Clawback contribution base: unconstitutionality of including VAT in drug sales value under O.U.G. 77/2011

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantele H., A., B., C. LTD, C. SA, E. SA, F. şi G. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate:

(i) anularea adresei comunicate în format electronic în data de 5 mai 2012 ("Datele CNAS"), precum şi a adresei nr. DMSSM/x/30.08.2012, comunicata prin poştă în data de 4 septembrie 2012, ca nelegale şi netemeinice şi emiterea unui act administrativ legal şi temeinic, în concordanta cu prevederile legale incidente şi situaţia reală a medicamentelor suportate din FNUASS şi din bugetul Ministerului Sănătăţii corespunzătoare Trimestrului 1/2012 şi anului 2011;

(ii) obligarea pârâtei să comunice reclamantelor datele primare în baza cărora au fost determinate valorile comunicate atribuite DAPP pentru Trimestrul 1/2012 precum şi pentru anul 2011, la nivel lunar în perioada ianuarie - martie 2012 precum şi ianuarie - decembrie 2011, pentru fiecare furnizor (farmacie, spital, centru de dializă) şi pentru fiecare tranzacţie în parte, respectiv codul CIM şi forma farmaceutică, volumele consumate, tipul de compensare şi procentul specific de compensare (50, 90, 100%), valorile specifice de suportat din FNUASS şi din bugetul Ministerului Sănătăţii şi furnizorii acestor produse.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 4.058 din 17 decembrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamante şi, în consecinţă, a anulat adresa din 5 mai 2012 şi adresa nr. DMSSM/x/30.08.2012.

A obligat pârâta la comunicarea datelor prevăzute de lege în vederea calculării contribuţiei trimestriale având în vedere cele stabilite prin prezenta hotărâre.

A respins capătul doi de cerere ca neîntemeiat, şi a obligat pârâta la plata sumei de 12.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, admise în parte.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin adresa comunicată în format electronic la 5 mai 2012, CNAS a comunicat reclamantelor următoarele date:

- VTt - valoarea vânzărilor totale trimestriale de medicamente suportate din FNUASS şi Buget MS pentru trim. I 2012, conform declaraţiilor furnizorilor de servicii medicale şi de medicamente, de 1.864.384.031,64 RON,

- Vit - valoarea vânzărilor individuale din trimestrul I 2012 suportate din FNUASS şi Buget MS pentru trim. I 2012, centralizate conform declaraţiilor fiecărui plătitor al contribuţiei,

- valoarea vânzărilor totale de medicamente suportate din FNUASS şi Buget MS pentru anul 2011, conform declaraţiilor furnizorilor de servicii medicale şi de medicamente, de 6.748.766.077,16 RON,

- valoarea vânzărilor individuale din anul 2011 suportate din FNUASS şi Buget MS pentru trim. I 2012, centralizate conform declaraţiilor fiecărui plătitor al contribuţiei.

Examinând dispoziţiile O.U.G. nr. 77/2011, Curtea a constatat că analiza corectitudinii raportărilor comunicate de farmaciile cu circuit deschis, unităţile sanitare cu paturi şi centrele de dializă, referitoare la consumul lunar de medicamente se realizează de Casele de asigurări de sănătate, care le validează, comunicând CNAS consumul centralizat, deci obiectul comunicării electronice către persoanele obligate la plata contribuţiei de către CNAS îl constituie, potrivit legii, datele centralizate comunicate de casele de asigurări de sănătate după validarea acestora.

CNAS nu realizează o evaluare a acestor raportări, o verificare, neavând competenţe în acest sens potrivit O.U.G. nr. 77/2011.

Având în vedere că actele administrative prin care Casele judeţene de asigurări de sănătate verifică şi validează raportările lunare ale consumului de medicamente nu sunt comunicate persoanelor obligate la plata contribuţiei, însă acestea stau la baza stabilirii contribuţiei clawback, rezultatele validării fiind comunicate de către CNAS ca date privind consumul de medicamente, soluţionarea contestaţiei şi emiterea de către pârâtă a unui act administrativ care să răspundă tuturor criticilor formulate presupune verificarea evaluării realizate la momentul validării raportărilor farmaciilor cu circuit deschis, a unităţilor sanitare cu paturi, respectiv a centrelor de dializă.

