Appeal against dismissal of application to suspend execution of administrative fiscal claim rejected

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 25 noiembrie 2013, reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pârâţii Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Oficiul Judeţean pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Bihor, Oficiul Judeţean pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Satu Mare şi Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 6 Satu Mare, solicitând suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 30.10.2013, până la pronunţarea instanţei de fond.

Pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, prin întâmpinarea formulată în cauză, a solicitat respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, şi pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a sa, solicitând admiterea acesteia, cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 25/CA/2014-PI din 14.02.2014, Curtea de apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâţii Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, Oficiul Judeţean pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Bihor, Oficiul Judeţean pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Satu Mare şi Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 6 Satu Mare.

II.Motivele de casare invocate

Împotriva Sentinţei civile nr. 25/CA/2014-PI din 14.02.2014 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC A. SRL a declarat recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. din 2010.

În motivarea căii de atac, societatea recurentă susţine că în mod greşit a reţinut instanţa ca societatea nu a prezentat motivele de fapt şi de drept care sunt de natura sa creeze o îndoiala serioasa asupra legalităţii actului deoarece din lecturarea integrală a acţiunii reclamanta a descris în detaliu motivele de nelegalitate a actului atacat aspect de altfel reţinut şi în sentinţa atacată. Apreciază că, prin pronunţarea acestei soluţii, instanţa de fond s-a pronunţat deja şi asupra fondului acţiunii atribut cu care nu era investită, sens în care soluţia pronunţată creează o mare defavoare societăţii la soluţionarea fondului acţiunii.

Societatea recurentă susţine că a arătat că baza legală a verificării intimatei trebuia să aibă la bază legislaţia existenţa la acea data, precum şi cerinţele ghidului solicitantului aferent acestei sesiuni de depunere a proiectelor şi nu o legislaţie ulterioară acestor date, legislaţia la care intimata face referire în procesul-verbal fiind din 2011 respectiv 2012 (O.U.G. nr. 66/2011, Hotărârea nr. 875 din 31.08.2011, Legea nr. 142 din 18.07.2012, Regulamentul comisiei nr. 65/2011).

Condiţia pagubei iminente astfel cum este aceasta definită de art. 2 lit. s din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil a fost de asemenea pe deplin dovedită însă nici nu a mai fost analizată de către instanţa de fond arătând instanţei de recurs faptul că, în situaţia în care la expirarea termenului de 30 de zile de la comunicarea prezentului act atacat devine exigibilă şi executorie restituirea sumei de 597.914,80 RON societatea în mod evident nu va putea onora contractele aflate în derulare cu termene scurte de realizare şi care au prevăzute şi penalităţi, de asemenea nu va putea achita ratele la Banca şi nu va putea onora plata filelor CEC emise; prin urmare în mod evident societatea va fi în blocaj financiar iremediabil nu în ultimul rând toţi salariaţii ar rămâne fără loc de muncă ceea ce nu este de dorit acum în pragul sărbătorilor pascale.

III. Apărările formulate în cauză

Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea excepţiei autorităţii de lucru judecat, constatarea lipsei calităţii procesuale pasive, cu consecinţa respingerii cererii de recurs fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă şi respingerea recursului ca nefondat, şi menţinerea Sentinţei civile recurate nr. 25/CA/14.02.2014 - P.I. pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, dosar nr. x/2013-P.I. ca fiind temeinică şi legală.

Intimata-pârâtă Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit a depus la dosar întâmpinare, solicitând în principal respingerea recursului formulat de recurenta-reclamantă ca fiind lipsit de obiect, iar în subsidiar ca fiind nefondat.

III. Derularea procedurii judiciare în faţa instanţei de recurs şi analiza motivelor de casare

1. Procedura de filtrare

Recursul fiind de competenţa Înaltei Curţi, a fost urmată procedura de filtrare a recursului prevăzută de art. 493 din C. proc. civ. din 2010, iar, prin încheierea din 18.12.2014, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ. din 2010, Înalta Curte a admis în principiu recursul şi a fixat termen de judecată pe fond la data de 2.04.2015.

2. Analiza motivelor de casare

Examinând cauza în raport de actele şi lucrările dosarului, de criticile formulate de recurentă, precum şi de reglementările legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

În primul rând, Înalta Curte remarcă faptul că soluţia instanţei de fond a fost pronunţată în raport de reclamanta SC A. SRL şi de pârâţii Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, Oficiul Judeţean pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Bihor, Oficiul Judeţean pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Satu Mare şi Centrul Regional de Plăţi Dezvoltare Rurală şi Pescuit 6 Satu Mare.

