Starting point for one-year statute of limitations on administrative damages: effective communication of enforcement order versus final judgment

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea instanţei de fond. Obiectul cererii şi cadrul procesual

Prin Sentinţa civilă nr. 6.881 din 4 decembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi excepţia lipsei plângerii prealabile, a admis excepţia tardivităţii formulării acţiunii şi, pe cale de consecinţă, pe acest temei, a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, şi chemata în garanţie Universitatea B.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că este neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de repararea unui prejudiciu cauzat prin emiterea unui act administrativ de către Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării (în prezent MECTS), act anulat parţial prin Sentinţa civilă nr. 1.629/07.04.2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Astfel, instanţa de fond a apreciat că există identitate între acest pârât şi persoana obligată în raportul juridic dedus judecăţii, fiind irelevantă sub aspectul soluţionării excepţiei împrejurarea că între reclamant şi minister nu există raporturi juridice de muncă şi că rectorul instituţiei de învăţământ superior care a organizat concursul are calitatea de angajator.

Curtea de Apel a apreciat însă că este întemeiată excepţia tardivităţii formulării acţiunii, având în vedere că prin acţiunea înregistrată pe rolul instanţei de fond la data de 14.11.2005, sub nr. x/2004 (dosar cu număr unic de înregistrare x/2/2005) reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi C. anularea Ordinului nr. 3.967/24.05.2005 şi a anexei 1, poziţia 1 a acestui ordin emis de ministrul educaţiei şi cercetării, obligarea ministerului pârât să emită ordinul de confirmare a sa, începând cu semestrul al doilea al anului universitar 2003 - 2004, pe postul de profesor universitar, la catedra de matematică a Facultăţii de matematică - informatică a Universităţii B. şi obligarea pârâţilor în solidar la plata despăgubirilor materiale reprezentate de salariul lunar de profesor universitar.

În cauză a formulat cerere de intervenţie accesorie în interesul reclamantului Asociaţia Europeană a Catedrelor Didactice - Secţiunea Naţională Română, cerere respinsă în principiu la termenul de judecată din 28.10.2008.

Reclamantul a invocat excepţia de nelegalitate cu privire la mai multe ordine emise de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, fişe ale Comisiei de matematică, procesul-verbal al reuniunii Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare din 25.11.2005, note privind dosarul de concurs. Raportându-se la acţiuni şi hotărâri anterioare, instanţa de fond a arătat în esenţă următoarele:

• Prin Sentinţa civilă nr. 3.054/11.11.2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului C., a respins excepţia lipsei procedurii administrative prealabile, excepţiile de nelegalitate şi acţiunea ca neîntemeiată.

• Prin Decizia nr. 5.862/16.12.2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul formulat de reclamant şi de intervenientă împotriva acestei sentinţe, a casat sentinţa cu trimiterea cauzei spre rejudecare, aceasta fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la 24.03.2010, sub nr. x/1/2009.

• În fond după casare, Curtea de Apel a admis în principiu cererea de intervenţie accesorie la termenul din 09.02.2011 la care reclamantul a solicitat să se constate că renunţă la judecata primelor două capete de cerere, astfel cum le-a precizat la termenul din 27.10.2010.

Prin cererea precizatoare, reclamantul a solicitat anularea Ordinului Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr. 3.967/24.05.2005, poziţia 1, Anexa 1 şi obligarea conducătorului autorităţii pârâte de a emite ordinul de confirmare pe postul de profesor universitar, poziţia 22, algebră, Catedra de matematică, Facultatea de matematică-informatică a Universităţii B., începând cu semestrul al doilea al anului universitar 2003/2004.

• Cu privire la aceste capete de cerere reclamantul a renunţat la judecată, precizând că renunţă implicit la soluţionarea excepţiei de nelegalitate a Ordinelor ministrului nr. 3.218/2002, nr. 4.821/2004, nr. 5.723/1994 şi nr. 3.895/2004, a fişelor Comisiei de matematică din 02.04.2004 şi 28.02.2008, a procesului-verbal al CNATDCU din 25.11.2005.

• Toate aceste aspecte sunt consemnate în considerentele Sentinţei civile nr. 1.364/23.02.2011 pronunţate în dosarul nr. x/2009 prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în baza art. 246 C. proc. civ., a constatat că reclamantul a renunţat la judecarea capetelor de cerere privind anularea Ordinelor nr. 3.967/2005 şi nr. 3.895/2004 şi la judecarea excepţiilor de nelegalitate şi a respins, în rest, acţiunea ca neîntemeiată.