În lipsa acestei analize, soluţionarea contestaţiei care priveşte corectitudinea raportărilor se realizează în mod formal, echivalând cu lipsa unui control efectiv asupra actelor emise de Casele judeţene de asigurări de sănătate, iar actul administrativ emis conform art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011 de către CNAS nu statuează asupra drepturilor şi obligaţiilor ce constituie conţinutul raportului juridic născut în aplicarea O.U.G. privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii.

Nu sunt fondate criticile privind inexistenţa obiectului actului contestat (pct. iii al acţiunii), în condiţiile în care CNAS a comunicat în format electronic datele necesare pentru calculul contribuţiei trimestriale conform art. 31(1) din O.U.G. nr. 77/2011.

Apărările formulate de pârâtă cu privire la interpretarea dispoziţiilor legale, în sensul că "vânzările" se referă la medicamentele utilizate (vândute) într-un trimestru de farmaciile cu circuit deschis, unităţile sanitare cu paturi, respectiv centrele de dializă şi nu la medicamentele vândute de către deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor, sunt întemeiate, astfel că nu se reţin criticile reclamantelor cu privire la "produsele din portofoliul DAPP, consumate în sistemul public în trimestrul I 2012 însă vândute înainte de 01.10.2011".

Cu privire la includerea în baza de calcul a valorii adaosurilor comerciale, instanţa de fond a reţinut că lista preţurilor de referinţă pe unitate terapeutică este aferentă medicamentelor (denumiri comerciale) din catalogul naţional al preţurilor medicamentelor de uz uman autorizate de punere pe piaţă (CANAMED), care se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii şi se elaborează de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, respectiv Ordinul preşedintelui CNAS nr. 696/2009, cu modificările şi completările ulterioare, în care preţul de referinţă se calculează pornind de la preţul maxim de vânzare cu amănuntul cu TVA, prevăzut în CANAMED.

Pentru medicamentele din sublista C secţiunea C2 din Anexa nr. 1 la H.G. nr. 720/2008, cu modificările şi completările ulterioare, care se eliberează prin farmacii cu circuit închis, respectiv pentru DCI-urile corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii incluşi în programele naţionale de sănătate cu scop curativ în tratamentul ambulatoriu şi spitalicesc, preţurile de decontare nu pot depăşi preţurile cu ridicata corespunzătoare preţurilor de decontare.

În ce priveşte taxa pe valoare adăugată, nu poate fi reţinut argumentul în sensul că la calculul consumului total trimestrial de medicamente se ia în considerare preţul medicamentelor decontat din FNUASS şi din bugetul Ministerului Sănătăţii (care se decontează de către casele de asigurări de sănătate farmaciilor, de către spitale furnizorilor de medicamente, centrelor de dializă (distribuitori), în condiţiile în care prin Decizia nr. 39/05.02.2013, Curtea Constituţională s-a pronunţat în sensul că dispoziţiile art. 31 alin. (5) ale O.U.G. nr. 77/2011 sunt neconstituţionale, cât priveşte sintagma "care include şi taxa pe valoare adăugată" reţinând că, contribuţia trimestrială reprezintă un procent aplicat nu numai asupra preţului în sine al medicamentelor, ci şi asupra taxei pe valoare adăugată aplicată preţului medicamentelor, ceea ce echivalează cu un impozit la impozit.

Având în vedere că includerea taxei pe valoare adăugată în valoarea totală a vânzărilor de medicamente, în raport de care se calculează taxa de claw-back este neconstituţională, conform Deciziei Curţii Constituţionale publicată în M. Of. din data de 20.02.2013, anterior pronunţării soluţiei în prezenta cauză, iar potrivit dispoziţiilor art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, pe perioada celor 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept şi ulterior expirării acestui termen îşi încetează efectele, modalitatea de calcul a contribuţiei datorate de reclamantă nu mai are temei legal.

