Cassation limits: prohibition of re-evaluating factual findings and evidence under art. 438(1)(7) CPP despite alleged lack of typicity for organized crime and fraud charges.

Deliberând, asupra recursului în casaţie de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 2294 din data de 6 octombrie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/3/2016 s-au hotărât următoarele:

În temeiul disp. art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. rap. la art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. a achitat pe inculpatul A., fără antecedente penale pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat, faptă din perioada anului 2011.

În temeiul disp. art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. rap. la art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. a achitat pe acelaşi inculpat A. pentru săvârşirea infracţiunii de falsul în înscrisuri sub semnătură privată, faptă din 11 iulie 2011.

În temeiul disp. art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. rap. la art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. a achitat pe acelaşi inculpat A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune, faptă din martie 2011, în dauna Societăţii B. SA (actualmente C. - Sucursala Bucureşti).

În temeiul disp. art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior şi a art. 5 din C. pen. rap. la art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat A. la pedeapsa principală de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, faptă din perioada anului 2011.

În temeiul disp. art. 71 alin. (1) din C. pen. anterior a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 65 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi b) din C. pen. anterior.

În temeiul disp. art. 81 din C. pen. anterior a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani stabilit în condiţiile art. 82 C. pen. anterior.

În temeiul disp. art. 71 alin. (5) din C. pen. anterior a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.

A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. anterior cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei şi executarea pedepsei în întregime în cazul săvârşirii altei infracţiuni.

În temeiul disp. art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen. rap. la art. 33 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 s-a confiscat de la inculpatul A. sumele spălate de 55 027,96 RON, 6 574,56 euro şi 13 827,75 USD.

În temeiul disp. art. 32 şi art. 33 alin. (6) din Legea nr. 656/2002, art. 249 alin. (1) şi (4) din C. proc. pen. s-a instituit măsura asigurătorie a sechestrului asupra tuturor bunurilor imobile şi mobile, prezente şi viitoare ale inculpatului A., până la concurenţa sumelor de 55 027,96 RON, 6 574,56 euro şi 13 827,75 USD.

Prin Decizia penală nr. 500/A din 30 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală împotriva Sentinţei penale nr. 2294 din 6 octombrie 2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/3/2015.

A fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală apelată şi, pe fond, rejudecând:

În baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 15/1968 privind C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) din Legea nr. 15/1968.

În temeiul art. 65 alin. (2) din Legea nr. 15/1968, cu aplic. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) din Legea nr. 15/1968, pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 din Legea nr. 15/1968 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 15/1968 privind C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) din Legea nr. 15/1968.

În baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi 3 din Legea nr. 15/1968 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 15/1968 privind C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) din Legea nr. 15/1968.

În baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea, în formă continuată, a infracţiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) din Legea nr. 15/1968 şi art. 5 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 15/1968 privind C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) din Legea nr. 15/1968.

În temeiul art. 33 lit. b) din Legea nr. 15/1968 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., s-a constatat că infracţiunile deduse judecăţii sunt concurente.

În baza art. 34 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 15/1968 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., s-au contopit cele 4 pedepse stabilite prin prezenta decizie - de 6 ani închisoare, 6 luni închisoare, 4 ani închisoare şi 4 ani închisoare - în pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, aplicând, în final, inculpatului A. pedeapsa principală rezultantă de 6 ani închisoare.

În temeiul art. 71 alin. (1) şi (2) teza I din Legea nr. 15/1968 rap. la art. 3 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală rezultantă a închisorii aplicată prin prezenta decizie, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) din Legea nr. 15/1968.

În temeiul art. 65 alin. (2) din Legea nr. 15/1968, art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală rezultantă a închisorii aplicată prin prezenta decizie, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) din Legea nr. 15/1968, pe o perioadă de 2 ani.

A înlăturat din minuta şi dispozitivul sentinţei penale apelate aplicarea prevederilor art. 81 şi art. 71 alin. (5) din Legea nr. 15/1968 privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 998 - art. 999 din Decretul-Lege privind C. civ. cu referire la art. 223 din Legea nr. 71/2011, a obligat, în solidar, pe inculpaţii D. şi A. către partea civilă Societatea B. SA (actualmente C. - Sucursala Bucureşti) a sumei de 7.578,66 RON, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat prin infracţiunea de înşelăciune (dosar daună în numele inculpatului A.), la plata sumei de 1.166,33 RON, reprezentând dobândă legală datorată, până la data de 11.03.2014, cât şi la plata dobânzii legale datorate, de la data de 11.03.2014 până la data plăţii efective a debitului.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

Împotriva Deciziei penale nr. 500/A din 30 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, inculpatul A. a declarat recurs în casaţie.

Prin încheierea din 9 octombrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 500/A din data de 30 martie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. x/3/2015 (x/2016).

Examinând recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 500/A din data de 30 martie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, pronunţată în dosarul nr. x/3/2015 (x/2016), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

În susţinerea căii extraordinare de atac, a fost indicat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., inculpatul susţinând că infracţiunile de constituire a unui grup infracţional organizat, uz de fals şi înşelăciune, pentru care a fost condamnat de instanţa de apel, nu se încadrează în elementele de tipicitate cerute de norma de incriminare.

Potrivit dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării "când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Acest caz de casare se circumscrie situaţiilor în care, fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare, nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă sau subiectivă prevăzută de norma de încriminare, când instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune.

Se constată că, deşi în susţinerea cererii de recurs în casaţie s-a făcut referire la lipsa de tipicitate a infracţiunilor pentru care inculpatul a fost condamnat de instanţa de apel, criticile formulate vizează reevaluarea stării de fapt, activitate ce implică şi reaprecierea probatoriului administrat pe întreg parcursul procesului penal, posibilitate care este exclusă, raportat la dispoziţiile legale ce reglementează calea de atac a recursului în casaţie, potrivit cărora controlul judiciar este limitat doar verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Astfel, susţinerile inculpatului - în sensul că, deşi era nepotul inculpatei D. şi i-a pus la dispoziţie acesteia conturile bancare, el nu a aderat implicit la acea grupare infracţională; nu a avut un rol determinant în cadrul grupării; nu a avut cunoştinţă de vreo acţiune ilicită a inculpatei D.; nu a avut cunoştinţă că actele aflate în plicul completat şi expediat de acesta ar fi conţinut acte false - sunt argumente prin care acesta nu critică lipsa de corespondenţă din elementele faptice reţinute în hotărârile recurate cu elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care a fost condamnat ci, contestă chiar starea de fapt, stabilită în mod definitiv în cauză.

Or, stabilirea situaţiei de fapt este atributul exclusiv al instanţelor de fond şi de apel, care devoluează cauza în fapt şi în drept, în cazul acestora fiind posibilă administrarea de probe pentru corecta şi completa stabilire a faptelor.

În consecinţă, starea de fapt reţinută în cauză şi concordanţa acesteia cu probele administrate nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanţei supreme.

Contrar susţinerilor inculpatului, se constată că, din situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel în decizia pronunţată rezultă că faptele întrunesc elementele de tipicitate obiectivă şi subiectivă ale infracţiunilor pentru care s-a dispus condamnarea acestuia de către instanţa de apel- respectiv infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. din 1968, şi înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) din acelaşi cod.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu este incident cazul de recurs în casaţie prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 500/A din 30 martie 2017

a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. x/3/2015 (x/2016).

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 70 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 500/A din 30 martie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. x/3/2015 (x/2016).

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 70 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 decembrie 2017.

Procesat de GGC - CL