Cassation appeal against civil decree valued under 1,000,000 RON declared incompetent; case remanded to Court of Appeal

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău în data de 03 octombrie 2016 sub nr. 14230/200/2016, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B. S.A. a solicitat anularea deciziei pârâtei nr. 2896 din 08 septembrie 2016, repunerea în drepturile şi obligaţiile aferente contractului de credit nr. 250 din 24 aprilie 2012 şi contractului de garantare pentru achiziţia de locuinţe PC4/322218 din 26 aprilie 2012 şi obligarea să se conformeze obligaţiilor ce îi revin conform art. 181 alin. (4) şi următoarele din Normele de implementare, cu cheltuieli de judecată.

Reclamantul a arătat, în esenţă, că prin contractul de credit nr. 250 din 24 aprilie 2012 a primit un credit în valoare de 23.000 euro în vederea achiziţionării unui imobil prin programul "Prima casă", iar prin contractul de garantare pentru achiziţia de locuinţe PC4/23318 din 26 aprilie 2012 FNGCIMM a garantat restituirea sumei de 11.500 euro din credit, achiziţionând un imobil garsonieră, iar, din cauza unor dificultăţi financiare, nu a mai fost în măsură să achite ratele în termen şi integral, fiind declarată scadenţa anticipată a creditului, fiind declanşată executarea silită în cadrul dosarului de executare nr. 37/2016 SCPEJ C., fiind declanşată şi executarea silită a creanţei reprezentând garanţia constituită în favoarea sa. A menţionat că ulterior plăţii valorii garanţiei şi-a îmbunătăţit situaţia financiară, reuşind să achite datoriile scadente, astfel încât, prin cererea înregistrată sub nr. 5295 din 21 iulie 2016 a solicitat repunerea în drepturile şi obligaţiile aferente contractului de credit şi contractului de garantare, iar prin Decizia nr. 2896 din 08 septembrie 2016 pârâta i-a transmis că nu se poate da curs solicitării, apreciind decizia ca fiind nelegală pentru că este rezultatul exercitării abuzive a dreptului statuat în beneficiul său, impunându-se ca banca să analizeze capacitatea sa de a achita creditul şi dobânzile aferente, însă nu a motivat decizia de respingere.

Prin Sentinţa civilă nr. 3519 din 14 iunie 2017, Judecătoria Buzău a respins, ca neîntemeiată, excepţia inadmisibilităţii petitului nr. 1 invocată de către pârâtă.

A respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului în ceea ce priveşte petitul nr. 3 invocată de către pârâtă.

A respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată, formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B. S.A.

A respins, ca neîntemeiată, solicitarea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

A luat act că pârâta nu a solicitat obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea instanţei de fond i-a fost comunicată apelantului reclamant la data de 21 iunie 2017, iar la data de 13 iulie 2017 - data poştei - în termen legal, s-a formulat cerere de apel împotriva acesteia, cerere înregistrată la data de 18 iulie 2017. Dosarul a fost înaintat spre competentă soluţionare la Tribunalul Buzău, unde a fost înregistrat la data de 01 august 2017.

Tribunalul Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 133/2018 din 01 februarie 2018, a respins apelul reclamantului A., ca nefondat şi a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul-reclamant A.

Cererea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău iar dosarul cauzei a fost trimis pe cale administrativă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia necompetenţei sale materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 raportat la art. 494 C. proc. civ., reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de tribunal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv.

Legea nr. 2/2013, de punere în aplicare a noului C. proc. civ., a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.

Rezultă că, în concepţia legiuitorului, noul C. proc. civ. nu a mai deschis calea extraordinară de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunţate în cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 1.000.000 RON.

În primă instanţă, competenţa de soluţionare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii şi tribunale, în funcţie de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) şi a art. 95 pct. 1 C. proc. civ.. Astfel, judecătoriile soluţionează, în primă instanţă, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele pe cele a căror valoare depăşeşte acest nivel.

Hotărârile astfel pronunţate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal şi, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competenţă care să determine instanţa căreia i-ar reveni atributul judecării recursurilor împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în asemenea condiţii.

Prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial la data de 20 iulie 2017, Curtea Constituţională a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., este neconstituţională.

Instanţa constată că, de lege lata, nu există nicio normă care să justifice competenţa Înaltei Curţi în soluţionarea recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel, o asemenea competenţă nefiind prevăzută de principiu nici în favoarea curţilor de apel.

Într-o atare situaţie, devin incidente prevederile de principiu conţinute de art. 5 C. proc. civ. şi se impune determinarea instanţei competente să soluţioneze prezentul recurs, prin prisma interpretării istorice şi logice a textelor legale şi a principiilor dreptului procesual civil şi organizării judiciare.

Organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 şi din art. 94-97 C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare.

Astfel, examinarea dispoziţiilor art. 94, 95, 96 şi 97 C. proc. civ. relevă organizarea, în sens ierarhic, a instanţelor competente să soluţioneze căile de atac.

Lipsa indicării, în vreuna dintre aceste dispoziţii, a instanţei competente să judece recursurile împotriva hotărârilor pronunţate în cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, este determinată de concepţia iniţială a Codului, de a nu recunoaşte recursul împotriva unor asemenea hotărâri.

În absenţa unei norme privind competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale şi neputând fi identificată vreo uzanţă în acest sens, se impune recurgerea la analogie şi identificarea instanţei competente în cauză "în baza dispoziţiilor legale privitoare la situaţii asemănătoare" [art. 5 alin. (3) C. proc. civ.].

Situaţiile asemănătoare cu cele din prezenta cauză sunt cele în care legiuitorul a prevăzut în mod expres că este deschisă calea de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel, dar fără a individualiza instanţa competentă ca fiind curtea de apel sau Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, întrucât, dacă aceste instanţe ar fi fost expres indicate, ar fi fost direct incidente, după caz, prevederile art. 96 pct. 3 sau art. 97 pct. 1 C. proc. civ.

În acest context, sunt relevante prevederile art. 483 alin. (4) prima teză din C. proc. civ., conform cărora în cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată.

Pe acest temei, în cazurile prevăzute de legiuitor, curtea de apel soluţionează recursul împotriva hotărârii pronunţate de un tribunal în apel, procedând la examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, astfel cum dispune art. 483 alin. (4) teza finală cu referire la art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Soluţia legislativă consacrată de art. 483 alin. (4) prima teză se impune şi în alte situaţii decât cele expres reglementate, printr-o interpretare extensivă justificată de identitatea de raţiune, fiind vorba despre "situaţii asemănătoare".

În aplicarea acestei norme, faţă de prevederile art. 5 alin. (3) C. proc. civ., competenţa de soluţionare în cauză a recursului declarat împotriva hotărârii pronunţate în apel de către Tribunalul Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, revine instanţei ierarhic superioare, respectiv Curţii de Apel Ploieşti, instanţă în favoarea căreia Înalta Curte va declina competenţa de soluţionare a recursului, având în vedere şi dispoziţiile art. 132 alin. (3) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în soluţionarea recursului declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei nr. 133/2018 din 01 februarie 2018, pronunţată de Tribunalul Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Ploieşti.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2018.

Procesat de GGC - GV