Se impune verificarea actelor care au stat la baza raportărilor, reclamanta susţinând că "este posibil ca anumite spitale să nu fi raportat corect consumul".

Pârâta CNAS nu a realizat această verificare, iar din actul administrativ contestat (decizia de soluţionare a contestaţiei comunicată prin adresa nr. x/30.08.2012) nu rezultă care sunt considerentele de fapt şi de drept pe care se bazează soluţia respingerii acestor critici.

În ce priveşte capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei să comunice datele primare, la nivel lunar, în perioada ianuarie - martie 2012 precum şi ianuarie - decembrie 2011, pentru fiecare furnizor (farmacie, spital, centru de dializa) şi pentru fiecare tranzacţie în parte, respectiv codul CIM şi forma farmaceutică, volumele consumate, tipul de compensare şi procentul specific de compensare (50, 90, 100%), valorile specifice de suportat din FNUASS şi din bugetul Ministerului Sănătăţii şi furnizorii acestor produse, aceste date nu sunt deţinute de pârâtă, ci de casele de asigurări de sănătate, care, astfel cum s-a reţinut mai sus, le validează în vederea decontării şi comunică CNAS doar consumul centralizat, conform art. 5 alin. (6) din O.U.G. nr. 77/2011.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva Sentinţei civile nr. 4.058 din 17 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, au formulat recurs atât reclamantele H., A., B., C. LTD, C. SA, E. SA, F., G., cât şi pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

3.1. Recursul declarat de reclamantele H., A., B., C. LTD, C. SA, E. SA, F. şi G.

Acestea au solicitat modificarea sentinţei recurate, în sensul admiterii integrale a cererii de chemare în judecată, pentru, în esenţă, următoarele considerente:

(i) Includerea în valoarea consumului a valorii adaosurilor comerciale practicate de alte entităţi decât recurentele şi taxarea recurentelor cu privire la aceste venituri reprezintă o măsură nelegitimă de impunere care încalcă principiile fundamentale ale justei aşezări a sarcinilor fiscale şi al neutralităţii fiscale.

Determinarea sferei subiecţilor obligaţi la plata taxei de clawback, prin O.U.G. nr. 77/2011, introduce o discriminare între deţinătorii de autorizaţii de punere pe piaţă şi ceilalţi agenţi economici care nu sunt obligaţi să plătească taxa de clawback.

(ii) Pentru produsele vândute anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 77/2011, CNAS trebuie să stabilească contribuţia trimestrială conform art. 363¹ din Legea nr. 95/2006 şi a legislaţiei secundare relevante, nefiind incidente, aşadar, prevederile O.U.G. nr. 77/2011.

(iii) Inexistenţa motivării în fapt şi în drept a actelor contestate nu asigură în mod real şi efectiv dreptul la contestare acordat de către legiuitor. Întrucât CNAS nu a pus la dispoziţia recurentelor modul de calcul al obligaţiilor reţinute în sarcina acestora, acestea nu au avut posibilitatea de a verifica efectiv raţionamentul CNAS la emiterea notificărilor, acesta în sine constituind un motiv pentru anularea actelor administrative.

Comunicarea în format electronic nu respectă condiţiile de legalitate şi opozabilitate ale unui act administrativ, printre care condiţiile de formă esenţiale, în lipsa semnăturii electronice extinse, şi se impune lipsirea acestuia de forţă obligatorie, prin anularea sa.

(iv) Deşi recurentele cunosc vânzările de medicamente, nu au cum să cunoască suma care a fost decontată din FNUASS şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, având în vedere că decontarea se face în funcţie de procentul de compensare a medicamentelor, care poate fi de 50%, 90% sau 100%.

Prin adresa nr. x/19.07.2012, Consiliul Concurenţei informează CNAS că "fiecărui plătitor de taxă claw-back i se pot comunica în mod individual datele de vânzări ale medicamentelor proprii, la un nivel cât mai detaliat."

