Pension recalculation claim; cassation appeal declared inadmissible due to two-tier jurisdiction rule for social insurance matters
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal on the merits (recurs) as inadmissible, leaving the appellate decision of September 26, 2017, which rejected the claimant's appeal, in force as final. The underlying dispute involved a claimant requesting the recalculation of their pension by the county pension house, arguing that the initial calculation incorrectly used a tariff salary instead of the actual gross salary including piece-rate bonuses for a specific period of employment. The court determined that the appeal was inadmissible because, under Article XVIII(2) of Law No. 2/2013, judgments in social insurance matters initiated after the law's entry into force are not subject to cassation appeal, establishing a two-tier system (first instance and appeal) for such cases; consequently, the appellate decision acquired final effect under Articles 457 and 634 of the Civil Procedure Code.
Legislator headnote
AI generatedart. 493 alin. (5) din C. proc. civ, art. 483 alin. (1) C. proc. civ, art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 57/1974, art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ, art. 457 alin. (1) din C. proc. civ, art. 493 alin. (5) C. proc. civ; Pension recalculation claim; cassation appeal declared inadmissible due to two-tier jurisdiction rule for social insurance matters: Conform dispoziţiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ.: "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin decizia nr. 1714 din 26 septembrie 2017, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 708 din 27 aprilie 2017, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia civilă.
împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentui - reclamant A., prin care a solicitat admiterea căii de atac. Calea de atac a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 30 octombrie 2017, sub acelaşi număr de dosar, şi repartizată aleatoriu, spre soluţionare, Completului nr. 12 filtru.
În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ. cu referire la art. 499 teza finală din acelaşi cod, Înalta Curie urmează a analiza cu prioritate admisibilitatea recursului, faţă de care constată următoarele:
Conform dispoziţiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ.: "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".
Art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind uneie măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. stipulează că; " în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privmd repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile deprimă instanţă sunt supuse numai apelului ",
Pentru această categorie de litigii, noua reglementare a instituit doar două grade de jurisdicţie, respectiv fond şi apel.
În cauză, prin demersul judiciar iniţiat la data de 9 februarie 2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa, obligarea pârâtei la recalcularea pensiei, ţinând cont de adeverinţa nr. x din 01 noiembrie 2016, eliberată de B. S.A (C.) care detaliază venitul financiar pe perioada activităţii cât a fost retribuit în acord global, respectiv perioada noiembrie 1974 - martie 2001, faţa de împrejurarea că, la calcularea pensiei iniţiale, s-a avut în vedere salariul tarifar obţinut pe toată perioada cât a lucrat şi nu salariul brut realizat, în care este inclus şi adaosul pentru lucrul în acord global, cu menţiunea că societatea ia care a lucrat, respectiv B. S.A (C.) avea ca formă de retribuire, acordul global, conform art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 57/1974, precum şi obligarea pârâtei la diferenţe actualizate cu rata inflaţiei începând cu data depunerii ia Casa Judeţeană de Pensii Dârnboviţa a dosarului cu adeverinţa nr. x din 01 noiembrie 2016.
Faţă de natura pretenţiei deduse judecăţii, se reţine că aceasta se încadrează în sfera cererilor privitoare la asigurări sociale, cauza cîrcumscriindu-se, din acest puncî de vedere, dispoziţiilor reglementate de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., potrivit cărora, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în materia conflictelor de muncă şi asigurări sociale. De asemenea, în aceste litigii, nu sunt supuse recursului deciziile pronunţate de instanţele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.
Prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs, iar potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.
În cauză, decizia civilă nr. 1714 din 26 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, este definitivă, în înţelesul textului legal menţionat, motiv pentru care împotriva acesteia nu mai poate fî exercitată calea de atac a recursului.
Pentru considerentele arătate în precedent, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de recurentul - reclamant A. împotriva deciziei nr. 1714 din 26 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formuiat recurentui - reclamant A. împotriva deciziei nr. 1714 din 26 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, ca inadmisibil
Decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 martie 2018.