Limits of material error exception in annulment of labor status: substantive evidence review barred under procedural material error standard.

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 613 din 11 februarie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva Sentinţei nr. 3.647 din 30 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

A modificat sentinţa recurată, în sensul că a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi a constatat calitatea de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe intimatul - pârât A.

Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a reţinut că în cauză sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 - pârâtul intimat a furnizat informaţii despre atitudini sau acţiuni potrivnice regimului comunist şi acestea au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Pentru ca această condiţie să fie îndeplinită nu trebuie să existe o încălcare propriu-zisă a acestor drepturi, ci trebuie avut în vedere că pârâtul - intimat putea şi trebuia să conştientizeze posibilele urmări ale informaţiilor furnizate. În acest context nu pot fi luate în considerare susţinerile pârâtului care recunoaşte activitatea de furnizare a informaţiilor însă le dă o altă conotaţie, în sensul că au fost date "în băşcălie" în bătaie de joc.

Imixtiunile în viaţa şi conştiinţa persoanelor, în timpul regimului comunist, în felul în care a procedat pârâtul, încalcă dreptul la viaţă privată a individului, dreptul oricărei persoane de a nu expune altora aspectele cele mai intime ale fiinţei sale, despre elementele care privesc modul nostru de a gândi şi care trebuie să rămână inaccesibile.

A apreciat că instanţa de fond în mod eronat a considerat că informaţia despre faptul că elevii au biblii şi poartă discuţii pe teme religioase nu denunţă o atitudine potrivnică regimului comunist şi că informaţia referitoare la persoana care aderase la cultul religios iehovist era deja cunoscută de Securitate, fiind neutră şi neputând fi considerată o critică la adresa regimului comunist sau o atitudine nepotrivnică acestui regim.

Interpretarea instanţei de fond este eronată în raport cu ideologia ateistă a societăţii comuniste, chiar dacă în mod formal, declarativ, exista o libertate a conştiinţei consacrată prin Constituţia de la acea vreme, în realitate grupările religioase nu erau agreate de regimul comunist fiind suspicionate de acţiuni ostile orânduirii comuniste.

Nici împrejurarea că o persoană se arăta sceptică faţă de hotărârile pe care conducătorii regimului comunist să le ia la Congresul al XII-lea al PCR - nu poate fi apreciată ca fiind o informaţie neutră ci dimpotrivă una care denunţă atitudini potrivnice regimului comunist, societatea comunistă fiind considerată una totalitară, în care erau excluse părerile despre conducerea politică a ţării.

Împotriva Deciziei civile nr. 613 din 11 februarie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a formulat contestaţie în anulare intimatul A., solicitând anularea acesteia şi respingerea recursului promovat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, invocând dispoziţiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ.

Contestatorul a argumentat, în esenţă, că soluţia instanţei de control judiciar este o eroare judiciară şi este consecinţa unor grave greşeli materiale, în condiţiile în care instanţa de recurs nu a observat că toate notele informative atribuite contestatorului au fost scrise după dictare, ca urmare a presiunilor exercitate, contestatorul fiind obligat să acţioneze împotriva voinţei sale

Instanţa de recurs nu a observat actele existente la dosarul cauzei din care rezultă încercările contestatorului de a scăpa de organele de securitate şi nici înscrisurile din care rezultă că acesta era în permanenţă urmărit prin intermediul unor informatori, că nu colaborat, în adevăratul sens al cuvântului, niciodată cu securitatea şi nu a obţinut vreun folos material din partea acesteia.

De asemenea, instanţa de recurs nu a luat în considerare rapoartele întocmite de ofiţerii de securitate, din care rezultă că, la vârsta de 21 de ani, contestatorul a reuşit să scape de organele de securitate, prefăcându-se labil psihic şi lipsit de capacitate de memorare.

Din analiza corectă şi exhaustivă a materialului probator, rezultă că nu poate fi caracterizat drept colaborator al Securităţii nici din perspectiva definiţiei date de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, informaţiile date de contestator fiind vagi, generale, de notorietate sau date în bătaie de joc.

Greşeala instanţei de recurs nu este una de judecată sau de apreciere a probelor, nici de interpretare a unor dispoziţii legale, ci este consecinţa unei reprezentări eronate a realităţii obiective, ca urmare a neobservării în integralitate a înscrisurilor aflate la dosar.

Examinând cauza şi decizia atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că prezenta contestaţie în anulare este inadmisibilă, şi o va respinge, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres prevăzute de lege.

Reglementând contestaţia în anulare specială, art. 318 alin. (1) C. proc. civ. prevede că:

"Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".

Motivele contestaţiei în anulare speciale sunt, aşadar, expres şi limitativ prevăzute de lege, iar textul care o reglementează este de strictă interpretare.

În cadrul contestaţiei în anulare nu se analizează temeinicia soluţiei cu privire la drepturile subiective deduse judecăţii, ci se verifică incidenţa vreunuia dintre motivele prevăzute de normele menţionate anterior.

Prima ipoteză a textului vizează exclusiv erorile materiale cu caracter procedural, care să fi condus la pronunţarea unei soluţii greşite, erori comise prin confundarea unor elemente sau date materiale ce au legătură cu aspectele formale ale judecăţii, cum ar fi anularea unei cereri ca netimbrată, deşi era ataşată dovada achitării taxei de timbru, greşita respingere a unui recurs ca fiind tardiv formulat etc.

În speţă, susţinerile contestatorului nu pot fi încadrate în ipoteza unei erori materiale în sensul dispoziţiilor procedurale mai sus menţionate, acestea constituind critici ale raţionamentului instanţei de control judiciar şi ale modului în care aceasta a evaluat materialul probator, precum şi argumente privind greşita soluţionare a fondului cauzei.

Înalta Curte are în vedere şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (în cauze precum Mitrea contra României, Hotărârea din 29.07.2008, sau Lungoci contra României, Hotărârea din 26.01.2006).

În mod constant, Curtea a reamintit faptul că nici o parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, după ce a fost soluţionat definitiv şi irevocabil, numai în scopul de a obţine o rejudecare a cauzei; contestaţia în anulare nu poate avea semnificaţia unui "apel/recurs deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanţe esenţiale şi imperative.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 320 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 613 din 11 februarie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 20 aprilie 2015.

Procesat de ED