Return of tax litigation caution deposit upon irrevocable merits judgment absent timely damages claim

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Procedura în faţa primei instanţe

Prin cererea formulată la 02.04.2014 de către SC A. SA, prin administrator judiciar B., în contradictoriu cu Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti în numele şi pentru Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş, petenta a solicitat restituirea cauţiunii în sumă de 50.000 RON achitată în dosarul nr. x/2010 şi a cauţiunii de 10.345 RON achitată în dosarul nr. x/2010

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin încheierea din 30.04.2014, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea de restituire a cauţiunii formulată de SC A. SA, administrator judiciar C., intimată fiind Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti, în numele şi pentru Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş şi a dispus restituirea cauţiunii stabilite şi consemnate în dosarul nr. x/2010 în sumă de 50.000 RON şi achitată conform chitanţei nr. x/1/26.08.2010 şi recipisei de consemnare nr. x/1/26.08.2010 la D. - Sucursala Piteşti.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că sunt nefondate susţinerile din întâmpinare, potrivit cărora se impune respingerea cererii de restituire a cauţiunii, motivat de faptul că reclamanta înregistrează în continuare debite fiscale izvorâte parţial chiar din actul de impunere ce a fost anulat numai în parte.

Reţinând, însă, că despăgubirile la care se referă textul precitat au un alt izvor decât cel al debitului principal, ele fiind numai consecinţa suspendării de executare, s-a apreciat că în cauză, în absenţa unei astfel de cereri de dezdăunare, solicitarea de restituire a cauţiunii îndeplineşte cerinţele art. 7231 C. proc. civ. şi se impune a fi admisă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti a declarat recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, autoritatea pârâtă susţine că în mod eronat instanţa a admis cererea formulată şi a dispus restituirea cauţiunii în suma de 50.000 RON achitată conform chitanţei nr. x/1/26.08.2010 şi recipisei de consemnare nr. x/1/26.08.2010 la D. Sucursala Piteşti.

În speţă, condiţiile legale nu sunt realizate, în sensul că fondul litigiului dintre părţi nu a fost soluţionat în mod irevocabil în favoarea reclamantei, motiv pentru în prezent acesta datorează în parte sumele stabilite prin actele administrative fiscale contestate.

Totodată, precizează recurenta, începând cu data de 17.08.2011, SC A. SA se afla sub incidenţa Legii nr. 85/2006, executarea silită fiind suspendată în temeiul prevederilor art. 36 din acest act normativ.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cauza în raport de actele şi lucrările dosarului, de criticile formulate de recurentă, precum şi de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Temeiul juridic al cererii intimatei-reclamante l-a constituit art. 7231 alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia "Cauţiunea se eliberează celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptăţit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă, s-a soluţionat fondul cauzei. Cu toate acestea, cauţiunea se eliberează de îndată, dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmăreşte obligarea părţii adverse la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate".

Din interpretarea acestui text de lege rezultă că pentru formularea cererii de restituire a cauţiunii trebuie îndeplinite în prealabil două condiţii imperative: hotărârea de fond să fie irevocabilă şi, în al doilea rând, partea interesată, respectiv creditorul, să nu fi formulat cerere pentru plata de despăgubiri din suma achitată cu titlu de cauţiune.

Cauţiunea a fost instituită ca o condiţie a suspendării executării actului administrativ fiscal, pentru acoperirea eventualelor daune suferite prin efectul suspendării acestuia, iar, pe de altă parte, prin acest mecanism, s-a urmărit să se prevină şi să se limiteze eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de către părţi.

În cazul actelor administrativ fiscale cauţiunea se plăteşte în vederea soluţionării cererii de suspendare, având în vedere caracterul executoriu, din oficiu, al actului administrativ.

Înalta Curte constată că instanţa de fond, cu ocazia soluţionării cererii de restituire, a verificat îndeplinirea condiţiilor reglementate de art. 7231 alin. (3) C. proc. civ. pentru restituirea cauţiunii, reţinând în mod corect că hotărârea de fond este irevocabilă prin Decizia nr. 841 din data de 20.02.2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, că partea interesată, respectiv recurenta, nu a făcut dovada formulării unei cereri pentru plata de despăgubiri, în termenul legal de 30 de zile, din suma achitată cu titlu de cauţiune.

Totodată, se reţine că prin respingerea cererii de suspendare potrivit dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, executorie de drept, pârâta nici nu ar putea solicita despăgubiri ca urmare a suspendării executării Deciziei de impunere nr. 902/2010 emisă de MEFP - DGFP Argeş.

Împrejurarea că recurenta invocă o procedură de executare silită aflată în derulare, nu are relevanţă raportat la dispoziţiile art. 7231 C. proc. civ., în condiţiile în care cauţiunea nu reprezintă o garanţie instituită pe numele creditoarei-recurente, în general, cu privire la orice obligaţii fiscale ale petentei, ci doar cu privire la prejudiciul suferit urmare a măsurii dispuse de către instanţă

De altfel, această abordare a fost reglementată mai clar prin dispoziţiile noului C. proc. civ., care în art. 1063 alin. (4) prevăd expres că dacă cererea pentru care s-a depus cauţiunea a fost respinsă, aceasta se restituie din oficiu de către instanţa de judecată.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentinţa recurată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispoziţiilor art. 304 şi art. 3041 din C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul formulat de autoritatea pârâtă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti (succesoare a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Argeş) prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş, împotriva încheierii din 30 aprilie 2014 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 2 aprilie 2015.

Procesat de ED