Revision inadmissible: High Court decision not revoking the merits falls outside scope of extraordinary remedy under Art. 322 CPC

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele: Prin decizia nr. 7215 din 23 noiembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei nr. 155/Ap din 16 decembrie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Prin aceeaşi decizie, a fost admis recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Covasna împotriva aceleiaşi decizii. A fost modificată în parte decizia recurată, în sensul că a fost admis apelul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Covasna împotriva sentinţei civile nr. 672 din 9 iulie 2004 a Tribunalului Covasna şi a fost înlăturată obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

De asemenea, a fost schimbată în parte sentinţa civilă nr. 672 din 9 iulie 2004 a Tribunalului Covasna, în sensul că a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Covasna şi s-a respins plângerea formulată în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Covasna pentru acest considerent. A fost înlăturată obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecata. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei şi deciziei.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire A., înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 26 ianuarie 2018, fiind invocate dispoziţiile art. 322 aiin.(l) pct. 5 din C. proc. civ. de la 1865.

În motivarea cererii de revizuire, revizuentul arată, în esenţă, faptul că sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 322 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., înscrisurile depuse la dosar fiind determinante pentru pronunţarea unei hotărâri de admitere a cererii de revizuire. Faţă de complexitatea, dificultatea, dar mai ales particularitatea cauzei, a fost nevoie de cercetări arhivistice extinse, de căutare de documente foarte relevante care, dacă ar fi fost cunoscute în primul parcurs procesual, soluţia ce trebuia pronunţată ar fi fost cu siguranţă diametral opusă.

Examinând cererea de revizuire în raport de excepţia de inadmisibilitate, invocata din oficiu, a cărei analiză este prioritară potrivit dispoziţiilor art. 137 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele;

Potrivit dispoziţiilor art. 322 alin. (1) din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în cazurile prevăzute de pct. 1-30 din C. proc. civ.

Din formularea textului legal, rezultă că enumerarea categoriilor de hotărâri ce pot fi atacate cu revizuire este limitativă şi, prin urmare, nu este admisibilă formularea unei cereri de revizuire decât cu privire fa hotărârile judecătoreşti expres şi limitativ prevăzute de art. 322 din C. proc. civ., deoarece, în alt fel, s-ar ajunge să se încalce principiul legalităţii căii de atac, potrivit căruia orice cale de atac poate fi exercitată doar dacă este prevăzută de lege şi în condiţiile impuse de aceasta, în sensul textului de lege citat, hotărârile date de instanţele de recurs pot constitui obiect al cererii de revizuire numai dacă evocă fondul. O instanţă de recurs evocă fondul atunci când, în temeiul dreptului de control judiciar, aceasta reapreciază probele administrate de instanţele inferioare, reţine o altă situaţie de fapt şi pronunţă o soluţie eu totul diferită decât aceea sau acelea pronunţate de instanţele inferioare.

Prin urmare, nu au acest caracter şi nu pot fi atacate pe calea extraordinară a revizuirii hotărârile prin care s-a respins recursul sau prin care s-a dispus casarea cu trimitere, ori cele prin care instanţa s-a pronunţat asupra unei excepţii de ordin procedural.

În cauză, decizia nr. 7215 din 23 noiembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a cărei revizuire se solicită, nu evocă fondul (nu hotărăşte direct asupra fondului pricinii), prin ea fiind respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei nr. 155/Ap din 16 decembrie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale. De asemenea, a fost admis recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Covasna împotriva aceleiaşi decizii. A fost modificată în parte decizia recurata, în sensul ca a fost admis apelul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Covasna împotriva sentinţei civile nr. 672 din 9 iulie 2004 a Tribunalului Covasna şi a fost înlăturată obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată. A fost schimbată în parte sentinţa civilă nr. 672 din 9 iulie 2004 a Tribunalului Covasna, în sensul că a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Covasna şi s-a respins plângerea formulată în contradictoriu cu Statui Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Covasna pentru acest considerent. A fost înlăturată obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei şi deciziei.

Aşadar, decizia atacată pe calea de atac extraordinară, de retractare, a revizuirii este o decizie pronunţată în recurs, care însă nu întruneşte condiţia evocării fondului, ceea ce implică fie stabilirea unei alte situaţii de fapt decât cea reţinută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare dintre ipoteze dându-se o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii decât cea care fusese aleasă până în acel moment.

Condiţia ca hotărârea a cărei revizuire se cere să evoce fondul pricinii este impusă de caracterul acestei căi extraordinare de atac care este o cale de retractare, prin care se cere instanţei de judecată care a soluţionat fondul unui proces să revină asupra hotărârii atacate, invocându-se împrejurări noi care, de regulă, s-au ivit ulterior pronunţării hotărârii.

În concluzie, constatându-se că, în speţă, prin decizia ce se tinde a fi revizuită, nu se evocă fondul cauzei, se reţine că o asemenea hotărâre nu face parte din cele pentru care legiuitorul a prevăzut calea extraordinară de atac a revizuirii.

Aşa fiind, în considerarea celor ce preced, cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 7215 din 23 noiembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, va fi respinsă ca inadmisibilă.

Văzând dispoziţiile art. 274 alin. (1) din C. proc. civ., precum şi solicitarea intimaţilor B., C. şi D., dovedită prin înscrisurile depuse la dosar, se va admite cererea formulată de aceştia, urmând a fi obligat revizuentul A. la plata sumei de 3.977 RON cheltuieli de judecată către intimaţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revîzuentul A. împotriva deciziei nr. 7215 din 23 noiembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Obliga pe revizuent la 3.977 lei cheltuieli de judecată către intimaţii B., C. şi D.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 martie 2018.