Faţă de această împrejurare, se reţine că Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nu justifică un interes legitim şi actual în etapa procesuală a recursului, drept pentru care excepţiile invocate de această instituţie, respectiv excepţia autorităţii de lucru judecat şi excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive se impun a fi respinse ca lipsite de interes.

Pe fondul pricinii, Înalta Curte reţine că, în cauză, societatea reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În practica judiciară, s-a reţinut că suspendarea executării actului administrativ la cererea persoanei vătămate, reglementată în art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru etapa procedurii prealabile administrative şi în art. 15 din aceeaşi lege, pentru etapa judiciară de contestare a actului administrativ, constituie un instrument procedural menit să asigure protecţia juridică provizorie a subiectelor de drept în privinţa cărora actul administrativ produce anumite efecte juridice, până la evaluarea acestuia de către instanţa de contencios administrativ în cadrul acţiunii în anulare.

Această măsură de protecţie, care înlătură temporar efectul executoriu al actului administrativ, poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite cele două condiţii prevăzute cumulativ de lege:

- cazul bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ;

- paguba iminentă, definită de art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

Îndeplinirea celor două condiţii este verificată, în funcţie de circumstanţele cauzei, printr-o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza argumentelor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, care trebuie să ofere indicii suficiente pentru răsturnarea prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza în care actul contestat ar fi, în final, anulat de instanţă.

În jurisprudenţa sa (cu titlu de exemplu, Deciziile nr. 737/2012, nr. 514/2013 şi nr. 3019/2015), Înalta Curte a reţinut că, pentru conturarea cazului temeinic justificat, care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa trebuie să îşi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ. Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/şi de drept, care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reţinute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ.

Or, în speţă, motivele invocate de recurenta-reclamantă nu au caracterul unor indicii aparente care să răstoarne prezumţia de legalitate a actului administrativ fiscal, ci necesită o analiză pe fond a raportului juridic dedus judecăţii.

Prin urmare, în mod corect instanţa de fond a apreciat ca nefiind îndeplinită condiţia "cazului bine justificat", deoarece în cuprinsul cererii nu sunt indicate fapte sau împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ fiscal fără a fi analizat fondul cauzei, care este atributul instanţei care va soluţiona eventuala cerere referitoare la anularea actului.

Totodată, se reţine că necesitatea continuării activităţii pentru executarea de către reclamantă a obligaţiilor asumate prin contractele de lucrări agricole pe care le are încheiate cu diverşi beneficiari nu poate constitui un indiciu de nelegalitate a actului administrativ atacat.

Cât priveşte criticile referitoare la îndeplinirea condiţiei pagubei iminente, Înalta Curte constată că argumentele prezentate de recurentă nu sunt juste, iar paguba iminentă nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată, prin probe concludente.

Recurenta-reclamantă nu a administrat niciun fel de probă de natură să formeze convingerea instanţei în sensul iminenţei unei pagube materiale greu sau imposibil de înlăturat ulterior în cazul în care în final actul ar fi anulat, astfel încât să se circumscrie caracterului de excepţie al suspendării executării actului administrativ, conform fizionomiei pe care legea în prezent în vigoare o conferă acestei instituţii juridice.

Mai mult, în cazul actelor administrativ fiscale prin care se dispune în sarcina persoanei vătămate să ia măsuri pentru recuperarea prejudiciului, îndeplinirea condiţiei prevenirii unei pagube iminente nu este dovedită şi demonstrată prin simpla susţinere că această situaţie conduce la producerea unui prejudiciu în patrimoniul acesteia, întrucât astfel s-ar ajunge la concluzia că această cerinţă este presupusă în majoritatea actelor administrative din această categorie, ceea ce ar contraveni caracterului de excepţie al instituţiei suspendării executării actelor administrative în reglementarea Legii nr. 554/2004.

Instanţa de control judiciar va înlătura apărările recurentei, întrucât argumentele invocate ţin de însăşi legalitatea actului administrativ contestat. Instanţa de contencios administrativ are, neîndoielnic, competenţa verificării respectării de către actele administrative a supremaţiei Constituţiei, a legilor, principiilor şi drepturilor fundamentale garantate de normele de drept, dar o atare analiză nu poate fi realizată fără a se prejudeca fondul cauzei.

Pentru toate considerentele arătate, constatând că nu sunt întemeiate criticile formulate de recurentei-reclamante subsumate motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. din 2010, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. din 2010, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de societatea reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia autorităţii de lucru judecat şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de intimatul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, ca lipsite de interes.

Respinge recursul declarat de SC A. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 25 din 14 februarie 2014 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 2 aprilie 2015.

Procesat de ED