• În dosarul nr. x/2009 în care s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 1.629/07.04.2010, reclamantul a solicitat obligarea pârâţilor la plata de despăgubiri materiale şi la plata unor daune morale, dar acţiunea a fost admisă în parte, doar în privinţa anulării şi constatării ca nelegale a actelor contestate.

În considerentele Sentinţei civile nr. 1.364/23.02.2011, a aceleiaşi instanţe s-a reţinut că este neîntemeiată solicitarea reclamantului de admitere a capetelor de cerere cu privire la plata de despăgubiri pentru daune materiale şi morale, ca un capăt de cerere accesoriu al acţiunii dintr-un alt dosar şi anume dosarul nr. x/2009.

• Împotriva Sentinţei civile nr. 1.364/23.02.2011 reclamantul a formulat recurs, una dintre criticile menţionate în cererea de recurs referindu-se la faptul că instanţa a schimbat sensul cerinţelor sale pentru despăgubirile materiale şi morale, căci în loc să introducă valoarea lor, calculată şi actualizată la 09.02.2011 prin Nota de şedinţă (respectiv sumele de 318.260,8 RON - partea materială şi 75.000 RON - partea morală) o introduce pe cea de la data de 26.10.2010 (adică 186.792 RON - partea materială şi 65.000 RON - partea morală).

Conform art. 19 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, termenul de prescripţie pentru cererea de despăgubire este de un an şi curge de la data la care persoana vătămată a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei.

Curtea de Apel a constatat că, încă din timpul derulării litigiului ce formează obiectul dosarului nr. x/2009 al acestei instanţe, reclamantul avea cunoştinţă de întinderea pagubei ce i-a fost cauzată prin neconfirmarea sa pe postul de profesor universitar la catedra de matematică a Facultăţii de matematică-informatică a Universităţii B., începând cu semestrul al doilea al anului universitar 2003 - 2004.

În acest sens, instanţa de fond a avut în vedere faptul că în dosarul respectiv, reclamantul a depus cereri precizatoare privind cuantumul despăgubirilor solicitate, astfel cum rezultă din cererea de recurs formulată împotriva Sentinţei civile nr. 1.364/23.02.2011, pronunţată în dosarul nr. x/2009, în care face referire la două astfel de cereri şi anume: cererea din 26.10.2010 în care a indicat 186.792 RON - daune materiale şi 65.000 RON - daune morale şi cererea din 09.02.2011 în care menţionează suma de 318.260,8 RON reprezentând daune materiale şi suma de 75.000 RON reprezentând daune morale.

Cu toate acestea, Curtea de Apel a reţinut că acţiunea de faţă a fost introdusă pe rolul instanţei la data de 17.05.2012, ulterior expirării termenului de un an anterior menţionat, reclamantul solicitând daune morale în cuantum de 75.000 RON, sumă care coincide cu valoarea daunelor morale solicitate în dosarul nr. x/2009, prin cererea precizatoare depusă la 09.02.2011, precum şi daune materiale în cuantum de 339.219,3 RON reprezentând drepturi salariale pentru perioada 01.03.2004 - 01.10.2011.

Sub aspectul daunelor materiale, Curtea de Apel a constatat că diferenţa dintre suma solicitată prin cererea iniţială de chemare în judecată în prezentul dosar - 339.219,3 RON şi suma solicitată în dosarul nr. x/2009 prin cererea precizatoare din 09.02.2011 - 318.260,8 RON reprezintă daunele solicitate pentru perioada 10.02.2011 - 01.10.2011.

Astfel, s-a apreciat că reclamantul reia cererea de acordare a daunelor morale în cuantum de 75.000 RON solicitate şi în dosarul nr. x/2009 şi a daunelor materiale solicitate în acelaşi dosar, la care adaugă daunele materiale care, în opinia sa, i se cuvin pentru perioada ulterioară datei de 09.02.2011 până la care calculase cuantumul acestor daune în dosarul respectiv.

La termenul de judecată din 20.11.2012, reclamantul a solicitat respingerea excepţiei tardivităţii formulării acţiunii arătând că termenul de un an curge de la data la care i s-a comunicat Ordinul MECTS nr. 4.309/30.05.2011 prin care a fost pusă în executare Sentinţa civilă nr. 1.629/07.04.2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Susţinerea nu a fost reţinută de instanţa de fond deoarece s-a constatat că deşi acest ordin nu îi fusese comunicat, reclamantul cunoştea la data de 09.02.2011 întinderea pagubei cauzate de neconfirmarea sa pe postul de profesor universitar, sentinţa prin care ministerul a fost obligat să emită ordinul rămânând irevocabilă la data de 19.11.2010.

