, instanţa de fond a constatat că acţiunea reclamantei este nefondată în privinţa sumei de 1.033.285 RON, având în vedere că respectiva sumă nu a fost stabilită prin decizia contestată, debitul principal provenind, astfel cum a arătat şi pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi, din declaraţii depuse de reclamantă începând cu anul 2003 care sunt asimilate potrivit art. 86 alin. (4) din C. proc. fisc. unei decizii de impunere, dar care nu au fost contestate potrivit O.G. nr. 92/2003.

3. Recursul declarat de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi

Împotriva sentinţei curţii de apel au declarat recurs pârâtele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, invocând dispoziţiile art. 488 pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ.

Recurentele au criticat soluţia susţinând că instanţa de fond a ignorat excepţiile limitativ prevăzute la alin. (2) al art. 119 din C. proc. fisc. , în care reclamanta nu se încadrează, concluzia fiind, indiferent de buna sau reaua-credinţă a părţilor, că datorează majorări de întârziere. Câtă vreme debitele (baze) reţinute în sarcina societăţii nu sunt achitate, a subliniat recurenta, majorările curg, având caracter accesoriu.

Referitor la hotărârile judecătoreşti reţinute de instanţa de fond în motivare, a arătat că acestea nu sunt aplicabile în cauza dedusă judecăţii. În schimb, invocă Decizia nr. 7713/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a admis recursul organului fiscal, respingându-se integral acţiunea S.C. A. S.A., atât în privinţa bazelor de calcul, cât şi a accesoriilor.

4. Apărările S.C. A. SA

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 22.04.2015, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând istoricul litigiilor dintre părţi şi considerentele esenţiale ale sentinţei curţii de apel.

Intimata a susţinut că suma de 39.427 RON, în litigiu, aferentă debitului de 1.033.285 RON nu este datorată, întrucât "debitele au fost achitate prin compensare conform Deciziilor nr. 6007/2011 a Curţii de Apel Galaţi, Dosar nr. x/2010, prin care S.C. A. S.A. Galaţi a fost exonerată de la plata sumei de 552.569 RON reprezentând debit şi de la plata sumei de 71.995 RON reprezentând accesorii".

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Mai întâi, Înalta Curte constată că recursul de faţă este guvernat de C. proc. civ. de la 1865, întrucât procesul a început - în sensul art. 3 din Legea nr. 76/2012 - anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ. Ca urmare, în temeiul art. 84 şi art. 306 alin. (3) din C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte va încadra criticile formulate, în motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 din acelaşi Cod.

Examinând apoi sentinţa atacată prin prisma criticilor recurentelor, a apărărilor din întâmpinare, cât şi sub toate aspectele, după cum permit dispoziţiile art. 3041 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că se impune reformarea acesteia pentru argumentele care urmează.

Controlul de legalitate declanşat de S.C. A. S.A., în temeiul art. 218 alin. (2) din C. proc. fisc. , a avut ca obiect Decizia nr. 276 din 20.06.2012 prin care DGFP Galaţi i-a soluţionat contestaţia împotriva Deciziei nr. 1788/5.04.2012 emisă de AFP Galaţi. În procedura administrativă s-a respins ca neîntemeiată contestaţia pentru obligaţiile fiscale accesorii în sumă de 39.427 RON aferente impozitului pe veniturile din salarii, impozitului pe profit, taxei asupra activităţilor dăunătoare sănătăţii, impozitului pe veniturile din alte surse, dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente TVA, dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente contribuţiei de asigurări sociale datorată de angajator, contribuţiei individuale de asigurări sociale reţinută de la asiguraţi, contribuţiei de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale datorată de angajator, contribuţiei de asigurări pentru şomaj datorată de angajator, contribuţiei individuale de asigurări pentru şomaj reţinută de la asiguraţi, contribuţiei angajatorilor pentru fondul de garantare pentru plata creanţelor sociale, contribuţiei pentru asigurări de sănătate datorată de angajator, contribuţiei pentru asigurări de sănătate reţinută de la asiguraţi, contribuţiei de asigurări de sănătate pentru persoane aflate în concediu medical său pentru îngrijire copil şi contribuţiei pentru concedii şi indemnizaţii de la persoane juridice sau fizice şi ca fără obiect contestaţia privind suma de 1.033.285 RON, care nu figurează în Decizia nr. 1788/2012.

Prima instanţă a găsit întemeiate criticile formulate cu privire la debitul accesoriu de 39.427 RON şi a respins ca nefondat capătul de cerere privind exonerarea reclamatei de la plata sumei de 1.033.285 RON. Cum reclamata nu a declarat recurs, rezultă că Înalta Curte este învestită să se pronunţe numai cu privire la legalitatea stabilirii în sarcina acesteia a debitului în cuantum de 39.427 RON, astfel cum a fost explicitat în precedent.

După cum rezultă din considerentele sentinţei, instanţa de fond şi-a argumentat soluţia prin prisma efectului pozitiv al lucrului judecat, reţinând în esenţă că în cauza de faţă se regăseşte aceeaşi situaţie de fapt ca în litigiile purtate în precedent între părţi, astfel că soluţia trebuie să fie aceeaşi.

Înalta Curte nu împărtăşeşte această abordare pentru că este contrară legislaţiei care guvernează raportul juridic fiscal analizat.

Debitele accesorii în litigiu, aferente trimestrului I 2012, au fost calculate pe baza propriilor declaraţii fiscale ale contribuabilului care a acumulat astfel obligaţii (principale) către bugetul de stat al asigurărilor sociale şi fondurile speciale. Cum, necontestat, recurenta nu şi-a achitat obligaţiile fiscale, acestea au generat accesorii.

Instanţa de fond nu a avut în vedere dispoziţiile art. 86 alin. (4) din C. proc. fisc. potrivit cărora "declaraţia fiscală întocmită potrivit art. 82 alin. (2) este asimilată cu o decizie de impunere, sub rezerva unei verificări ulterioare, şi produce efectele juridice ale înştiinţării de plată de la data depunerii acesteia" şi nici dispoziţiile art. 119 şi 120 din acelaşi cod care reglementează modul de calcul al majorărilor de întârziere.

Este justă critica recurentelor potrivit căreia situaţia premisă reţinută de instanţa de fond nu se încadrează în prevederile art. 119 alin. (2) din C. proc. fisc. care enumeră limitativ situaţiile în care nu se datorează majorări de întârziere.

De asemenea, în contextul punctual al actelor administrativ fiscale supuse analizei, nu prezintă relevanţă soluţiile judiciare anterioare care relevă, într-adevăr, o situaţie conflictuală între contribuabil şi administraţia fiscală locală.

În egală măsură, nici instituirea unui sechestru asupra bunurilor contribuabilului şi nici posibilitatea realizării unei compensări afirmate generic, nu pot justifica exonerarea recurentei de la plata accesoriilor pentru neplata la termen a obligaţiilor fiscale principale asumate prin propriile declaraţii.

Conchizând, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi al art. 312 alin. (1) din C. proc. civ. pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. se va admite recursul şi se va modifica sentinţa, cu consecinţa respingerii în totalitate a acţiunii judiciare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi şi Administraţia Finanţelor Publice Galaţi împotriva Deciziei civile nr. 127 din 27 mai 2014 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Modifică sentinţa recurată, în sensul că:

Respinge în totalitate acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi şi Administraţia Finanţelor Publice Galaţi, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 aprilie 2015.

Procesat de GGC - NN