3.2. Recursul pârâtei Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

Această recurentă a solicitat, la rândul său, casarea în parte a sentinţei recurate, în sensul respingerii ca neîntemeiată a acţiunii reclamantelor.

A susţinut că hotărârea primei instanţe este nelegală şi temeinică, prin raportare la următoarele aspecte:

(i) Includerea taxei pe valoarea adăugată în valorile consumului trimestrial şi prevederile Deciziei Curţii Constituţionale nr. 39/2013

În această privinţă, recurenta a precizat că deciziile Curţii Constituţionale produc efecte pentru viitor, astfel că nu poate interveni sancţiunea anulării actelor administrative, în condiţiile în care emiterea lor a respectat cadrul juridic incident, în vigoare la momentul respectiv ("tempus regit actum").

De asemenea, la data emiterii notificărilor erau aplicabile prevederile art. 3 din O.U.G. nr. 110/2011, potrivit cărora prin valoarea vânzărilor se înţelege valoarea medicamentelor suportate, potrivit legii, din Fondul Naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, care include şi taxa pe valoarea adăugată. Or, CNAS avea obligaţia de a face aplicarea prevederilor legale în vigoare la data emiterii notificărilor contestate.

În plus, reclamanta nu a fost prejudiciată prin includerea taxei pe valoare adăugată în valoarea vânzărilor, întrucât era în măsură să-şi deducă taxa pe valoare adăugată.

(ii) În mod greşit a reţinut instanţa de fond faptul că din adresa nr. x/30.08.2012, prin care s-a soluţionat contestaţia reclamantei, nu rezultă care sunt considerentele de fapt şi de drept pe care se bazează soluţia respingerii criticilor reclamantei.

Având în vedere că nu s-au constatat erori în urma verificărilor efectuate de către casele de asigurări de sănătate, nu a fost modificat consumul individual comunicat recurentelor prin notificarea transmisă în data de 05.05.2012.

(iii) Raportat la speţa de faţă, cuantumul cheltuielilor de judecată acordate recurentelor este nejustificat.

Orice grevare a FNUASS are drept consecinţă o serie de aspecte cu impact negativ în ceea ce priveşte veniturile şi procedura de gestionare a acestuia.

(iv) Atâta timp cât recurentele nu au contestat în nici un mod consumul de medicamente la momentul la care au încasat sumele decontate din bugetul FNUASS, înseamnă că l-au acceptat, fiind în totalitate de acord cu acesta.

Veniturile realizate ca urmare a aplicării contribuţiei trimestriale potrivit O.U.G. nr. 77/2011 constituie venituri la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi sunt folosite pentru medicamentele incluse în programele naţionale de sănătate, iar în condiţiile neefectuării plăţii s-ar ajunge la situaţia în care numai o parte a medicamentelor scadente la plată ar putea fi decontate, prin neplata acestei contribuţii creându-se o situaţie de îngrădire a accesului la medicamente a asiguraţilor.

4. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

4.1. Cu privire la recursul declarat de reclamantele H., A., B., C. LTD, C. SA, E. SA, F. şi G.

Recurentele-reclamante au supus cenzurii instanţei de contencios administrativ următoarele acte:

(i) adresa din data de 5 mai 2012, prin care intimata CNAS comunica recurentelor valoarea vânzărilor totale trimestriale de medicamente suportate din bugetul FNUASS şi bugetul MS pentru trim. I 2012, conform declaraţiilor furnizorilor de servicii medicale şi de medicamente, valoarea vânzărilor individuale din trimestrul I 2012 suportate din FNUASS şi Buget MS pentru trim. I 2012, centralizate conform declaraţiilor fiecărui plătitor al contribuţiei, valoarea vânzărilor totale de medicamente suportate din FNUASS şi Buget MS pentru anul 2011, conform declaraţiilor furnizorilor de servicii medicale şi de medicamente, şi valoarea vânzărilor individuale din anul 2011 suportate din FNUASS şi Buget MS pentru trim. I 2012, centralizate conform declaraţiilor fiecărui plătitor al contribuţiei.

