Supreme Court civil jurisdiction over tribunal appellate decisions under Art. 97 CPC and refusal to create new jurisdictional norms
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal for lack of material jurisdiction and referred the case to the Bucharest Court of Appeal for resolution, thereby upholding the first-instance dismissal of the claimant's civil action. The dispute concerned a civil claim initially filed against a limited liability company, which was rejected by the district court and subsequently upheld by the Bucharest Tribunal on appeal; the appellant filed a *recurs* directly with the Supreme Court. The Court held that it lacked jurisdiction because the appealed decision was issued by a Tribunal (functioning as a first-instance appellate court for a district court judgment), not a Court of Appeal, and the Constitutional Court decision cited by the appellant had not yet entered into force. Relying on Article 97(1) of the Code of Civil Procedure, which restricts the Supreme Court’s ordinary cassation competence to decisions of Courts of Appeal unless a specific statutory provision mandates otherwise, and referencing Articles 483(3)-(4), 126(2) of the Constitution, and 122 of the Code of Civil Procedure, the Court ruled that it could not create new jurisdictional norms through jurisprudence and thus declined competence in favor of the hierarchically superior Court of Appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 97 pct. 1 din C. proc. civ, art. 483 alin. (3) din C. proc. civ, art. 483 alin. (4) din C. proc. civ, art. 96 pct. 3 C. proc. civ, art. 973 pct. 1 din C. proc. civ, art. 122 din C. proc. civ; Supreme Court civil jurisdiction over tribunal appellate decisions under Art. 97 CPC and refusal to create new jurisdictional norms: Pe de o parte, decizia Curţii Constituţionale nr. 369/2017 nu este incidenţă cauzei, având în vedere data pronunţării hotărârii instanţei de apei - 17 mai 2017 şi data publicării deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial nr. 582 din 20 iulie 2017 raportat la dispoziţiile art. 147 alin,(4) din Constituţie, care consacră principiul producerii efectelor general obligatorii pentru viitor (ulterior publicării în Monitorul Oficial).
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 15090 din 03.09.20J5, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L, având ca obiect pretenţii. S-a luat act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată. A dispus avansarea sumei de 300 RON reprezentând onorariu avocat din oficiu desemnat în cauza din fondurile Ministerului Justiţiei şi a obligat reclamantul la plata către stat a sumei de 300 RON reprezentând onorariul avocatului din oficiu.
Soluţia primei instanţe a fost menţinută de Tribunalul Bucureşti, secţia a Vl-a civilă, prin decizia nr. 1873 din data de 17 mai 2017, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei pronunţate de judecătorie.
Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs reclamantul A., înregistrat la Tribunalul Bucureşti la data de 19.12.2017.
Prin adresa din data de 05.02.2018, Tribunalul Bucureşti a înaintat cererea de recurs, împreună cu dosarul, spre soluţionare, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 25.02.2018.
Prin rezoluţia din 07.02.2018, s-a fixat termen la 20 martie 2018, în vederea discutării competenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului.
La acest termen, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei de necompetenţă, pe care o va admite, în considerarea următoarelor argumente:
Soluţia Tribunalului Bucureşti de trimitere a cauzei, spre competentă soluţionare, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nu poate învesti legal instanţa supremă.
Pe de o parte, decizia Curţii Constituţionale nr. 369/2017 nu este incidenţă cauzei, având în vedere data pronunţării hotărârii instanţei de apei - 17 mai 2017 şi data publicării deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial nr. 582 din 20 iulie 2017 raportat la dispoziţiile art. 147 alin,(4) din Constituţie, care consacră principiul producerii efectelor general obligatorii pentru viitor (ulterior publicării în Monitorul Oficial).
Pe de altă parte, potrivit art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege ", ceea ce înseamnă ca instanţa supremă are competenţă de drept comun în materia recursurilor doar cu privire la deciziile curţilor de apel, pentru hotărârile altor instanţe fiind necesară o prevedere expresă a legii, aptă să atragă judecata în recurs de către instanţa supremă.
Dispoziţiile art. 483 alin. (3) şi (4) din C. proc. civ., invocate, de asemenea, în decizia de declinare, nu sunt nici ele în măsură să fundamenteze soluţia curţii de apel şi legala învestire a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile ", fiind vorba aşadar de reglementarea obiectului şi scopului recursului.
Această verificare a legalităţii se realizează însă, în cazurile în care instanţa supremă este competentă potrivit legii, adică potrivit art. 97 pct. 1 din C. proc. civ.
Conform art. 483 alin. (4) din C. proc. civ., aceeaşi verificare a conformităţii cu legea a hotărârii atacate o realizează şi celelalte instanţe (tribunalele, curţile de apel), atunci când judecă în materia recursului (art. 95 pct. 3, art. 96 pct. 3 C. proc. civ.).
Cum în speţă, acţiunea cu care a fost învestită prima instanţă - judecătoria - a fost soluţionată în apel de tribunal, rezultă că nu este incidenţă norma art. 973 pct. 1 din C. proc. civ., care reglementează competenţa în materia recursului a instanţei supreme.
Aceasta întrucât, pe de o parte, nu este supusă cenzurii o decizie a curţii de apei şi, pe de altă parte, nu este vorba despre un caz prevăzut de iege (cu privire la alte hotărâri ale instanţelor), care să atragă competenţa de judecată în recurs a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
O altfel de interpretare care să atribuie competenţa de drept comun a instanţei supreme în materia recursului, indiferent de hotărârea ce face obiectul acesteia, ar însemna, în realitate, crearea pe cale jurisprudenţială, a unei norme noi de competenţă, în contradicţie cu dispoziţiile constituţionale (conform art. 126 alin. (2) din Constituţie:
"competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai de lege") şi cu cele ale art. 122 din C. proc. civ. ("reguli noi de competenţă pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod").
Pentru aceste considerente, înalta Curte va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, ca instanţă ierarhic superioară celei care a realizat judecata în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 1873 din data de 17 mai 2017 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 martie 2018.