Constitutional relevance of judicial stamp duty exception raised after fee settlement under Law No. 47/1992

Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin încheierea din 8 ianuarie 2018, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, (învestită cu soluţionarea contestaţiei în anulare formulată de A. împotriva deciziei civile nr. 96/C din 19.09.2016, dată de aceeaşi instanţă) a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, cu excepţia neconstituţionalităţii art. 55 şi 58 din O.U.G. nr. 80/2013, prin raportare la prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţia României.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de retractare a reţinut în esenţă că petentul a formulat o contestaţie în anulare sub incidenţa O.U.G. nr. 80/2013, instanţa investită cu soluţionarea căii de atac stabilind în sarcina acestuia, obligaţia de plată a unei taxe judiciare de timbru de 100 RON, conform art. 26 din acest act normativ.

Analizând condiţiile prevăzute prin dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu referire punctuală la a treia condiţie ce impune ca textul atacat să aibă legătură cu soluţionarea litigiului, instanţa a reţinut că cel în cauză a invocat neconstituţionalitatea art. 55 şi 58 din O.U.G. nr. 80/2013, după formularea cererii de reexaminare a taxei de timbru stabilită de completul învestit cu soluţionarea contestaţiei în anulare şi chiar după soluţionarea acestei cereri de către un alt complet, conform încheierii din 28.09.2017 a Curţii de Apel Constanţa.

Mai mult, se arată, solicitarea de sesizare a "forului constituţional" a fost depusă la dosar, după ce s-a complinit de către contestator cerinţa timbrajului, la data de 22.11.2017 cu chitanţa nr. x, şi s-a stabilit suma de 90 RON, aferentă sumei datorate.

Aşadar, se conchide, demersul iniţiat de contestator nu întruneşte şi cerinţa ca de textele atacate să depindă soluţionarea pe fond a cauzei, atâta vreme cât aceasta nu mai este tributară, în niciun fel, chestiunii timbrajului.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs în termen legal contestatorul A. care, invocând dispoziţiile art. 29 (5) din Legea nr. 47/1992 şi art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. de la 1865, incident în cauză, critică încheierea pronunţată la data de 8 ianuarie 2018, de Curtea de Apel Constanţa, după cum urmează:

- instanţa a soluţionat greşit cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, prin interpretarea eronată a dispoziţiilor art. 29 (1) din Legea nr. 47/1992.

Astfel, se arată, soluţionarea pe fond a cauzei este tributară chestiunii timbrajului, contrar celor susţinute de instanţă, excepţia invocată prin notele scrise depuse la termenul din 27.11.2017, fiind "elementul " care împiedică instanţa să păşească mai departe în dezlegarea litigiului, tocmai datorită modului de stabilire a taxei judiciare de timbru aferentă cererii de contestaţie în anulare ce face obiectul dosarului.

- trebuie avut în vedere şi "modul contradictoriu" în care completul investit cu soluţionarea cererii de reexaminare, a stabilit taxa aferentă cererii de contestaţie în anulare, inclusiv "modul contradictoriu" în care a fost stabilită taxa de timbru, aferentă recursului.

- având în vedere calea " atipică " a reexaminării, care se judecă fără citarea părţilor, nu era posibil a se dezbate în contradictoriu cu celelalte părţi, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Ca atare, "relevanţa" excepţiei de neconstituţionalitate, nu era în niciun fel afectată, atâta vreme cât s-a criticat, ca fiind nelegal, modul de stabilire al cuantumului taxei judiciare de timbru.

Recursul se priveşte ca nefondat, urmând a se respinge, în considerarea argumentelor ce succed.

Potrivit dispoziţiilor art. 29 (1) din Legea nr. 47 din 18 mai 1992, în forma în vigoare la data pronunţării încheierii atacate, instanţa de contencios constituţional decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial, privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

Atât în practica constantă a instanţelor, cât şi în doctrină, s-a arătat că excepţia trebuie ridicată într-un moment al procesului în care relevanţa sa să poată fi apreciată, pe baza stării de fapt şi a probelor administrate.

Ca atare, o excepţie de neconstituţionalitate invocată prematur sau tardiv, poate fi privită ca "irelevantă".

În cauză, este de analizat dacă cea de-a treia condiţie impusă de textul mai sus citat, respectiv legătura cu soluţionarea cauzei, este îndeplinită.

Astfel, se reţine că după formularea de către recurent a contestaţiei în anulare împotriva deciziei nr. 96/C din 19 septembrie 2016, dată de Curtea de Apel Constanţa, s-a dispus obligarea celui în cauză la plata sumei de 90 RON, cu titlu de taxă judiciară de timbru, în completarea sumei de 10 RON, depusă concomitent cu declanşarea demersului judiciar.

Cererea de reexaminare formulată de contestator împotriva acestei măsuri, a fost respinsă, ca nefondată, prin încheierea din 28 septembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. x/36/2017 al aceleiaşi instanţe, reţinându-se că, din perspectiva principiului tempus regit actum, se aplică dispoziţiile legii noi sub imperiul căreia a fost formulată cererea, respectiv O.U.G. nr. 80/2013, art. 26.

Ulterior tranşării acestei chestiuni, legate de cuantumul taxei judiciare de timbru datorată, la 22 noiembrie 2017, contestatorul a înţeles să achite diferenţa de plată, consemnând suma de 90 RON, cu chitanţa nr. x (a se vedea f. 30-31 Dosar nr. x/36/2017 al Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă).

Prin notele scrise depuse, la 24 noiembrie 2017, cel în cauză a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55 şi 58 din O.U.G. nr. 80/2013, pe considerentul încălcării principiului egalităţii în drepturi, consfinţit de art. 16 alin. (1) din legea fundamentală.

S-a arătat că, prin chiar prevederile art. 55 din acest act normativ, pentru cererile şi acţiunile introduse, până la intrarea lui în vigoare, taxele judiciare de timbru se stabilesc şi se plătesc în cuantumul prevăzut de legea în vigoare la data introducerii lor.

Rezultă, din cele mai sus expuse, că demersul contestatorului în sensul sesizării instanţei de contencios constituţional, a fost iniţiat, ulterior momentului soluţionării cererii de reexaminare, de către un alt complet decât cel care a dispus în legătură cu cuantumul taxei judiciare de timbru, deci după ce această chestiune a fost deja tranşată, printr-o altă hotărâre.

Ca atare, aşa cum corect s-a reţinut prin încheierea recurată, nu se mai poate susţine că, de textele atacate ca fiind contrare Constituţiei, depinde soluţionarea pe fond, a cauzei, în condiţiile în care soluţia nu mai era tributară, la data formulării excepţiei, chestiunii timbrajului.

Cum, problema modului de aplicare a textelor legale vizând timbrajul cererii, fusese deja statuată definitiv, la momentul formulării excepţiei de neconstituţionalitate, se constată că nu este îndeplinită cea de-a treia condiţie dedusă din dispoziţiile art. 29 (1) al Legii nr. 47/1992, republicată, respectiv, ca de norma legală ce se pretinde a fi contrară legii fundamentale, să depindă dezlegarea litigiului.

Aşa fiind, faţă de cele ce preced, recursul urmează a se respinge, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul A. prin mandatar B. împotriva încheierii de şedinţă din data de 08 ianuarie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă în dosarul nr. x/36/2017.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 martie 2018.