(ii) adresa nr. DMSSM/x/30.08.2012, prin care intimata CNAS a respins contestaţia formulată de recurente împotriva adresei din data de 5.05.2012.

Instanţa de fond, reţinând nelegalitatea actelor contestate, a dispus anularea acestora şi obligarea pârâtei-intimate CNAS la comunicarea datelor prevăzute de lege în vederea calculării contribuţiei trimestriale, raportat şi la aspectele reţinute în considerentele hotărârii.

Soluţia primei instanţe este în acord atât cu dispoziţiile legale incidente problemei de drept deduse judecăţii, cât şi cu limitele în care a fost învestită în cadrul acţiunii în contencios administrativ, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar.

În mod întemeiat a fost respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei să comunice datele primare pentru fiecare furnizor (farmacie, spital, centru de dializa) şi pentru fiecare tranzacţie în parte, respectiv codul CIM şi forma farmaceutica, volumele consumate, tipul de compensare şi procentul specific de compensare (50, 90, 100%), valorile specifice de suportat din FNUASS şi din bugetul Ministerului Sănătăţii şi furnizorii acestor produse, în condiţiile în care, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, aceste date nu sunt deţinute de pârâtă, ci de casele judeţene de asigurări de sănătate, care le validează în vederea decontării şi comunică CNAS doar consumul centralizat, conform art. 5 alin. (6) din O.U.G. nr. 77/2011.

În ceea ce priveşte critica recurentelor referitor la includerea în valoarea consumului a valorii adaosurilor comerciale practicate de alte entităţi, se reţine că dispoziţiile art. 31 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, anterior modificărilor, prevăd că valoarea vânzărilor de medicamente reprezintă valoarea medicamentelor suportate, potrivit legii, din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, care include şi taxa pe valoarea adăugată.

Prin urmare, textul de lege se referă la contravaloarea integrală a medicamentelor ce a fost decontată din Fondul naţional unic al asigurărilor sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, iar în aceasta sunt incluse şi adaosurile distribuitorilor angro şi farmaciştilor.

Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, dispoziţiile art. 31 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011 au fost declarate neconstituţionale numai în ceea ce priveşte sintagma "care include şi taxa pe valoare adăugată", astfel că celelalte prevederi ale articolului au fost considerate constituţionale.

În aceste condiţii, nici actele administrative contestate şi care au ca temei şi prevederile art. 31 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, nu pot fi anulate dacă au fost emise cu respectarea întocmai a acestor prevederi legale.

Celelalte criticile de nelegalitate ale recurentelor, privind nerespectarea condiţiilor de formă şi de fond ale actelor contestate, nu vor mai fi analizate, în condiţiile în care instanţa de fond a dispus deja anularea acestora şi emiterea unui nou act, cu reverificarea corectitudinii datelor privind vânzările trimestriale de medicamente şi excluderea TVA din modul de calcul.

4.2. Recursul pârâtei Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

Critica hotărârii atacate în ceea ce priveşte reţinerea nelegalităţii includerii TVA în sumele indicate prin actele administrative contestate este neîntemeiată.

Astfel, includerea TVA în valoarea vânzărilor încalcă principiul dublei impuneri, astfel cum a reţinut Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 39/2013.

Prin decizia menţionată a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate referitoare la formula de calcul a taxei clawback, constatându-se că sintagma "care include şi taxa pe valoare adăugată" din cuprinsul art. 31 al OU.G. nr. 77/2011, este neconstituţională.

Deşi declararea ca neconstituţională a unei dispoziţii introduse în O.U.G. nr. 77/2011, ulterior trimestrului IV 2011, nu afectează actul normativ în forma anterioară introducerii respectivei prevederi, în considerentele Deciziei nr. 39/2013 şi a Deciziei nr. 245/2013, Curtea Constituţională a examinat istoricul prevederii atacate pentru constituţionalitate, referindu-se şi la forma anterioară a actului normativ, formă aplicabilă în prezenta cauză.

