Jurisdiction to review clarifications of labor judgments after unconstitutional derogation of appellate competence

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la data de 15.05.2008, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. şi O. au chemat în judecată pe pârâţii Tribunalul Braşov, Curtea de Apel Braşov, Ministerul Justiţiei şi Ministerul Economiei şi Finanţelor solicitând obligarea acestora la plata diferenţelor de drepturi salariale echivalente cu sporul de 50% din salariul de bază brut lunar pentru perioada 02.02.2007 şi până la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti, precum şi pentru viitor. Se menţionează că pentru reclamanţii angajaţi ulterior datei de 2.02.2007 drepturile se solicită doar pe perioada angajării, drepturi actualizate cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legala până la data achitării. De asemenea, s-a solicitat obligarea la efectuarea cuvenitelor menţiuni în carnetul de munca al fiecărui reclamant şi obligarea M.E.F. la fondurilor necesare plăţii drepturilor solicitate.

Prin sentinţa civilă nr. 23/F din data de 3 septembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâţilor Tribunalul Braşov şi Ministerul Economiei şi Finanţelor. A fost admisă acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. şi O., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Tribunalul Braşov, Curtea de Apel Braşov şi Ministerul Economiei şi Finanţelor. Au fost obligaţi pârâţii 1, 2 şi 3 să achite fiecărui reclamant drepturile salariale echivalente sporului de 50% din salariul de bază brut lunar începând cu data 2 februarie 2007 şi până la data rămânerii definitive şi irevocabile a prezentei hotărâri, precum şi pentru viitor (pentru perioadele în care fiecare reclamant a fost angajat), sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală până la data plăţii efective. A fost obligată Curtea de Apel Braşov să efectueze cuvenitele menţiuni în carnetele de muncă ale fiecărui reclamant. A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor să aloce fondurile necesare efectuării plăţilor.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs pârâţii Ministerul Justiţiei, Ministerul Economiei şi Finanţelor (în prezent Ministerul Finanţelor Publice), Tribunalul Braşov şi Curtea de Apel Braşov.

Prin decizia nr. 2540 din data de 05 martie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Braşov.

Înalta Curte a reţinut că a fost investită cu soluţionarea cauzei în temeiul art. I şi II din O.U.G. nr. 75 din 11 iunie 2008 pentru stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei. Dispoziţiile legale menţionate au fost declarate neconstituţionale prin decizia nr. 104 din data de 20 ianuarie 2009 a Curţii Constituţionale, decizie ce, potrivit art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este definitivă şi obligatorie. Prin urmare, în raport de dispoziţiile art. 158 alin. (3) din C. proc. civ., cauza a fost trimisă la Curtea de Apel Braşov.

Prin decizia nr. 1291 R din data de 28 octombrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale au fost admise în parte recursurile declarate de pârâţii Curtea de Apel Braşov, Tribunalul Braşov, Ministerul Economiei şi Finanţelor şi Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 23/F din 3 septembrie 2008 a Curţii de Apel Braşov.

Prin încheierea pronunţată la data de 20 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia I civilă, a fost admisă, în complet de divergenţă, cu opinie majoritară, cererea de lămurire a dispozitivului civile nr. 23/F din 3 septembrie 2008 a Curţii de Apel Braşov, fiind lămurit dispozitivul sentinţei menţionate în sensul că dobânda la care au fost obligaţi pârâţii este una penalizatoare.

Împotriva acestei încheieri au declarat recursuri pârâţii Ministerul Justiţiei şi Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, recursuri ce au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 137 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia lipsei de competenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursurilor de faţă, Înalta Curte urmează să o admită având în vedere următoarele considerente:

Se reţine că obiectul Dosarului înregistrat pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/62/2008, soluţionat irevocabil prin decizia civilă nr. 1291/R din data de 28 octombrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, a avut ca obiect drepturile salariale cuvenite personalului din sistemul justiţiei.

Înalta Curte constată că, în fond, cauza a fost soluţionată prin sentinţa civilă nr. 23/F din 3 septembrie 2008 a Curţii de Apel Braşov, iar recursul împotriva respectivei sentinţe a fost, de asemenea, soluţionat de aceeaşi instanţă Curtea de Apel Braşov, în urma declinării competenţei materiale de soluţionare a recursurilor de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia civilă nr. 2540 din data de 05 martie 2009, pronunţată în Dosarul nr. x/62/2008.

În sinteză, Înalta Curte a reţinut că art. I şi II din O.U.G. nr. 75 din 11 iunie 2008 pentru stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei au fost declarate neconstituţionale prin decizia nr. 104 din data de 20 ianuarie 2009 a Curţii Constituţionale, decizie definitivă şi obligatorie potrivit art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Se constată, astfel, că potrivit dispoziţiilor legale mai sus menţionate: "I. (1) Cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, formulate de personalul salarizat potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, precum şi din cadrul altor unităţi din sistemul justiţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2007, cu modificările ulterioare, sunt soluţionate, în primă instanţă, de curţile de apel. (2) Recursul împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de curţile de apel se judecă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

II . (1) Dispoziţiile art. I se aplică şi proceselor în curs de judecată, având ca obiect soluţionarea cererilor privind acordarea unor drepturi salariale formulate de personalul din sistemul justiţiei, începute sub legea anterioară".

Prin decizia nr. 104 din data de 20 ianuarie 2009 a Curţii Constituţionale, dispoziţii legale citate au fost declarate neconstituţionale, motiv pentru care derogarea de la dreptul comun nu se mai justifica, în cauzele având ca obiect litigii de muncă competenţa aparţinând tribunalului, ca instanţă de fond şi curţilor de apel, ca instanţă de recurs, în temeiul art. 269 din Codul muncii.

În raport de cele mai sus arătate, dat fiind faptul că în prezenta cauză Înalta Curte este sesizată cu soluţionarea recursului promovat împotriva încheierii prin care a fost soluţionată cererea de lămurire a dispozitivului sentinţei civile nr. 23/F din 3 septembrie 2008 a Curţii de Apel Braşov, în cauză sunt aplicabile prevederile art. 2811 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziţii potrivnice, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice ", iar în temeiul art. 2813 din acelaşi cod:

"Încheierile pronunţate în temeiul art. 281 şi art. 2811, precum şi hotărârea pronunţată potrivit art. 2812, sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispoziţiilor potrivnice ori completarea".

Faţă de cele mai sus arătate, rezultă că tot Curţii de Apel Braşov îi revine competenţa de soluţionare a recursului îndreptat împotriva încheierii de şedinţă din data de 20 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Braşov, secţia Civilă, pronunţate în Dosarul nr. x/62/2008, prin care a fost lămurit dispozitivul sentinţei civile nr. 23/F din 3 septembrie 2008 a Curţii de Apel Braşov.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competenţa soluţionării recursurilor declarate de pârâţii Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov şi Ministerul Justiţiei împotriva încheierii de şedinţă din data de 20 noiembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă în Dosarul nr. x/62/2008 în favoarea Curţii de Apel Braşov.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 martie 2018.