Recidivist limits for bodily harm causing death and the exclusion of factual re-evaluation from cassation review

Deliberând asupra recursului în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 201/AP din 3 aprilie 2018 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 121/S din data de 28 iunie 2017, Tribunalul Braşov, secţia penală, a respins cererea formulată de inculpatul A., prin avocat ales, de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea de omor prevăzută de art. 188 alin. (1) C. pen. în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 195 C. pen.

În baza art. 188 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 20 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen.

A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen.

A menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.

A dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive de la 8 noiembrie 2016 la zi.

A dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

Prin aceeaşi sentinţă instanţa a stabilit că, constituie mijloace materiale de probă şi rămân ataşate dosarului cauzei următoarele bunuri: colet conţinând fragment din material lemnos cu urme de culoare brun roşcată; 3 colete conţinând fragmente din material lemnos din foişor, colet conţinând probe de referinţă ridicate de la B. (sânge ridicat pe tampon steril tip exudat) + plic impresiuni, 1 CD - inscripţionat PTBV/463MS/2016, copie, conţinând convorbiri la "112", 1 CD -inscripţionat PTBV/469MS/2016 copie, conţinând interceptări telefonice (instanţă), 1 DVD - inscripţionat PTBV/473MS/2016 copie, conţinând imagini camere de supraveghere, 1 CD - inscripţionat PTBV/472MS/2016 copie, conţinând imagini camere de supraveghere.

A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov suma de 8.148,35 RON despăgubiri constând în valoarea prestaţiilor medico-sanitare acordate victimei B..

A fost obligat inculpatul să plătească:

- părţii civile C. suma de 1.101 RON daune materiale şi echivalentul a 3.000 euro la data plăţii, daune morale

- părţii civile D. sume de 10.000 euro, în echivalent în RON la data plăţii, daune morale,

- părţilor civile E., F. şi G. câte 3.000 euro în echivalent în RON la data plăţii, daune morale.

A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul nr. x/2016 întocmit la 29 noiembrie 2016 de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului A., recidivist, pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 188 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.

În actul de sesizare s-a reţinut, în esenţă, că în ziua de 15 octombrie 2016, în jurul orei 19,30, în timp ce se afla în faţa magazinului non-stop "H." din mun. Braşov, cartier Triaj, pe fondul unui conflict spontan, a lovit-o de două ori cu pumnul în faţă pe victima B., producându-i căderea la sol şi lovirea cu capul de ciment, iar peste nici 2 ore, în jurul orei 21:00, regăsind-o pe victimă în aceiaşi zonă, a lovit-o de 2 - 3 ori cu o bâtă din lemn în partea stângă a capului, producându-i leziuni cerebrale care i-au provocat decesul la data de 22 octombrie 2016.

În baza probelor administrate, instanţa de fond a reţinut situaţia de fapt reţinută în actul de trimitere în judecată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, părţile civile D., C., E., F., I. şi inculpatul A..

Parchetul a criticat sentinţa apelată pentru nelegalitate, având în vedere că, durata pedepsei complementare este mai mare decât maximul prevăzut de lege, de 5 ani.

Sub aspectul laturii civile, Parchetul a criticat faptul că prima instanţă nu a pronunţat o soluţie cu privire la restul pretenţiilor civile, care nu au fost admise.

Părţile civile au criticat modul de soluţionarea a laturii penale, solicitând condamnarea inculpatului A. la pedeapsa maximă prevăzută de lege pentru infracţiunea de omor, având în vedere că inculpatul a suprimat prin acţiunile sale extrem de violente viaţa victimei.

Sub aspectul modului de soluţionare a acţiunii civile părţile civile au solicitat majorarea cuantumului daunelor morale, având în vedere suferinţa ce le-a fost cauzată prin decesul victimei, fiul, respectiv fratele părţilor civile.

Inculpatul A. a criticat sentinţa pentru netemeinicie, solicitând, următoarele, în memoriul scris de apel, dar şi cu ocazia dezbaterilor.

