Supreme Court jurisdiction over appeal against first-instance civil decision on servitude
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed its own jurisdiction and declined competence, referring the case to the Court of Appeal of Bacău, effectively halting the appeal process against the first-instance judgment regarding the servitude and property rights. The dispute involved civil claims by property owners against a commercial company concerning a right of superficies, a right of way servitude over a 36 sq. m. plot, and demolition of structures, which were partially granted by the court of first instance but the appellate court had reversed or modified; the company had filed an appeal against the appellate decision. The supreme court held that under Article 97(1) and Article 483(3) of the Code of Civil Procedure, it possesses jurisdiction only over appeals against decisions of the courts of appeal or in specific statutory exceptions, not against decisions rendered by regional courts (tribunals) in first instance or where not expressly assigned by law, thereby establishing that the appeal must be adjudicated by the hierarchically superior appellate court.
Legislator headnote
AI generatedart. 97 pct. 1 din C. proc. civ, art. 122 C. proc. civ, art. 483 alin. (3) din C. proc. civ; Supreme Court jurisdiction over appeal against first-instance civil decision on servitude: Decizia supusă recursului a fost pronunţată de tribunal în apel într-un litigiu având ca obiect servitute, a cărui competenţă de soluţionare aparţine în primă instanţă, potrivit art. 94 pct. l lit. e) din C. proc. civ., judecătoriei.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 578 din 17.02.2017, pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâtul S.C. C. S.R.L. şi, în consecinţă:
- a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea reclamanţilor pentru constatarea existenţei unui drept de superficie în favoarea lor asupra terenului în suprafaţă de 36 mp situat în municipiul Piatra Neamţ, strada D., judeţul Neamţ, înscris în Cartea Funciară a municipiului Piatra Neamţ sub nr. x, aparţinând pârâtului;
- s-a instituit în favoarea reclamanţilor o servitute de trecere de la drumul public la imobilul proprietatea reclamanţilor având destinaţia spaţiu comercial, situat în mun. Piatra Neamţ, str. D., jud. Neamţ, înscris în Cartea Funciară a mun. Piatra Neamţ sub nr. x, pe terenul aflat în proprietatea S.C. C. S.R.L., situat în mun. Piatra Neamţ, str. D., jud. Neamţ, înscris în Cartea Funciară a mun. Piatra Neamţ sub nr. x, în suprafaţă de 4 mp, pe aliniamentul 7-8-9-10-7, delimitat prin linie continuă roşie în schiţa anexă la raportul de expertiză tehnică topografică efectuată în cauză de către expert tehnic E., ce face parte integrantă din prezenta hotărâre;
- a fost obligat pârâtul să demoleze construcţia edificată din stâlpi metalici şi plasă de sârmă ce împrejrnuieşte terenul în suprafaţă de 36 mp, situat în mun. Piatra Neamţ, str. D., jud. Neamţ, înscris în Cartea Funciară a mun. Piatra Neamţ sub nr. x;
- a fost respinsă, ca nefondată, cererea reclamanţilor pentru obligarea pârâtului la plata sumei de 1.600 RON cu titlu de despăgubiri civile;
- a fost respinsă, ca nefondată, cererea reclamanţilor pentru constatarea existenţei unor limitări ale exercitării dreptului de proprietate al pârâtului asupra terenului în suprafaţă de 36 mp;
- a fost obligat pârâtul să plătească reclamanţilor suma de 1.694 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
Apelul declarat de reclamanţi împotriva acestei sentinţe a fost admis de Tribunalul Neamţ, secţia I civilă, prin decizia nr. 404 din data de 14 noiembrie 2017 a Tribunalului Neamţ, secţia l civilă.
Împotriva acestei din urmă decizii, pârâta S.C. C. S.R.L. a declarat recurs, înregistrat la Tribunalul Neamţ la data de 19 ianuarie 2018.
Tribunalul Neamţ a înaintat, la data de 30 ianuarie 2018, cererea de recurs, împreună cu dosarul, spre soluţionare, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 31 ianuarie 2018.
Prin rezoluţia din 05 februarie 2018, s-a fixat termen la 20 martie 2018, în vederea discutării competenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului.
La acest termen, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei de necompetenţă, pe care o va admite, în considerarea următoarelor argumente:
Decizia supusă recursului a fost pronunţată de tribunal în apel într-un litigiu având ca obiect servitute, a cărui competenţă de soluţionare aparţine în primă instanţă, potrivit art. 94 pct. l lit. e) din C. proc. civ., judecătoriei.
În ceea ce priveşte interpretarea şi aplicarea în cauză a dispoziţiilor C. proc. civ., în conformitate cu art. 97 din cod, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă:
"1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept; 4. orice alte cereri date prin lege în competenţa sa".
Din norma de competenţă citată rezultă în mod neechivoc faptul că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie soluţionează recursuri declarate împotriva altor hotărâri decât hotărârile curţilor de apel doar în cazurile în care legiuitorul a prevăzut în mod expres competenţa ratione materiae a instanţei supreme.
Prin urmare, art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. a atribuit Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca regulă, competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel şi numai prin excepţie competenţa de soluţionare a recursurilor împotriva altor hotărâri.
Astfel formulată, norma în discuţie nu consacră plenitudinea de competenţă a Înaltei Curţi în soluţionarea recursurilor, indiferent de instanţa ce a pronunţat hotărârea supusă recursului. Cu alte cuvinte, norma de drept menţionată nu statuează în sensul că Înalta Curte soluţionează toate recursurile care nu sunt date în mod expres în competenţa altor instanţe.
Reformularea art. 97 pct. 1 din cod, în sensul că Înalta Curte este instanţă de drept comun pentru soluţionarea oricărui recurs pentru care nu este prevăzută competenţa altei instanţe, ar echivala cu nesocotirea conţinutului expres al normei şi cu extinderea nepermisă a sferei de aplicare a acesteia, ajungându-se la crearea unei reguli noi de competenţă, prin adăugare la lege. Or, potrivit art. 122 C. proc. civ.:
"Reguli noi de competenţă pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod".
Nici art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., normă ce reglementează natura şi scopul căii extraordinare de atac în cadrul căreia se realizează controlul de legalitate, nu poate conduce la o altă interpretare, a unei competenţe de drept comun în materia recursului, care ar aparţine instanţei supreme.
Astfel, potrivit textului menţionat, "recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".
Rezultă că norma art. 483 alin. (3) din C. proc. civ. are ca obiect de reglementare natura şi scopul recursului, cale extraordinară de atac în cadrul căreia se realizează controlul de legalitate.
În acest context, neexistând o legală învestire a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, judecata cauzei va fi declinată către Curtea de Apel Bacău, căreia îi aparţine competenţa, ca instanţă ierarhic superioară celei care a pronunţat decizia în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de pârâta S.C C. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1404 din data de 14 noiembrie 2017 a Tribunalului Neamţ, secţia I civilă, în favoarea Curţii de Apel Bacău.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 martie 2018.