2. Cererea de recurs şi motivele înfăţişate

Împotriva hotărârii instanţei de fond, a declarat recurs reclamantul A.

Recurentul reclamant a solicitat admiterea cererii de recurs, cu consecinţa casării hotărârii şi a trimiterii cauzei spre rejudecare, după caz, a modificării în tot a sentinţei atacate, în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.

În drept au fost invocate prevederile art. 3041 C. proc. civ., art. 304 pct. 9, art. 306 C. proc. civ. cu referire la art. 8, 11, 18, 19 şi 20 din Legea nr. 554/2004.

În esenţă, prin motivele de recurs dezvoltate, în contextul unor referiri la situaţia de fapt ca şi la cronologia cauzelor ce au fost anterior iniţiate şi/sau soluţionate, recurentul-reclamant a arătat următoarele:

• în mod greşit a considerat instanţa de fond că termenul de prescripţie, definit de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, începe să curgă de la data derulării dosarului nr. x/2009, ignorând relevanţa predării la data de 31.05.2011 şi ulterior a comunicării prin poştă la 4.06.2011, a Ordinului MECTS nr. 4.309/30.05.2011, de confirmare a calităţii sale de profesor universitar matematică;

• termenul prevăzut de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu putea începe să curgă decât de la data la care i-a fost înmânat ordinul sus-arătat şi nu înăuntrul desfăşurării procesului ce a format obiectul dosarului nr. x/2009;

• prezenta acţiune a fost introdusă la 17.05.2012, deci în termenul legal de 1 an, calculat şi faţă de data de 31.05.2011 şi faţă de data comunicării ordinului prin poştă, respectiv 4.06.2011, orice discuţie anterioară termenului de 30.05.2011, data Ordinului MECTS nr. 4.309 este în opinia recurentului prematură şi neavenită, întrucât anterior acestei date nu se puteau determina daunele;

• nu este legală argumentaţia instanţei de fond în sensul că la data promovării acţiunii sub nr. x/2/2009 reclamantul petent cunoştea întinderea pagubei, pentru că la acea dată nu avea decât o prezumţie şi nicidecum o certitudine; termenul de prescripţie nu poate curge decât de la data comunicării Ordinului MECTS nr. 4.309, ca moment al deplinei certitudini în ceea ce priveşte paguba produsă, sumele avansate şi menţionate anterior acestei date fiind irelevante în cauză;

• în mod eronat instanţa de fond a apreciat că paguba iminentă a putut fi calculată anterior emiterii actului din data de 30.05.2011, fiind ignorate practica dar şi doctrina în materie;

• hotărârea instanţei este plină de contradicţii şi de motive străine de natura pricinii, încălcând prin maniera de soluţionare a cauzei, doar pe excepţie, şi prevederile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.

3. Apărările intimaţilor

Intimata Universitatea "B." a formulat întâmpinare la motivele de recurs înfăţişate de recurentul-reclamant, solicitând, în esenţă, respingerea recursului şi menţinerea hotărârii primei instanţe, apreciată ca fiind legală şi deplin întemeiată.

4. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar

Analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, raportat la probatoriul aflat la dosar cât şi faţă de prevederile legale aplicabile, Înalta Curte reţine că este fondat recursul de faţă, în sensul şi pentru considerentele în continuare arătate.

Instanţa de control judiciar constată că în cauză este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea instanţei de fond fiind rezultatul unei aplicări şi interpretări eronate a dispoziţiilor legale aplicabile în cauză, coroborat cu art. 312 alin. (3) teza I C. proc. civ., casarea cu trimiterea spre rejudecare fiind impusă de soluţionarea fără a se intra în cercetarea fondului cauzei.

În cauza ce formează obiectul prezentului dosar, prin cererea introdusă la data de 17.05.2012, reclamantul-recurent a investit instanţa de contencios administrativ cu solicitarea de acordare a daunelor materiale, estimate la 339.219,3 RON, reprezentând drepturi salariale pentru perioada 1.03.2004 - 1.10.2011, indexate, a daunelor morale în cuantum de 75.000 RON, solicitând totodată consemnarea în carnetul său de muncă a respectivelor drepturi salariale, sub sancţiunea achitării de daune interese de 1.000 RON/zi de întârziere, în ipoteza opoziţiei pârâtului intimatul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului (MECTS) la plata sumelor datorate.

Cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 2, 11, 17, 18 şi 19 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată.

