Jurisdictional conflict over state employee salary claims: binding effect of interlocutory competence order

Prin cererea înregistrată pe rolul Cărţii de Apel Bucureşti la data de 16 decembrie 2016, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. şi L. au solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Apărării Naţionale, Direcţia Instanţelor Militare, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi în temeiul art. 30 din Legea nr. 284/2010 şi Legii nr. 554/2004, obligarea pârâţilor la emiterea ordinelor de încadrare salarîală cu luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizaţiei de încadrare pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime şi cu aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (51) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vlll-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2388 din 15 iunie 2017, a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu. A declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanţii E., F., M., H., I., J., K. şi L. în favoarea Tribunalului Cluj, secţia conflicte de muncă. A disjuns cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii N., B., C. şi D. şi a dispus constituirea unui nou dosar pe rolul său.

În esenţă, observând dispoziţiile art. 95 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 567/2004 şi pe cele ale art. 1 lit. p) şi art. 210 din Legea nr. 62/2011, instanţa a o constatat că norma de competenţă proprie materiei contenciosului administrativ, respectiv art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu este aplicabilă tuturor reclamanţilor, raportul privind pe cei cu funcţia de grefier, specialist 1T, agent procedural, referent, îngrijitor fiind unul specific conflictelor de muncă prin prisma stabiiirii drepturilor salariale proprii persoanelor menţionate.

Prin sentinţa civilă nr. 6280 din 10 noiembrie 2017, Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei materiale, A declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanţii E., F., M., H., I., J., K. şi L. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ViII-a contencios administrativ şi fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă. A sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

S-a constatat, în esenţă, că prin încheierea din 18 mai 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VllI-a contencios administrativ şi fiscal, faţă de dispoziţiile art. 131 C. proc. civ., şi-a reţinut competenţa generală, materială şi terirorială, prin raportare Ia art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Carte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în considerarea argumentelor ce succed:

C. proc. civ. cuprinde reglementări potrivit cărora necompetenţa materială şi teritorială, atât cea de ordine publică cât şi cea de ordine privată, poate fi invocată până Ia anumite termene şi în anumite condiţii.

Astfel, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., privitor ia invocarea excepţiei, " necompetenţa materială şi teritoriala de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe ", iar alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că " necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe".

Referitor la verificarea competenţei, alin. (1) al art. 131 C. proc. civ. stipulează în sensul că " la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. încheierea are caracter interlocutoriu".

În speţă, procedând la verificarea competenţei, instanţa iniţial învestită, respectiv Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi-a reţinut la termenul din 18 mai 2017, prin încheierea pronunţată la acea dată, faţă de prevederile art. 131 C. proc. civ., competenţa generală, materială şi teritorială de judecată în cauză, prin raportare Ia art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004.

Ca atare, Curtea de Apel Bucureşti nu mai putea reveni asupra celor stabilite la termenul din 18 mai 2017, dat fiind caracterul interiocutoriu al încheierii pronunţate.

Potrivit art. 235 C. proc. civ., instanţa este legată de încheierile interlocutorii, ceea ce presupune ca, în cazul dat, instanţa nu mai putea reveni asupra aspectului prin care s-a stabilit competenţa soluţionării cauzei.

Întrucât, ca efect al celor statuate la termenul de judecată din 18 rnai 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal a devenit instanţa competentă material să judece actuala pricină, nemaiputându-se dezînvesti ulterior, va. fi determinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 martie 2018.