În principal, s-a solicitat achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută de art. 188 alin. (1) C. pen., deoarece nu există mijloace de probă care să ateste faptul că inculpatul ar fi săvârşit această infracţiune.

În susţinerea acestui motiv de apel, s-a arătat că nu există probe care să ateste că inculpatul a fost cel care a agresat victima, în jurul orelor 21, existând un dubiu în acest sens. Prima instanţă a susţinut că, inculpatul este autorul celui de-al doilea act de agresiune bazându-se doar pe declaraţiile a doi martori, respectiv, J. şi C.. A solicitat să se ţină seama de faptul că imediat după agresiune victima a declarat că ar fi fost lovită, în cadrul celui de-al doilea incident cu obiectul de lemn, de către alte persoane tinere, iar inculpatul nu poate fi apreciat ca fiind tânăr având în vedere că are 51 de ani. Mai mult, a susţinut inculpatul, victima celui de-al doilea act de agresiune, nu numai că nu l-a nominalizat pe inculpat ca autor al agresiunii, dar a formulat şi plângere penală pentru acest act împotriva altor persoane decât inculpatul. S-a mai susţinut şi faptul că, martorii care au discutat direct cu victima după incident inclusiv lucrătorul de poliţie nu au aflat de la victimă că aceasta ar fi fost lovită de către inculpat, cei care relatează că autorul celui de-al doilea act de agresiune ar fi inculpatul sunt martori indirecţi.

Inculpatul a mai arătat că ar mai fi existat o cădere a victimei după externarea sa care ar fi putut contribui la agravarea stării de sănătate a victimei. Pentru toate aceste considerente, s-a apreciat de către inculpat că nu există probe directe care să ateste faptul că inculpatul ar fi lovit cu bâta în cap victima şi că în urma acestei lovituri cu bâta ar fi produs decesul victimei.

Consideră că dacă starea de sănătate nu l-ar fi împiedicat să efectueze testul poligraf în faţa instanţei de apel, împrejurările de fapt în care s-a produs agresiunea ar fi putut fi lămurite.

Al doilea motiv de apel a vizat solicitarea de schimbare a încadrării juridice a faptei săvârşite de către inculpat, în principal în infracţiunea de loviri şi alte violente, iar în subsidiar aceea de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 195 C. pen.

Al treilea motiv de apel a vizat solicitarea de reducerea a pedepsei aplicate, având în vedere că nu există lovituri repetate, premeditare, duşmănie între părţi.

Prin Decizia penală nr. 201/AP din data de 3 aprilie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală s-au admis apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, părţile civile C., E., F., G., D. şi inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 121/S din data de 28 iunie 2017 a Tribunalului Braşov pe care a desfiinţat-o sub aspectul încadrării juridice dată faptei săvârşită de către inculpatul A.; al duratei pedepsei complementare aplicată inculpatului şi al cuantumului daunelor morale acordate părţilor civile C., E., F., G. şi D..

Rejudecând în aceste limite, în temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârşite de către inculpatul A. din infracţiunea de omor prevăzută de art. 188 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) C. pen. în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 195 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) C. pen.

În temeiul art. 195 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) C. pen. a condamnat pe inculpatul A. la o pedeapsă de 13 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen.

A majorat cuantumul daunelor morale acordate părţilor civile C., E., F., G. de la 3.000 de euro la 5.000 de euro şi părţii civile D. de la 10.000 euro la 12.000 euro.

A respins restul pretenţiilor civile formulate de către părţile civile C., E., F., G. şi D..

S-au menţine restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

S-a adăugat timpul de arestare preventivă a inculpatului A. de la data de 28 iunie 2017 la zi.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, au rămas în sarcina statului.

Împotriva Deciziei penale nr. 201/AP din 3 aprilie 2018 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, inculpatul A. a declarat recurs în casaţie la data de 7 mai 2018.

