Inadmissibility of cassation against appellate decision on restitution of abusively seized real estate due to statutory limitation to appeal only.

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin decizia nr. 1206/Ap din 27 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea pronunţată în camera de consiliu la data de 21 iulie 2017, în acelaşi dosar, a fost admis apelul declarat de reclamanţii A., B., C., D., E. şi F. împotriva sentinţei civile nr. 149/S din 24 septembrie 2015, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia I civilă; a fost schimbată, în tot, sentinţa apelată, în sensul că a fost admisă acţiunea reclamanţilor, întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi ale Legii nr. 247/2005.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul-pârât Municipiul Braşov, prin Primar, solicitând admiterea căii de atac şi invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 14 septembrie 2017.

În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ. cu referire la art. 499 teza finală din acelaşi cod, Înalta Curte urmează a analiza cu prioritate admisibilitatea recursului, faţă de care constată următoarele:

Litigiul dedus judecăţii are ca obiect cererea de chemare în judecată prin care reclamanţii A., B., C., D., E. şi F., în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Braşov, prin Primar, G. şi H., au solicitat admiterea notificării formulată de reclamanţi şi de pârâţii G. şi H., în calitate de moştenitori ai fostei proprietare, defuncta I., şi restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv şi fără titlu valabil de Statul Român, înscrise în CF x Braşov, nr. top y, în CF x Braşov, nr. top y, în CF x Braşov, nr. top y şi în CF x Braşov, nr. top y; înscrierea în Cartea Funciară a dreptului de proprietate cu titlu de restituire în natură.

Reclamanţii au formulat prezenta cerere de chemare în judecată în lipsa răspunsului prevăzut de lege în legătură cu notificarea depusă prin executor judecătoresc nr. x/2001, în baza Legii nr. 10/2001, înregistrată sub nr. x/2001 la Municipiul Braşov. Această notificare a fost conexată la dosarul de fond funciar nr. x, dosar format în baza Legii nr. 247/2005.

Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi ale Legii nr. 247/2005.

Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 prevede, în art. 25 alin. (1), obligaţia unităţii deţinătoare de a se pronunţa în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, potrivit art. 23, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată, asupra cererii de restituire în natură.

Potrivit dispoziţiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, cu modificările ulterioare:

"Decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competenţa curţii de apel. "

Prin decizia nr. 20 din 19 martie 2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, în recurs în interesul legii, s-a stabilit că, în aplicarea dispoziţiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, instanţa de judecată este competentă să soluţioneze pe fond nu numai contestaţia formulată împotriva deciziei/dispoziţiei de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci şi acţiunea persoanei îndreptăţite în cazul refuzului nejustificat al entităţii deţinătoare de a răspunde la notificarea părţii interesate.

În speţă, întrucât până la data introducerii cererii de chemare în judecată, Municipiul Braşov, prin Primar, în calitate de unitate deţinătoare în accepţiunea art. 1 din Legea nr. 10/2001, nu şi-a îndeplinit obligaţia care îi revenea, potrivit dispoziţiei art. 26 din acelaşi act normativ, respectiv aceea de a se pronunţa în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată asupra cererii de restituire, reclamanţii au învestit instanţa cu o contestaţie împotriva lipsei răspunsului unităţii deţinătoare învestită cu soluţionarea notificării.

Or, potrivit statuărilor deciziei nr. 20 din 19 martie 2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite în recurs în interesul legii, lipsa răspunsului unităţii deţinătoare învestită cu soluţionarea notificării echivalează cu refuzul restituirii imobilului.

În prezenta cauză, acţiunea reclamanţilor pune în discuţie, practic, refuzul restituirii imobilelor solicitate prin notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001, situaţie care se încadrează în ipoteza reglementată prin dispoziţiile art. 26 alin. (3) din acest act normativ.

Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, secţia civilă, la data de 20 februarie 2013, dată la care erau în vigoare dispoziţiile C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010.

Dispoziţiile art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. stipulează că, în cazul în care în acest act normativ nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se menţionează că hotărârea judecătorească de primă instanţă este " definitivă ", de la data intrării în vigoare a acestui act normativ, aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară, dispoziţiile alin. (1) fiind incidente şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este " supusă recursului " sau că " poate fi atacată cu recurs " ori, după caz, legea specială foloseşte o altă expresie similară.

În cauză, apelul declarat de apelanţii - reclamanţi A., B., C., D., E. şi F. împotriva sentinţei civile nr. 149/S din 24 septembrie 2015, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia I civilă, a fost soluţionat definitiv de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă prin decizia civilă nr. 1206/Ap din 27 iunie 2017, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea pronunţată în camera de consiliu la data de 21 iulie 2017, în acelaşi dosar.

Potrivit prevederilor art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs.

Conform principiului legalităţii o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Din coroborarea dispoziţiilor legale sus evocate, rezultă că împotriva sentinţei pronunţate de tribunal, prin care a fost soluţionată cererea de chemare în judecată formulată în baza art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, poate fi exercitată numai calea de atac a apelului.

Prin urmare, decizia nr. 1206/Ap din 27 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, este definitivă, în înţelesul textului legal menţionat, motiv pentru care, împotriva acesteia nu mai poate fi exercitată calea de atac a recursului.

Faţă de cele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-pârât Municipiul Braşov, prin Primar, împotriva deciziei nr. 1206/Ap din 27 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, ca inadmisibil.

Decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 martie 2018.