Scope of integrity exception for literary-artistic creation versus public cultural management in Romanian civil service

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x din 7.03.2013 emis de aceasta.

2. Soluţia primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamant ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată. Motivele de nelegalitate

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă.

3.1. Prima instanţă a încălcat limitele în care fusese învestită să analizeze legalitatea şi temeinicia raportului de evaluare - motiv de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. raportat la art. 175 C. proc. civ.

Intimata Agenţia Naţională de Integritate şi-a motivat concluzia privind existenţa stării de incompatibilitate a recurentului exclusiv prin faptul că funcţia ocupată în cadrul Teatrului B. este o funcţie de conducere iar nu de execuţie, ipoteză în care nu s-ar încadra în situaţia de excepţie reglementată de art. 84 alin. (4), art. 89 alin. (1) lit. j) şi alin. (2) din Legea nr. 161/2003.

În aceste condiţii, instanţa de fond a fost învestită să analizeze legalitatea şi temeinicia raportului de evaluare exclusiv prin raportare la motivele reţinute în actul contestat şi la criticile exprimate de reclamant, neputând fi luate în considerare alte apărări ori motive de incompatibilitate care nu au fost reţinute în raport.

3.2. Hotărârea recurată este fundamentată pe alte motive faţă de cele reţinute în raportul de evaluare, considerentele prezentate de către prima instanţă depăşind limitele în care se putea face analizarea legalităţii şi temeiniciei actului contestat, cu încălcarea principiului contradictorialităţii şi a dreptului la apărare - motiv de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Prin hotărârea recurată, prima instanţă s-a pronunţat în mod nelegal cu privire la ceea ce nu s-a cerut prin criticile cu soluţionarea cărora fusese investită, fără a pune acest aspect în discuţia părţilor şi fără a respecta dreptul la apărare al reclamantului.

Singurul motiv pe care a fost fundamentată soluţia de respingere pe fond a acţiunii, a fost reprezentat de faptul că reclamantul nu se încadrează în categoria persoanelor vizate de creaţiile literar-artistice.

Or, motivul reţinut de intimată ca temei de respingere a punctului de vedere referitor la încadrarea reclamantului în categoria excepţiei reglementată de art. 84 alin. (4), art. 99 alin. (1) lit. j) şi alin. (2) din Legea nr. 161/2003 a fost reprezentat de faptul că funcţia ocupată de recurent în cadrul Teatrului B. este o funcţie de conducere iar nu de execuţie, însă intimata nu a susţinut că nu s-ar încadra în categoria creaţiei literar-artistice.

3.3. Considerentele reţinute de judecătorul fondului ca temei al respingerii acţiunii sunt nelegale - motiv de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Distincţia făcută de către prima instanţă în privinţa naturii activităţilor cuprinse în sfera de reglementare a excepţiei reprezentate de art. 99 alin. (1) lit. j) şi alin. (2) din Legea nr. 161/2003 şi restrângerea obiectului acestor dispoziţii legale ca urmare a împărţirii domeniului creaţiei artistice în activităţi cultural-artistice şi activităţi literar-artistice este nelegală.

Teatrul B. este o instituţie publică de cultură ce activează în domeniul creaţiei artistice, aspect necontestat, iar funcţia publică de manager al teatrului presupune preponderent coordonarea activităţilor artistice.

Scopul legiuitorului a fost de încadrare în categoria excepţiei reglementate de art. 99 alin. (2) a întregului domeniu al creaţiei artistice, acest lucru pornind inclusiv de la interpretarea logică a cuvântului "artistic", astfel cum este definit de Academia Română în dicţionarul explicativ al limbii române.

3.4. Hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material incidente în cauză, art. 84 alin. (4) şi art. 99 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003 - motiv de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Sunt nelegale susţinerile conform cărora întrucât funcţia ocupată de recurent este o funcţie de conducere, ipoteza nu s-ar încadra în situaţia de excepţie reglementată de art. 84 alin. (4), art. 99 alin. (1) lit. j) şi alin. (2) din Legea nr. 161/2003.

Este irelevant dacă recurentul exercită o funcţie de conducere sau nu, atâta vreme cât această distincţie nu este făcută de către însuşi legiuitorul.

