Supreme Court jurisdiction over cassation appeals against tribunal rulings in claims under the constitutional threshold: declination to appellate court via analogy

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 1669 din data de 30 martie 2017 pronunţată în Dosarul nr. x/55/2016, Judecătoria Arad a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată şi precizată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta SC B. SA, având ca obiect constatare nulitate act şi pretenţii.

Prin această sentinţă, instanţa de fond a constatat caracterul abuziv al clauzei prevăzute la art. 5 lit. b) din contractul de credit nr. B0011846 din 02 iunie 2008 referitoare la comisionul de administrare a creditului de 3,50% flat calculat asupra sumei creditului contractat şi a dispus eliminarea acestei clauze din contract.

A obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 875 RON încasată cu titlu de comision de administrare, sumă la care s-a adăugat dobânda legală aferentă, calculată de la data plăţii sumei şi până la data restituirii sale efective.

A constatat nulitatea absolută a actului adiţional la contractul de credit bancar mai sus menţionat.

A respins cererea pentru rest.

A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 400 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel apelanta-pârâtă B. SA solicitând în urma admiterii căii de atac să se modifice în parte sentinţa apelată, în sensul de a respinge în tot acţiunea civilă formulată de apelanta-reclamantă A.

Împotriva aceleiaşi sentinţe a formulat apel apelanta-reclamantă A. solicitând în urma admiterii căii de atac să se modifice în parte sentinţa apelată, şi pe cale de consecinţă: să se constate caracterul abuziv şi al clauzelor prevăzute la art. 5 lit. d) şi e) din contract referitoare la comisionul de monitorizare credit şi comisionul de rambursare în avans a creditului, să se dispună restituirea acestor sume la care se adaugă dobânda legală/penalizatoare calculată de la data fiecărei perceperi şi până la restituirea efectivă a sumelor; să se oblige apelanta-pârâtă să recalculeze dobânda creditului de la data de 02 iunie 2009 şi până la data de 23 ianuarie 2013 la procentul de 10% an, aşa cum a fost stabilită în contract la data semnării lui şi să restituie apelantei-reclamante sumele achitate în plus peste acest procent la care se adaugă dobânda legală/penalizatoare aferentă acestei sume, calculată de la data fiecărei perceperi şi până la restituirea ei efectivă; cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul Arad, secţia a II-a civilă, prin Decizia civilă nr. 21 din 05 februarie 2018, a respins apelul formulat de apelanta B. SA, membră a Grupului C.

A admis apelul formulat de apelanta A.

A schimbat în parte Sentinţa civilă nr. 1669 din 30 martie 2017 pronunţată de Judecătoria Arad în Dosarul nr. x/55/2016 în privinţa dobânzii variabile şi a restituirii sumei încasate în plus.

A constatat caracterul abuziv al clauzei privind dobânda variabilă şi a dispus restituirea sumei încasate în plus dintre dobânda percepută şi dobânda fixă de 10%, la care se adaugă dobânda legală aferentă acestei sume calculată de la data fiecărei perceperi şi până la restituirea efectivă.

A obligat pe intimata B. SA Bucureşti să plătească apelantei A. cheltuieli de judecată în sumă de 1.000 de RON reprezentând onorariu avocaţial.

A menţinut dispoziţiile Sentinţei civile nr. 1669 din 30 martie 2017 pronunţată de Judecătoria Arad în Dosarul nr. x/55/2016.

A respins în rest cererea.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta-pârâtă B. SA.

Cererea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Arad iar dosarul cauzei a fost trimis pe cale administrativă Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia necompetenţei sale materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 raportat la art. 494 C. proc. civ., reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de tribunal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv.

Legea nr. 2/2013, de punere în aplicare a noului C. proc. civ., a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.

Rezultă că, în concepţia legiuitorului, noul C. proc. civ. nu a mai deschis calea extraordinară de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunţate în cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 1.000.000 RON.

În primă instanţă, competenţa de soluţionare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii şi tribunale, în funcţie de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) şi a art. 95 pct. 1 C. proc. civ.. Astfel, judecătoriile soluţionează, în primă instanţă, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele pe cele a căror valoare depăşeşte acest nivel.

Hotărârile astfel pronunţate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal şi, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competenţă care să determine instanţa căreia i-ar reveni atributul judecării recursurilor împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în asemenea condiţii.

Prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial la data de 20 iulie 2017, Curtea Constituţională a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., este neconstituţională.

Instanţa constată că, de lege lata, nu există nicio normă care să justifice competenţa Înaltei Curţi în soluţionarea recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel, o asemenea competenţă nefiind prevăzută de principiu nici în favoarea curţilor de apel.

Într-o atare situaţie, devin incidente prevederile de principiu conţinute de art. 5 C. proc. civ. şi se impune determinarea instanţei competente să soluţioneze prezentul recurs, prin prisma interpretării istorice şi logice a textelor legale şi a principiilor dreptului procesual civil şi organizării judiciare.

Organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 şi din art. 94 - 97 C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare.

Astfel, examinarea dispoziţiilor art. 94, 95, 96 şi 97 C. proc. civ. relevă organizarea, în sens ierarhic, a instanţelor competente să soluţioneze căile de atac.

Lipsa indicării, în vreuna dintre aceste dispoziţii, a instanţei competente să judece recursurile împotriva hotărârilor pronunţate în cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, este determinată de concepţia iniţială a Codului, de a nu recunoaşte recursul împotriva unor asemenea hotărâri.

În absenţa unei norme privind competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale şi neputând fi identificată vreo uzanţă în acest sens, se impune recurgerea la analogie şi identificarea instanţei competente în cauză "în baza dispoziţiilor legale privitoare la situaţii asemănătoare" [art. 5 alin. (3) C. proc. civ.].

Situaţiile asemănătoare cu cele din prezenta cauză sunt cele în care legiuitorul a prevăzut în mod expres că este deschisă calea de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel, dar fără a individualiza instanţa competentă ca fiind curtea de apel sau Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, întrucât, dacă aceste instanţe ar fi fost expres indicate, ar fi fost direct incidente, după caz, prevederile art. 96 pct. 3 sau art. 97 pct. 1 C. proc. civ.

În acest context, sunt relevante prevederile art. 483 alin. (4) prima teză din C. proc. civ., conform cărora în cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată.

Pe acest temei, în cazurile prevăzute de legiuitor, curtea de apel soluţionează recursul împotriva hotărârii pronunţate de un tribunal în apel, procedând la examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, astfel cum dispune art. 483 alin. (4) teza finală cu referire la art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Soluţia legislativă consacrată de art. 483 alin. (4) prima teză se impune şi în alte situaţii decât cele expres reglementate, printr-o interpretare extensivă justificată de identitatea de raţiune, fiind vorba despre "situaţii asemănătoare".

În aplicarea acestei norme, faţă de prevederile art. 5 alin. (3) C. proc. civ., competenţa de soluţionare în cauză a recursului declarat împotriva hotărârii pronunţate în apel de către Tribunalul Arad, secţia a II-a civilă revine instanţei ierarhic superioare, respectiv Curţii de Apel Timişoara, instanţă în favoarea căreia Înalta Curte va declina competenţa de soluţionare a recursului, având în vedere şi dispoziţiile art. 132 alin. (3) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în soluţionarea recursului declarat de recurenta-pârâtă B. SA împotriva Deciziei civile nr. 21 din 05 februarie 2018, pronunţată de Tribunalul Arad, secţia a II-a civilă.

Trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Timişoara.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2018.

Procesat de GGC - GV