Jurisdictional declination of appeal against passport consent substitution order remanded to Court of Appeal

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 1837 din 16.02.2017, pronunţată de Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, s-a luat act de renunţarea reclamantei la capetele 1, 2, 3 şi 6 din cerere. A fost respinsă în rest, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B. şi Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei sector 3 Bucureşti, având ca obiect ordonanţă preşedmţială (să dispună suplinirea acordului pârâtului pentru emiterea paşaportului simplu al minorei C.).

Prin decizia nr. 1959/A din 14.06.2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins apelul ca nefondat.

Împotriva acestei din urmă decizii, a declarat recurs reclamanta A. în nume propriu şi în calitate de reprezentant legal al minorei C.

Prin decizia nr. 626 din 15.12.2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Ill-a civila si pentru cauze cu minori şi familie, a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a recursului declarat de reclamanta în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 05.02.2018.

Prin rezoluţia din 07.02.2018, s-a fixat termen la 20 martie 2018, în vederea discutării competenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului.

La acest termen, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei de necompetenţă, pe care o va admite, în considerarea următoarelor argumente:

Decizia supusă recursului a fost pronunţată de tribunal în apel într-un litigiu având ca obiect ordonanţă preşedmţială (prin care s-a solicitat să se dispună suplinirea acordului pârâtului pentru emiterea paşaportului simplu al minorei C.), a cărui competenţă de soluţionare aparţine în primă instanţă, potrivit art. 998 din C. proc. civ. raportat la art. 94 alin. (1) lit. a) din C. proc. civ., judecătoriei.

Pe de o parte, decizia Curţii Constituţionale nr. 369/2017 nu este incidenţă cauzei, având în vedere data pronunţării hotărârii din apel - 14 iunie 2017 şi data publicării deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial nr. 582 din 20 iulie 2017 raportat la dispoziţiile art. 147 alin. (4) din Constituţie, care consacră principiul producerii efectelor general obligatorii pentru viitor (ulterior publicării în Monitorul Oficial).

Astfel fiind, dezînvestirea curţii de apel cu trimitere la considerentele unei decizii a instanţei de contencios constituţional neaplicabile cauzei, este lipsită de temei.

În egală măsură, este lipsită de fundament soluţia de declinare a judecării recursului în favoarea instanţei supreme, în conformitate cu dispoziţiile art. 97 pct. 1 şi art. 483 alin. (3) şi (4) din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte interpretarea şi aplicarea în cauză a dispoziţiilor C. proc. civ., în conformitate cu art. 97 din cod, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă:

"1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept; 4, orice alte cereri date prin lege în competenţa sa".

Din norma de competenţă citată rezultă în mod neechivoe faptul că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie soluţionează recursuri declarate împotriva altor hotărâri decât hotărârile curţilor de apel doar în cazurile în care legiuitorul a prevăzut în mod expres competenţa ratione materiae a instanţei supreme,

Prin urmare, art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. a atribuit Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca regulă, competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel şi numai prin excepţie competenţa de soluţionare a recursurilor împotriva altor hotărâri.

Astfel formulată, norma în discuţie nu consacră plenitudinea de competenţă a Înaltei Curţi în soluţionarea recursurilor, indiferent de instanţa ce a pronunţat hotărârea supusă recursului. Cu alte cuvinte, norma de drept menţionată nu statuează în sensul că Înalta Curte soluţionează toate recursurile care nu sunt date în mod expres în competenţa altor instanţe.

Reformularea art. 97 pct. 1 din cod, în sensul că Înalta Curte este instanţă de drept comun pentru soluţionarea oricărui recurs pentru care nu este prevăzută competenţa altei instanţe, ar echivala cu nesocotirea conţinutului expres al normei şi cu extinderea nepermisă a sferei de aplicare a acesteia, ajungându-se la crearea unei reguli noi de competenţă, prin adăugare la lege. Or, potrivit art. 122 C. proc. civ.:

"Reguli noi de competenţă pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod".

Nici art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., normă ce reglementează natura şi scopul căii extraordinare de atac în cadrul căreia se realizează controlul de legalitate, nu poate conduce la o altă interpretare, a unei competenţe de drept comun în materia recursului, care ar aparţine instanţei supreme.

Astfel, potrivit textului menţionat, "recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

Rezultă că norma art. 483 alin. (3) din C. proc. civ. are ca obiect de reglementare natura şi scopul recursului, cale extraordinară de atac în cadrul căreia se realizează controlul de legalitate.

În acest context, neexistând o legală învestire a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, judecata cauzei va fi declinată către Curtea de Apel Bucureşti, căreia îi aparţine competenţa, ca instanţă ierarhic superioară celei care a pronunţat decizia în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de reclamanta A. în nume propriu şi în calitate de reprezentant legal al minorei C. împotriva deciziei civile nr. 1959/A din data de 14 iunie 2017 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IIl-a civilă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 martie 2018.