Inapplicability of local company incompatibility rule to mayoral representation in multi-municipal regional utility operators

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Pe rolul Curţii de Apel, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost înregistrată acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate - Inspecţia de Integritate, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză să se dispună:

- anularea raportului de evaluare nr. x/G/II/03.07.2013 întocmit de Agenţia Naţională de Integritate - Inspecţia de Integritate;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 354/2013 din 18 decembrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A. împotriva pârâtei Agenţiei Naţionale de Integritate şi, în consecinţă, a anulat Raportul de evaluare nr. x/3.07.2013 întocmit de pârâtă şi a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.538 RON în favoarea reclamantului.

II. Motivele de casare invocate

Împotriva Sentinţei civile nr. 354/2013 din 18 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pârâta Agenţia Naţională de Integritate a declarat recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Referitor la motivul de nelegalitate invocat, pârâta a arătat că reclamantul, exercitând simultan funcţia de primar şi calitatea de reprezentant al comunei V. în Adunarea Generală a Acţionarilor unei societăţi comerciale de interes local a încălcat prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.

Sub acest aspect, pârâta a precizat că SC B. SA Sibiu a fost înfiinţată prin HCL Sibiu nr. x/22.06.1998 prin reorganizarea regiei autonome de interes local RA Gospodărie Comunală şi Locativă Sibiu, ulterior, societatea cooptând noi acţionari, respectiv judeţele Sibiu şi Braşov şi o serie de oraşe şi comune din cele două judeţe, extinzându-şi activitatea şi pe raza de competenţă a unităţilor administrativ-teritoriale asociate.

Cu toate acestea, a învederat pârâta, prin dobândirea calităţii de operator regional, SC B. SA Sibiu nu şi-a schimbat calitatea de societate comercială de interes local, neavând relevanţă împrejurarea că operează pe teritoriul mai multor unităţi administrativ-teritoriale.

În acest sens, s-a arătat că operatorul regional este o societate comercială înfiinţată în baza hotărârilor adoptate de autorităţile deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale, inclusiv prin modificarea actelor constitutive ale operatorilor existenţi, subordonaţi autorităţilor administraţiei publice locale.

Astfel, a precizat pârâta, SC B. SA Sibiu, înfiinţată de autorităţile publice locale, nu poate opera decât pe teritoriul unităţilor administrativ-teritoriale asociate, iar mandatul reprezentantului acţionarului în adunarea generală este, potrivit dispoziţiilor art. 36 alin. (3) din Legea nr. 215/2001, cel de a reprezenta interesele locale.

Pârâta a invocat ca temei legal în demonstrarea calităţii de societate comercială de interes local a SC B. SA Sibiu şi prevederile Legii nr. 15/2006, Legii nr. 215/2001, Legii nr. 51/2006 şi Legii nr. 241/2006, cu privire la înfiinţarea, respectiv la reorganizarea regiilor autonome de interes judeţean, la înfiinţarea operatorilor regionali şi, distinct, a serviciului public de alimentare cu apă şi canalizare.

S-a mai arătat de către pârâtă că reclamantul, având şi funcţia de primar al localităţii, a fost mandatat de Consiliul Local al Comunei V. ca reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale în Adunarea Generală a Acţionarilor a SC B. SA Sibiu, în vederea exercitării drepturilor şi îndeplinirii obligaţiilor legale ce decurg din calitatea de acţionar a comunei, fiind astfel în stare de incompatibilitate, întrucât prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 interzic cumulul celor două calităţi.

III. Derularea procedurii judiciare în faţa instanţei de recurs şi analiza motivelor de casare

1. Procedura de filtrare

Recursul fiind de competenţa Înaltei Curţi, a fost urmată procedura de filtrare a recursului prevăzută de art. 493 din C. proc. civ. din 2010, iar, prin încheierea din 18.12.2014, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ. din 2010, Înalta Curte a admis în principiu recursul şi a fixat termen de judecată pe fond la data de 2 aprilie 2015.

2. Analiza motivelor de casare

Verificând sentinţa recurată prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Curtea constată că nu se poate susţine incidenţa niciuneia dintre ipotezele textului de lege invocat, respectiv pronunţarea hotărârii cu încălcarea sau greşita aplicare a normelor de drept material.