Instanţa de fond a admis excepţia tardivităţii formulării acţiunii şi pe acest temei a respins acţiunea reclamantului recurent, reţinând, în esenţă, că nu poate fi primită susţinerea recurentului-reclamant în sensul că termenul de prescripţie de 1 an prevăzut de art. 19 din Legea nr. 554/2004 curge de la data la care i-a fost comunicat Ordinul MECTS nr. 4.309/30.05.2011. Şi aceasta întrucât a apreciat că reclamantul cunoştea anterior întinderea pagubei cauzate de neconfirmarea sa pe postul de profesor universitar, sentinţa prin care ministerul a fost obligat să emită ordinul rămânând irevocabilă la data de 19.11.2010.

În plus, prima instanţă a reţinut că prezintă relevanţă împrejurarea că reclamantul-intimat a comunicat cuantumul daunelor materiale şi morale solicitate pentru repararea prejudiciilor suferite, nefiind împiedicat în acest demers de necomunicare Ordinului MECTS nr. 4.309/2011.

Înalta Curte arată că nu împărtăşeşte o atare abordare pe care o apreciază ca fiind contrară sensului şi conţinutului art. 19 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, republicată, cu modificări.

Este adevărat şi necontestat de altfel, raportat la actele şi lucrările dosarului, că între reclamantul-recurent şi intimaţi au fost generate mai multe litigii, de durată, care au parcurs variate cicluri procesuale (în acest sens a se vedea cu titlu de exemplu, dosarul nr. x/2006 şi dosarul nr. x/2009) urmare a concursului câştigat şi a declarării recurentului drept câştigător la data de 29.01.2004, pe postul de profesor universitar, fără însă a se dispune şi emiterea ordinului de confirmare a acestor rezultate.

Din variate considerente, de ordin procedural, cererile accesorii referitoare la acordarea de daune materiale au rămas nesoluţionate, fie recurentul-reclamant a renunţat la judecata acestora, din raţiuni similare, de ordin procedural, chestiuni de fapt asupra cărora instanţa de rejudecare se va putea apleca, în măsura în care va aprecia ca relevant şi necesar.

În contextul faptelor şi elementelor concrete ale cauzei, Înalta Curte constată că sintagma prevăzută de art. 19 din Legea nr. 554/2004, republicată, "data la care persoana vătămată a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei" se referă la momentul la care recurentul-reclamant a cunoscut efectiv întinderea pagubei. Or, din această perspectivă, reţinând durata în timp a litigiilor datorate refuzului autorităţii de a emite actul administrativ necesar, momentul evaluării certe a întinderii prejudiciului nu îl poate reprezintă decât data comunicării efective a Ordinului nr. 4.309/2011, respectiv 31.05.2011.

Până la acea dată, în mod raţional, se poate afirma că orice evaluare şi estimare făcută de către recurentul-reclamant nu reprezenta decât o aproximare, ce nu poate însă anihila conţinutul şi nici finalitatea normei sus-arătate, respectiv acela de a da posibilitatea persoanei vătămate de a obţine în justiţie repararea prejudiciului suferit, începând cu momentul cunoaşterii ferme şi clare a întinderii pagubei sale. Aşa fiind, termenul de prescripţie de 1 an se impunea a fi calculat de la data de 31.05.2011, a predării efective a Ordinului nr. 4.309/2011 şi nu de la data rămânerii definitive şi irevocabile a Sentinţei nr. 1.629/7.04.2010, sau de la data de 9.02.2011, anterioară comunicării ordinului, astfel cum a reţinut prima instanţă.

Faţă de data apreciată ca având relevanţă juridică, de către instanţa de control judiciar, respectiv 31.05.2011, introducerea acţiunii de faţă la 17.05.2012, în temeiul art. 19 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, republicată, apare ca fiind realizată înăuntrul termenului de prescripţie de 1 an, prevăzut de textul arătat.

Prin urmare, reţinând, contrar argumentaţiei instanţei de fond şi în acord cu criticile recurentului-reclamant, că acţiunea de faţă a fost formulată în termen, excepţia de tardivitate invocată nefiind întemeiată, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1), alin. (2), alin. (3) şi alin. (5) C. proc. civ., va admite recursul de faţă, va casa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Instanţa de rejudecare urmează aşadar a analiza şi a se pronunţa asupra fondului cererii reclamatului-recurent, menţinând ca legale şi întemeiate dezlegările date în primul ciclu procesual cu privire la excepţiile vizând lipsa plângerii prealabile şi lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi administrând toate probatoriile pe care le consideră utile şi pertinente pentru soluţionarea cererilor reclamantului-recurent, incluzând îndeplinirea cerinţelor legale referitoare la promovarea unei acţiuni în daune în materia contenciosului administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 6.881 din 04 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 03 aprilie 2015.

Procesat de ED