Labor conflict appeal barred: Recourse inadmissible against final appellate decision in employee material damage claim

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 21.07.2016 pe rolul Tribunalului Dolj, reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Dolj a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 962,97 RON reprezentând pagube materiale produse din culpa pârâtului în calitate de şofer al instituţiei reclamante.

Prin sentinţa civilă nr. 1681 din 16.05.2017 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Dolj, în contradictoriu cu pârâtul A.. A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei despăgubiri în sumă de 962,97 RON.

Prin decizia nr. 2333 din 27 septembrie 2017 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul A. împotriva sentinţei civile nr. 1681 din 16.05.2017 pronunţate de Tribunalul Dolj.

Împotriva deciziei nr. 2333 din 27 septembrie 2017 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă a declarat recurs pârâtul A., cale de atac ce a fost înregistrată pe rolul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 12 decembrie 2017.

Învestită cu soluţionarea recursului, Înalta Curte a dispus, prin rezoluţia din data de 14 decembrie 2017, în conformitate cu prevederile art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin raportul întocmit în cauză, la data de 08 ianuarie 2018, s-a reţinut că recursul este declarat împotriva unei hotărâri judecătoreşti care nu este supusă acestei căi de atac.

Completul de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus, prin rezoluţia din 17 ianuarie 2018, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Intimata-reclamantă Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Dolj a depus punct de vedere asupra raportului, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., solicitând respingerea recursului ca inadmisibil.

Prin rezoluţia din data de 13 februarie 2018 s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac la data de 20 martie 2018, fără citarea părţilor.

Analizând recursul, în raport de excepţia de inadmisibilitate, reţinută prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

Se reţine faptul că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Dolj a solicitat obligarea pârâtului A. la plata sumei de 962,97 RON reprezentând pagube materiale produse din culpa pârâtului în calitate de şofer al instituţiei reclamante.

Astfel, pârâtul a fost angajatul instituţiei-reclamante în funcţia de şofer în cadrul Centrului de reintegrare comunitară a copilului cu dizabilităţi până în data de 08.06.2016 când, prin Dispoziţia nr. 2420/2016 a directorului general, a fost desfăcut disciplinar contractul individual de muncă al acestuia.

Prin acea dispoziţie s-a reţinut că salariatul se face vinovat de neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute în fişa postului de a se încadra în cotele de combustibil stabilit, de a justifica bonurile de combustibil odată cu o nouă cerere pentru alte bonuri de combustibil şi de a raporta superiorului.

Prin sentinţa nr. 3898 din 09.12.2016 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. x/63/2016 a fost admisă în parte contestaţia formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata D.G.A.S.P.C. Dolj, a fost anulată în parte dispoziţia nr. 2420/07.06.2016 emisă de Directorul D.G.A.S.P.C. Dolj, s-a dispus înlocuirea sancţiunii desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă cu sancţiunea reducerii salariului de bază pe o perioadă de 3 luni cu 10%. Au fost repuse părţile în situaţia anterioară şi obligată intimata la plata către contestator a unei despăgubiri egale cu drepturile salariale indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul, începând cu data de 08.06.2016, diminuate pentru o perioadă de 3 luni cu un procent de 10%.

Prin decizia nr. 815 din 22.03.2017, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat, apelul declarat împotriva sentinţei nr. 3898 din 09.12.2016 pronunţate de Tribunalul Dolj şi a reţinut că prima instanţă a analizat probele administrate în cauză, susţinerile şi apărările făcute în cursul cercetării disciplinare, răspunsul la interogatoriul reclamantului şi a concluzionat în mod corect că reclamantul se face vinovat de faptele reţinute în sarcina sa.

Litigiul iniţiat de reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Dolj are ca obiect o acţiune întemeiată pe dispoziţiile art. 254 din C. muncii care, în alin. (1), prevăd că:

"Salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor".

Astfel, sunt conflicte de muncă litigiile având ca obiect încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de Codul muncii, precum şi cererile privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit aceluiaşi cod.

Conform art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

În conformitate cu dispoziţiile art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Totodată, potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., hotărârile pronunţate în cererile privitoare la conflicte de muncă nu sunt supuse recursului, fiind supuse numai apelului la curtea de apel.

Faţă de cele menţionate, din coroborarea dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ. cu art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 şi art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., rezultă că decizia nr. 2333 din 27 septembrie 2017 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă nu poate fi supusă recursului, fiind pronunţată de curtea de apel în cadrul soluţionării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

Faţă de dispoziţiile legale sus-menţionate, recursul declarat de pârât este inadmisibil, hotărârea pronunţată de instanţa de apel fiind una definitivă, în sensul dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs.

În consecinţă, pentru considerentele prezentate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei nr. 2333 din 27 septembrie 2017 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei nr. 2333 din 27 septembrie 2017 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 martie 2018.