Interpretarea corectă a dispoziţiilor O.U.G. nr. 77/2011, în forma sa iniţială, potrivit considerentelor obligatorii ale deciziilor Curţii Constituţionale, este în sensul că aceasta nu prevede includerea TVA în baza de calcul a contribuţiei prevăzute de O.U.G. nr. 77/2011.

În condiţiile arătate, recurenta-pârâtă a inclus în mod nelegal TVA în valorile comunicate intimatei-reclamante pentru trimestrul I 2012, întrucât, în perioada respectivă, actul normativ nu prevedea includerea TVA în baza de calcul.

Prin motivele de recurs formulate în cauză, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a susţinut că mecanismul clawback presupune includerea TVA-ului în consumul centralizat de medicamente înregistrat la nivelul CNAS care este calculat în baza preţului de referinţă suportat din FNUASS şi cum acest preţ include şi TVA, în mod firesc şi consumul înregistrat va include şi TVA.

Argumentele recurentei-pârâte sunt însă contrazise de instanţa constituţională care a statuat prin Decizia nr. 39/2013, după cum s-a arătat deja, că sintagma "care include şi taxă pe valoare adăugată" din cuprinsul art. 31 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011 este neconstituţională, o atare statuare neputând rămâne fără eficienţă juridică în cauza de faţă.

Astfel, regula instituită de art. 147 alin. (4) din Constituţie trebuie interpretată în sensul în care o decizie a Curţii Constituţionale urmează să primească eficienţă în orice raport juridic guvernat de dispoziţiile legii declarate neconstituţionale care nu a fost definitiv soluţionat, fiind supus controlului judiciar, aşa cum este şi cazul de faţă.

Cu alte cuvinte, instanţa de control judiciar apreciază că decizia Curţii Constituţionale se aplică tuturor raporturilor juridice care nu sunt epuizate la data publicării sale, respectiv tuturor cauzelor aflate în faţa instanţelor de contencios administrativ şi cărora le sunt incidente în continuare dispoziţiile legale declarate neconstituţionale, mai precis tuturor cauzelor pendinte.

Această interpretare a fost consacrată şi în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, care a statuat că deciziile sale de admitere a unei excepţii de neconstituţionalitate sunt obligatorii pentru autorităţile publice şi urmează a fi aplicate de acestea de la data publicării, iar de instanţele de judecată în cauzele pendinte la momentul publicării în care respectivele decizii sunt aplicabile (Decizia nr. 223 din 13.03.2012 a Curţii Constituţionale).

Având în vedere soluţia instanţei de fond şi motivul pentru care s-a dispus anularea notificării, recurenta va putea emite, în condiţiile legii, o nouă notificare, în raport de volumul încasărilor şi al vânzărilor, dar care să nu includă TVA, aşa cum a stabilit instanţa de contencios constituţional.

Recurenta-pârâtă mai susţine faptul că includerea TVA în valoarea indicatorilor stabiliţi, deşi declarată neconstituţională, nu ar fi de natură să atragă nelegalitatea actelor administrative aflate în litigiu, câtă vreme recurentele-reclamante au posibilitatea să uzeze de dreptul de deducere al TVA.

Înalta Curte nu poate primi această susţinere.

Dreptul de deducere al TVA, consacrat atât în dreptul intern cât şi în legislaţia europeană, este irelevant pentru obligaţia de plată a taxei de clawback.

În ceea ce priveşte motivul de recurs privind cheltuielile de judecată, Înalta Curte apreciază că este nefondat, instanţa de fond în mod corect făcând aplicarea art. 274 alin. (1) C. proc. civ. şi obligând pârâta, care a căzut în pretenţii, la plata cheltuielilor.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei atacate, în baza dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va dispune respingerea ambelor recursuri, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de reclamantele H., A., B., C. LTD, C. SA, E. SA, F., G. şi pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva Sentinţei civile nr. 4.058 din 17 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 20 aprilie 2015.

Procesat de ED