Timeliness of recourse against a peremption ruling in a labor revision proceeding

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin decizia nr. 86 din 22 noiembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia perimării cererii de revizuire formulată de revizuentul-petent A. în nume propriu şi în numele B., C., Fundaţia D., împotriva încheierilor din data de 10.09.2003 şi din data de 12.11.2003 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia pentru conflicte de muncă şi litigii de muncă, în Dosarul nr. x/2003, în contradictoriu cu intimata S.C. E. S.A., constatându-se perimată cererea de revizuire.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că prin încheierea de şedinţă de la data de 13.10.2016 s-a dispus suspendarea soluţionării cererii de revizuire formulată de revizuentul-petent A. în nume propriu şi în numele B., C., Fundaţia D., împotriva încheierilor din data de 10.09.2003 şi din data de 12.11.2003 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia pentru conflicte de muncă şi litigii de muncă, în dosarul nr. 1610/2003, în contradictoriu cu intimata S.C. E. S.A., având în vedere că părţile nu s-au înfăţişat la strigarea pricinii şi nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, faţă de prevederile art. 248 raportat la art. 252 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.

În conformitate cu dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire, se perimă de drept, chiar şi împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an. Partea nu se socoteşte în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu.

Potrivit art. 252 C. proc. civ. perimarea se poate constata şi din oficiu, prin invocarea excepţiei perimării.

Cum din verificările actelor de la dosar rezultă că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la data de 13.10.2016, având în vedere că părţile nu s-au înfăţişat la strigarea pricinii şi nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar de la data suspendării a trecut mai mult de 1 an fără ca părţile să solicite redeschiderea judecăţii, şi cum în cauză nu a fost îndeplinit niciun act de procedură în vederea judecării pricinii de mai mult de un an, instanţa a constatat perimată cererea de revizuire.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs la data de 20 decembrie 2017, recurenţii-revizuenţi B. şi A.

În şedinţa publică din 16 martie 2018, Înalta Curte din oficiu a ridicat excepţia tardivităţii recursului declarat de recurenţii revizuienţi, în raport de termenul procedural în care putea fi declarată calea de atac, prevăzut de art. 253 C. proc. civ., având în vedere că decizia recurată vizează soluţia de constatare a perimării cererii de revizuire formulată de revizuentul-petent A., în nume propriu şi în numele B., C., Fundaţia D.

Înalta Curte în temeiul art. 137 C. proc. civ., urmează a examina cu prioritate excepţia tardivităţii recursului prin prisma dispoziţiilor art. 253 alin. (2) C. proc. civ.

Potrivit art. 253 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea care constată perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunţare. Aceste dispoziţii legale au constituit obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, pe motiv că reglementarea criticată contravine principiului general care guvernează C. proc. civ. cu privire la faptul că orice cale de atac se exercită împotriva unei hotărâri judecătoreşti numai după comunicarea acesteia, pentru a fi astfel garantat dreptul de apărare. Excepţia de neconsituţionalitate ridicată viza faptul că dispoziţiile legale sus enunţate reprezintă o încălcare gravă a dreptului la apărare şi a accesului liber la justiţie. Curtea Constituţională prin Decizia nr. 124 din 16 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 222 din 10 martie 2006, reţinând conformitatea textului enunţat cu Constituţia a statuat că dispoziţiile analizate, care prevăd calea de atac a recursului împotriva hotărârii prin care se constată perimarea şi termenul în care poate fi exercitat, nu contravin art. 21 şi 24 din Constituţie. Din perspectiva celor expuse şi a faptului că recurenţii-revizuenţi B. şi A. au declarat recurs împotriva deciziei nr. 86 din 22 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin care s-a constatat perimarea cererii de revizuire, doar la data de 20 decembrie 2017, cu depăşirea termenului prevăzut de art. 253 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat de recurenţii revizuienţi ca tardiv, sens în care urmează a se dispune.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenţii-revizuenţi B. şi A. împotriva deciziei nr. 86 din 22 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, ca tardiv declarat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 martie 2018.