Request for revision of res judicata dismissal rejected as inadmissible for failing to meet extraordinary remedy grounds
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the applicant's request for revision (revizuire) of its Decision No. 2,771 of 12 June 2014, which had previously rejected the applicant's appeal as unfounded and had upheld the lower court's dismissal of the underlying action based on res judicata. The applicant had challenged the final decision, arguing that the prior administrative claim had never been examined on the merits because it was dismissed on the procedural exception of tardiness, and thus res judicata could not apply. The Court held that a decision rejecting an appeal as unfounded, which affirmed a dismissal based on res judicata, does not constitute a judgment "evoking the merits" within the meaning of Article 322 of the former Civil Procedure Code, and that the applicant's arguments merely restated appeal grounds and sought an impermissible re-evaluation of the case, falling outside the strict, exhaustive grounds for this extraordinary remedy under Article 322 points 2 and 7 C. proc. civ. The request was rejected as inadmissible and declared irrevocable.
Legislator headnote
AI generatedart. 326 alin. (3) din C. proc. civ, art. 322 din C. proc. civ, art. 322 C. proc. civ, art. 326 alin. (3) C. proc. civ; Request for revision of res judicata dismissal rejected as inadmissible for failing to meet extraordinary remedy grounds: 2,771 of 12 June 2014, which had previously rejected the applicant's appeal as unfounded and had upheld the lower court's dismissal of the underlying action based on res judicata. The applicant had challenged the final decision, arguing that the prior administrative claim had never been examined on the merits because it was dismissed on the procedural exception of tardiness, and thus res judicata could not apply. The Court held that a decision rejecting an appeal as unfounded, which affirmed a dismissal based on res judicata, does not constitute a judgment "evoking the merits" within the meaning of Article 322 of the former Civil Procedure Code, and that the applicant's arguments merely restated appeal grounds and sought an impermissible re-evaluation of the case, falling outside the strict, exhaustive grounds for this extraordinary remedy under Article 322 points 2 and 7 C. proc. civ. The request was rejected as inadmissible and declared irrevocable.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for the verdict: revizuirea was held inadmissible because the decision did not fall within the scope of reviewable decisions under that article.
Procedural rule applied in the dispositive: dezbaterile were limited to the admissibility of the revizuire, leading to its dismissal.
Full text
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Decizia contestată
Prin Decizia nr. 2.771 din 12 iunie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins recursul declarat de A. împotriva Sentinţei civile nr. 679 din 13 decembrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de recurs a reţinut în esenţă că în mod corect prima instanţă a constatat că există autoritate de lucru judecat, acţiunea formulată de reclamant având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi ca şi cererea formulată, anterior, care a format obiectul dosarului nr. x/2009, soluţionat de Curtea de Apel Timişoara, în primă instanţă, prin Sentinţa civilă nr. 271/19.05.2010, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1.397/09.03.2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.
De asemenea, a apreciat ca neavând relevanţă faptul că acţiunea iniţială a fost soluţionată pe excepţia tardivităţii, întrucât în combaterea acestei excepţii reclamantul a avut la dispoziţie calea de atac a recursului, iar nu formularea unei alte acţiuni cu acelaşi obiect.
Prin urmare, instanţa de recurs a apreciat că este lipsită de relevanţă împrejurarea potrivit căreia prin Sentinţa civilă nr. 271/2010 a Curţii de Apel Timişoara nu s-a judecat fondul raportului de drept administrativ datorită tardivităţii acţiunii, în condiţiile în care situaţia de fapt este identică.
Calea de atac
Împotriva acestei hotărâri a formulat cererea de revizuire A., invocând ca temei legal dispoziţiile art. 322 pct. 2 şi 7 din C. proc. civ.
În motivarea căii de atac formulate, revizuentul redă istoricul cauzei şi invocă dispoziţiile legale pe care le consideră incidente.
A susţinut în esenţă că, în condiţiile în care în dosarul nr. x/2009 al Curţii de Apel Timişoara cererea nu a fost cercetată pe fond, în cel de-al doilea dosar cu nr. x/2011 nu se putea reţine autoritatea de lucru judecat, fiind încălcate dispoziţiile art. 124, art. 126 pct. 3 şi 6 din Constituţia României.
Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra cererii de revizuire
Analizând cererea de revizuire în condiţiile art. 326 alin. (3) din C. proc. civ., potrivit căruia dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată inadmisibilitatea căii de atac formulate de revizuentul A.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, nedevolutivă, iar dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că revizuirea nu poate fi promovată decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.
Faţă de dispoziţiile art. 326 alin. (3) din C. proc. civ., potrivit cărora "dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază", Înalta Curte constată că Decizia nr. 2.771 din 12.06.2014 nu poate constitui obiect al revizuirii, întrucât, prin decizia pronunţată de instanţa de recurs, s-a respins recursul declarat împotriva Sentinţei nr. 679 din 13.12.2012 a Curţii de Apel Timişoara, ca nefondat, iar prin sentinţa recurată, acţiunea reclamantului A. a fost respinsă pentru autoritate de lucru judecat.
În ceea ce interesează materia revizuirii, a evoca fondul înseamnă, în primă instanţă, a examina raportul juridic dedus judecăţii prin prisma probelor administrate în cauză, iar în recurs, aceasta presupune schimbarea situaţiei de fapt în urma analizării materialului probator.
Din această perspectivă, hotărârea judecătorească (decizia) prin care a fost respins recursul ca nefondat întrucât soluţia de respingere a acţiunii pentru autoritate de lucru judecat este legală, nu se circumscrie sferei hotărârilor ce evocă fondul în sensul prevederilor art. 322 din C. proc. civ.
Nici susţinerile invocate în cererea de revizuire nu pot fi încadrate sub aspectul motivului prevăzut de art. 322 pct. 2 şi nici la pct. 7 C. proc. civ. menit să sancţioneze tocmai încălcarea autorităţii de lucru judecat.
Revizuentul reiterează motive de recurs, urmărind, cu ignorarea caracterului prezentei căi de atac, de retractare, iar nu de reformare, o reapreciere a tuturor aspectelor cauzei, situaţie care nu se încadrează în limitele stabilite de legiuitor în cadrul art. 322 din C. proc. civ.
Pentru toate aceste considerente cererea de revizuire apare ca fiind inadmisibilă urmând a fi respinsă în condiţiile prevăzute de art. 326 şi următorul C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 2.771 din 12 iunie 2014 a Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 aprilie 2015.
Procesat de ED