Regimul general al autonomiei locale, precum şi organizarea şi funcţionarea administraţiei publice locale sunt reglementate prin Legea nr. 215/2001, cu modificările şi completările ulterioare. Acest act normativ prevede la art. 11 că două sau mai multe unităţi administrativ-teritoriale au dreptul ca, în limitele competenţelor autorităţilor lor deliberative şi executive, să coopereze şi să se asocieze în condiţiile legii, formând asociaţii de dezvoltare intercomunitară, constituite în scopul realizării în comun a unor proiecte de dezvoltare de interes zonal sau regional ori al furnizării în comun a unor servicii publice.

Cadrul juridic şi instituţional al înfiinţării, organizării şi funcţionării serviciilor comunitare de utilităţi publice este reglementat de Legea nr. 51/2006, republicată, în care sunt definite şi noţiunile "asociaţie de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice" şi respectiv "operator regional".

Astfel, în înţelesul legii, asociaţia de dezvoltare intercomunitară are ca obiectiv înfiinţarea, organizarea, finanţarea, exploatarea, monitorizarea şi gestionarea în comun a unităţilor administrativ-teritoriale membre, precum şi realizarea în comun a unor proiecte de investiţii publice de interes zonal ori regional, destinate înfiinţării modernizării şi/sau dezvoltării, după caz, a sistemelor de utilităţi publice.

Acelaşi act normativ defineşte termenul de "operator regional" ca fiind operatorul societate reglementată de Legea nr. 31/1990, cu capital social integral al unora sau al tuturor unităţilor administrativ-teritoriale membre ale unei asociaţii de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice, care asigură furnizarea/prestarea acestora pe raza de competenţă a unităţilor administrativ-teritoriale asociate, administrarea, funcţionarea şi exploatarea sistemelor de utilităţi publice aferente acestora, precum şi implementarea programelor de investiţii publice de interes zonal sau regional destinate înfiinţării, modernizării şi/sau după caz, dezvoltării infrastructurii tehnico-edilitare aferente acestor servicii, realizate în comun în cadrul asociaţiei.

Prima instanţă a reţinut în mod corect că SC B. SA Sibiu a dobândit în urma reorganizării societăţii, dispuse în baza Hotărârii AGA nr. 5/2008, prin cooptarea ca acţionari a judeţelor Braşov şi Sibiu şi a 21 de alte unităţi administrativ-teritoriale, statutul de operator regional, în înţelesul dat acestei noţiuni de Legea nr. 51/2006, înfiinţat în baza hotărârilor adoptate de autorităţile deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale asociate, cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice realizate pe raza de competenţă a tuturor acţionarilor.

Astfel cum a stabilit instanţa de fond, potrivit cadrului legislativ actual reglementat de Legea nr. 51/2006, SC B. SA Sibiu, ca operator regional, activează într-un teritoriu ce excede interesului local a fiecărei unităţi administrativ-teritoriale ce are calitatea de acţionar, neputându-se pune semnul egalităţii între un operator subordonat autorităţii administraţiei publice locale şi operatorii regionali, aflaţi sub coordonarea unei asociaţii de dezvoltare intercomunitară.

Starea de incompatibilitate a fost reglementată de legiuitor pentru prevenirea conflictului de interese definit prin art. 70 din Legea nr. 161/2003 ca fiind "situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative".

Prin urmare, incompatibilitatea reprezintă interdicţia de a cumula două sau mai multe funcţii/atribuţii care prin exercitarea lor simultană ar putea altera obiectivitatea cu care oficialul public are obligaţia să îşi îndeplinească sarcinile de serviciu.

Faţă de cele expuse, Curtea constată că s-a reţinut în mod justificat nelegalitatea raportului de evaluare, nefiind aplicabile prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 potrivit cărora funcţia de primar este incompatibilă cu funcţia de reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăţilor comerciale de interes local.

Curtea nu poate primi susţinerea pârâtei în sensul că termenul "local" include orice entitate care nu este reprezentativă la nivel naţional, în condiţiile în care teritorialitatea interjudeţeană face ca mandatul primarului, ca reprezentant al localităţii, să depăşească sfera interesului local şi să se subordoneze interesului regional, textul de lege care reglementează incompatibilitatea de la art. 87 alin. (1) lit. f), de strictă interpretare, neprevăzând un asemenea caz pentru calitatea de reprezentant într-o societate comercială de interes regional.

În raport de considerentele expuse, hotărârea pronunţată fiind legală şi temeinică, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, în baza art. 497 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenţia Naţională de Integritate împotriva Sentinţei nr. 354/2013 din 18 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 aprilie 2015.

Procesat de ED