În motivarea cererii sale inculpatul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

În motivarea recursului său inculpatul A. solicită aplicarea procedurii simplificate conform art. 374 alin. (4) C. proc. pen. şi reducerea limitelor de pedeapsă în vederea individualizării judiciare conform art. 396 alin. (10) C. proc. pen., considerând că în mod constant a recunoscut starea de fapt reţinută în sensul primului episod de agresiune descris în actul de sesizare.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 5 septembrie 2018, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 201/Ap din data de 3 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală.

Cauza a fost trimisă în vederea judecării recursului în casaţie la Completul 8 şi s-a fixat termen la data de 3 octombrie 2018, cu citarea recurentului inculpat A. şi a intimatelor părţi civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov, C., D., F., C., I. şi E..

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel instanţa a constatat că cererea de recurs în casaţie îndeplineşte condiţiile formale prevăzute la art. 434 - art. 438 C. proc. pen.

S-a reţinut astfel că recursul în casaţie este întemeiat pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.: "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Analizând recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 201/AP din 3 aprilie 2018 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, Înalta Curte constată că acesta este nefondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casaţie este acela de a supune Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Definind scopul recursului în casaţie, art. 433 C. proc. pen. abilitează instanţa competentă - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - să examineze deciziile atacate sub toate aspectele de legalitate şi să sancţioneze, prin casare, orice nelegalitate a acestora, desigur cu observarea cazului de casare strict şi limitativ enumerate la art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Este în afara oricărei îndoieli rezonabile că înţelesul expresiei "în condiţiile legii" este lămurit de prevederile textelor de lege subsecvente, în special, de prevederile art. 434 C. proc. pen., referitoare la hotărârile supuse recursului în casaţie şi ale art. 438 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la cazurile în care se poate face recurs în casaţie.

Recursul în casaţie formulat de inculpatul A. este întemeiat pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.: "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Constituie motiv de casare aplicarea unei alte pedepse principale decât cea prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită (de exemplu, aplicarea numai a pedepsei amenzii, în cazul în care legea prevede pentru infracţiunea săvârşită numai pedeapsa închisorii) aplicarea unei pedepse principale care depăşeşte limitele generale ale pedepselor, prevăzute de art. 60, art. 61 sau art. 137 C. pen. ori care se situează sub aceste limite, aplicarea unei pedepse principale care depăşeşte sau se situează sub aceste limitele speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracţiunea săvârşită (cu nerespectarea dispoziţiilor legale care permit acest lucru).

Cazul de casare analizat poate privi şi aplicarea unei pedepse accesorii sau complementare neprevăzute de lege sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Analizând actele şi lucrările dosarului Înalta Curte constată că inculpatul A. a fost condamnat o pedeapsă de 13 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen., pentru infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 195 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) C. pen.

Înalta Curte constă că procesul de individualizare a pedepsei instanţa de apel a ţinut cont de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiune săvârşită - de la 6 ani la 12 ani închisoare, majorate cu jumătate conform art. 43 alin. (5) C. pen., rezultând limitele de la 9 ani la 18 ani închisoare.

Or, pedeapsa aplicată inculpatului de 13 ani închisoare, se situează în aceste limite, motiv pentru care în cauză nu este incident cazul de casare invocat.

În motivarea recursului său inculpatul A. a criticat şi împrejurarea că instanţele nu au făcut aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., ceea ce ar fi determinat reducerea limitelor de pedeapsă la 6 ani şi respectiv 12 ani închisoare, astfel că pedeapsa de 13 ani închisoare aplicată ar fi nelegală.

Instanţa constată că, în realitate, prin acestea nu se susţine nelegalitatea pedepsei, ci se solicită o rejudecare a cauzei prin reaprecierea asupra reţinerii dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., cu consecinţa stabilirii unei eventuale alte situaţii de fapt decât cea avută în vedere de instanţa de apel, împrejurare care nu se încadrează cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., ca de altfel niciunui alt caz de casare dintre cele prevăzute în art. 438.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 201/AP din 3 aprilie 2018 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în suma de câte 35 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 201/AP din 3 aprilie 2018 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 65 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 3 octombrie 2018.

Procesat de GGC - CL