Jurisdiction for cassation against appellate judgments in monetary claims under 1,000,000 RON and hierarchy-based referral to the Court of Appeal

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg. -Jiu sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtele B. S.A şi B. S.A - Sucursala Tg. Jiu, solicitând instanţei de judecată ca prin sentinţa pe care o va pronunţa în cauză să constate nulitatea absolută a clauzelor înscrise la art. 4, art. 8.1, art. 8.4 şi 8.6 din Contractul de împrumut pentru nevoi personale nr. x, ca fiind abuzive, să fie obligată pârâta la restituirea sumei încasată cu titlul de comision de acordare, reactualizată la data plăţii, ca urmare a constatării caracterului abuziv al menţiunii de la art. 8.1, 8.4 şi 8.6 să se dispună stabilizarea cursului de schimb CHF-leu la valoarea de la momentul semnării contractului, urmând ca ratele să fie în continuare achitate în RON, la valoarea din acel moment, cu obligarea pârâtei la restituirea către reclamant a sumelor de bani reprezentând diferenţa de curs valutar percepută lunar în plus ca urmare a aplicării menţiunilor de la clauzele art. 8.1 şi 8.4 şi a creşterii cursului CHF, de la data semnării contractului şi până la rămânerea definitivă a hotărârii ce se va pronunţa, constatarea caracterului abuziv al clauzei prev. de art. 13.5 din contract, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentinţa nr. 5233 din 27 iunie 2017 pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr. x/2017, a fost respinsă excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Tg. -Jiu, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a B. S.A. Sucursala Tg. -Jiu, excepţia lipsei capacităţii procesuale a B. S.A. Sucursala Tg. -Jiu, excepţii invocate de pârâtă prin întâmpinare şi a calificat excepţia inadmisibilităţii cererii invocată prin aceeaşi întâmpinare ca fiind o apărare de fond.

A fost respinsă cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. şi B. S.A. Sucursala Tg. -Jiu.

Prin Decizia civilă nr. 107/2018 din 7 februarie 2018 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă a fost admis apelul declarat de apelantul reclamant A. împotriva Sentinţei nr. 5233 din 27 iunie 2017 pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu.

A fost schimbată sentinţa în sensul că s-a admis în parte acţiunea, a fost constatat caracterul abuziv al clauzelor prevăzute la art. 4, 8.1, 8.4 în teza privind riscul valutar, art. 13.5 din contract, s-a respins cererea privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor prevăzute la art. 8.1, teza referitoare la moneda creditului şi art. 8.6 din contract şi s-a dispus restituirea comisionului de acordare, actualizat la data plăţii.

Totodată, s-a dispus recalcularea şi plata ratelor în moneda creditului la cursul de schimb de la data încheierii contractului şi restituirea sumelor încasate cu titlu de diferenţă de curs valutar, între ratele plătite şi cele care ar fi trebuit achitate ca urmare a recalculării la cursul de schimb de la data încheierii contractului.

A fost menţinut restul dispoziţiilor sentinţei şi au fost obligate intimatele-pârâte la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 RON către apelantul reclamant, reprezentând onorariu avocat.

Împotriva deciziei menţionate anterior, a declarat recurs recurenta-pârâtă B. S.A.

Prin adresa din 20 aprilie 2018, Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă a înaintat dosarul cauzei spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia necompetenţei sale materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 raportat la art. 494 C. proc. civ., reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate în apel de Tribunalul Gorj, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON astfel cum rezultă din cererea de chemare în judecată şi înscrisurile anexate.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv.

Legea nr. 2/2013, de punere în aplicare a noului C. proc. civ., a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.

Rezultă că, în concepţia legiuitorului, noul C. proc. civ. nu a mai deschis calea extraordinară de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunţate în cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 1.000.000 RON.

În primă instanţă, competenţa de soluţionare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii şi tribunale, în funcţie de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) şi a art. 95 pct. 1 C. proc. civ.. Astfel, judecătoriile soluţionează, în primă instanţă, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele pe cele a căror valoare depăşeşte acest nivel.

Hotărârile astfel pronunţate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal şi, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competenţă care să determine instanţa căreia i-ar reveni atributul judecării recursurilor împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în asemenea condiţii.

Prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial la data de 20 iulie 2017, Curtea Constituţională a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., este neconstituţională.

Instanţa constată că, de lege lata, nu există nicio normă care să justifice competenţa Înaltei Curţi în soluţionarea recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel, o asemenea competenţă nefiind prevăzută de principiu nici în favoarea curţilor de apel.

Într-o atare situaţie, devin incidente prevederile de principiu conţinute de art. 5 C. proc. civ. şi se impune determinarea instanţei competente să soluţioneze prezentul recurs, prin prisma interpretării istorice şi logice a textelor legale şi a principiilor dreptului procesual civil şi organizării judiciare.

Organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 şi din art. 94 - 97 C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare.

Astfel, examinarea dispoziţiilor art. 94, 95, 96 şi 97 C. proc. civ. relevă organizarea, în sens ierarhic, a instanţelor competente să soluţioneze căile de atac.

Lipsa indicării, în vreuna dintre aceste dispoziţii, a instanţei competente să judece recursurile împotriva hotărârilor pronunţate în cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, este determinată de concepţia iniţială a Codului, de a nu recunoaşte recursul împotriva unor asemenea hotărâri.

În absenţa unei norme privind competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale şi neputând fi identificată vreo uzanţă în acest sens, se impune recurgerea la analogie şi identificarea instanţei competente în cauză "în baza dispoziţiilor legale privitoare la situaţii asemănătoare" (art. 5 alin. (3) C. proc. civ.).

Situaţiile asemănătoare cu cele din prezenta cauză sunt cele în care legiuitorul a prevăzut în mod expres că este deschisă calea de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel, dar fără a individualiza instanţa competentă ca fiind curtea de apel sau Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, întrucât, dacă aceste instanţe ar fi fost expres indicate, ar fi fost direct incidente, după caz, prevederile art. 96 pct. 3 sau art. 97 pct. 1 C. proc. civ.

În acest context, sunt relevante prevederile art. 483 alin. (4) prima teză din C. proc. civ., conform cărora în cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată.

Pe acest temei, în cazurile prevăzute de legiuitor, curtea de apel soluţionează recursul împotriva hotărârii pronunţate de un tribunal în apel, procedând la examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, astfel cum dispune art. 483 alin. (4) teza finală cu referire la art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Soluţia legislativă consacrată de art. 483 alin. (4) prima teză se impune şi în alte situaţii decât cele expres reglementate, printr-o interpretare extensivă justificată de identitatea de raţiune, fiind vorba despre "situaţii asemănătoare".

În aplicarea acestei norme, faţă de prevederile art. 5 alin. (3) C. proc. civ., competenţa de soluţionare în cauză a recursului declarat împotriva hotărârii pronunţate în apel de către Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă revine instanţei ierarhic superioare, respectiv Curţii de Apel Craiova, instanţă în favoarea căreia Înalta Curte va declina competenţa de soluţionare a recursului, având în vedere şi dispoziţiile art. 132 alin. (3) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, privind soluţionarea recursului declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva Deciziei nr. 107/2018 din 7 februarie 2018 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă.

Trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Craiova.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iunie 2018.

Procesat de GGC - MM