Atunci când legiuitorul a înţeles să facă distincţie între funcţia publică de conducere şi funcţia de execuţie a făcut-o expres, de exemplu, prevederile art. 81 alin. (2) şi art. 90 din Legea nr. 161/2003.

Noţiunile de funcţie şi activitate au un conţinut diferit. Astfel, dacă funcţia are în vedere un rol organizatoric în domeniul ştiinţific sau al creaţiei artistice, activitatea se referă la preocuparea/îndeletnicirea ştiinţifică sau artistică propriu-zisă.

Mai mult, susţine recurentul, eroarea în care s-a aflat prin raportare la răspunsul Comisiei juridice de disciplină şi de imunităţi a Camerei Deputaţilor, îl îndreptăţeşte să fie exonerat de la aplicarea interdicţiilor prevăzute de art. 25 din Legea nr. 176/2010.

II. Analiza motivelor de casare

1. Cu privire la motivele de nelegalitate întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ.

Criticile sunt nefondate, avându-se în vedere că în cuprinsul raportului de evaluare contestat s-a reţinut că persoana evaluată deţine o funcţie de conducere şi nu prestează activitate în domeniul didactic, al cercetării ştiinţifice şi al creaţiei literar-artistice, pentru a se încadra în excepţia prevăzută de art. 84 alin. (4) din Legea nr. 161/2003, astfel cum s-a invocat în punctul de vedere depus la dosar.

Instanţa de fond a concluzionat în sensul că domeniul în care reclamantul exercită funcţia de manager nu este cel al creaţiei literar-artistice pentru a fi incidentă excepţia prevăzută de norma legală.

În continuare, instanţa de fond şi-a argumentat opinia, pornind de la dispoziţiile legale incidente în speţă, arătând că reclamantul organizează, gestionează şi conduce activitatea unei instituţii publice de cultură, conform art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 189/2008, care desfăşoară activităţi cultural-artistice şi exercită astfel o funcţie în acest domeniu şi nu în cel al creaţiei literar-artistice.

Afirmaţiile făcute de recurentul-reclamant în motivele de nelegalitate sunt contrazise astfel de conţinutul raportului de evaluare, al sentinţei recurate şi chiar de conţinutul acţiunii introductive de instanţă, acte care analizează/critică starea de incompatibilitate a recurentului atât din perspectiva activităţii desfăşurate cât şi din perspectiva existenţei/inexistenţei deosebirilor de regim juridic între funcţia de conducere şi funcţia de execuţie.

2. Cu privire la motivele de nelegalitate întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Distincţia făcută de prima instanţă între activităţi cultural-artistice şi activităţi literar-artistice, ca urmare a împărţirii domeniului creaţiei artistice este realizată în conformitate cu dispoziţiile legale.

Astfel, conform prevederilor art. 2 şi 5 din H.G. nr. 442/1994, Teatrul B. este o instituţie publică de cultură şi artă, iar instituţiilor publice li se aplică definiţia cuprinsă la art. 84 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003.

Managementul acestei instituţii este reglementat de dispoziţiile art. 1 şi 2 din O.U.G. nr. 198/2008 din punctul de vedere al desfăşurării unor activităţi cultural-artistice.

Dispoziţiile art. 84 alin. (4) din Legea nr. 161/2003 au în vedere activităţile din domeniul literar-artistic.

Excepţia prevăzută de art. 99 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 se referă la exercitarea de funcţii sau activităţi în domeniul creaţiei literar-artistice şi nu face nicio deosebire între funcţia de conducere şi funcţia de execuţie sub aspectul stării de incompatibilitate.

Referitor la argumentul bunei-credinţe a recurentului, prin raportare la răspunsul Comisiei juridice de disciplină şi de imunităţi a Camerei Deputaţilor, în mod corect a reţinut judecătorul fondului că acesta nu poate fi apreciat pozitiv, deoarece evaluarea stării de incompatibilitate intră în atribuţiile intimatei-pârâte, iar Înalta Curte s-a pronunţat constant în acest sens, exemplificându-se Decizia nr. 3104/19.06.2012 pronunţată în Dosarul nr. x/2011.

3. Faţă de acestea, în temeiul art. 4 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinţei nr. 2047 din 19 iunie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 aprilie 2015.

Procesat de GGC - NN