Conflicting procedural sanctions for failure to produce original evidence: mandatory exclusion under Art. 139 C.Civ. Proc. versus discretionary case suspension under Art. 1551 C.Civ. Proc.

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 20 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/1/2008 s-a dispus, în temeiul art. 1551 C. proc. civ. de la 1865 suspendarea judecăţii cauzei privind pe apelanţii - reclamanţi A., B. şi C. în contradictoriu cu intimata-pârâtă Regia Autonomă - Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat, motivat de faptul că apelanţii-reclamanţi nu s-au conformat dispoziţiilor instanţei, în sensul de a depune la dosar originalul înscrisurilor prin care înţeleg să probeze îndeplinirea condiţiilor impuse de Legea nr. 10/2001 pentru obţinerea măsurilor reparatorii privind imobilul în litigiu.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta Regia Autonomă Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat, solicitând anularea ei, repunerea cauzei pe rol şi reluarea judecăţii.

Criticile aduse încheierii recurate vizează nelegalitatea prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sub următoarele aspecte:

Astfel, recurenta pârâtă susţine că instanţa de apel în mod greşit a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 1551 C. proc. civ., în condiţiile în care în speţa dedusă judecăţii erau incidente dispoziţiile art. 139 alin. (1) teza a II a C. proc. civ. raportat la obligaţia reclamanţilor de a depune originalul înscrisuirilor pe care îşi întemeiază acţiunea.

În acest sens, recurenta pârâtă învederează că prin decizia nr. 674 din 06.04.2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a fost admis recursul declarat de R.A.A.P.P.S., casată în parte decizia recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului declarat de reclamantul D., dat fiind faptul că instanţa de apel nu a stabilit pe deplin situaţia de fapt cu privire la calitatea acestuia de persoană îndreptăţită la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru imobilul în litigiu, precum cu privire la calitatea de proprietar a autoarei sale asupra acestui imobil.

În susţinerea recursului recurenta pârâtă a mai arătat că prin decizia de casare Înalta Curte a dispus ca instanţa de trimitere, în virtutea roului activ, pentru a stabili pe deplin situaţia de fapt în sensul mai sus arătat, trebuie să dispună ca intimaţii reclamanţi în calitate de moştenitori ai contestatorului să prezinte, potrivit art. 139 (1) C. proc. civ. înscrisurile depuse în copii certificate la dosar cu care contestatarul a înţeles sa facă dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de Legea nr. 10/2001, pentru acordarea masurilor reparatorii.

Din această perspectivă recurenta pârâtă susţine că obligaţia de depunere a originalelor revenea reclamanţilor şi trebuia îndeplinită până la primul termen de judecată, însă instanţa de apel în loc să reţină incidenţa dispoziţiilor art. 139 teza a II a C. proc. civ. a suspendat în mod nelegal soluţionarea cauzei în temeiul art. 1551 C. proc. civ. Or, suspendarea cauzei în temeiul art. 1551 C. proc. civ., reprezintă o sancţiune pentru R.A.A.P.P.S. întrucât nu poate întreprinde nicio măsură în vederea respectării îndrumărilor date prin decizia de casare.

Examinând încheierea recurată prin prisma motivelor de a recurs invocate şi a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin încheierea din 20 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/1/2008, în temeiul art. 1551 C. proc. civ. s-a dispus suspendarea judecăţii cererii de apel formulată de reclamanţii A., B. şi C. în contradictoriu cu intimata-pârâtă Regia Autonomă - Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat, motivat de faptul că reclamanţii nu s-au conformat dispoziţiilor instanţei în ce priveşte depunerea în original a înscrisurilor prin care înţeleg să probeze îndeplinirea condiţiilor impuse de Legea nr. 10/2001 pentru obţinerea măsurilor reparatorii privind imobilul în litigiu.

Textul art. 1551 C. proc. civ. prevede sancţiunea suspendării judecării cauzei, în situaţia în care reclamantul impiedică normala desfăşurare a cauzei. Acest aspect particular de suspendare facultativă reprezintă o sancţiune a reclamantului pentru neîndeplinirea unor obligaţii prevăzute de lege ori stabilite la primirea cererii de chemare în judecată. Prin urmare, textul precitat instituie condiţia culpei părţii reclamante pentru neîndeplinirea obligaţiilor procesuale. Norma are caracter dispozitiv, astfel că sancţiunea suspendării este facultativă, fiind lăsată la aprecierea instanţei de judecată. Pentru a dispune suspendarea judecării cauzei, instanţa este obligată ca anterior aplicării acestei sancţiuni să aducă la cunoştiinţa reclamantului obligaţiile prevăzute de lege ori cele stabilite de instanţă în sarcina sa.

Din perspectiva celor expuse, Înalta Curte constată că în speţă, la termenul de judecată din 23 iunie 2017, instanţa de apel a pus în vedere apelanţilor reclamanţi A., B. şi C., sub sancţiunea prevăzută de art. 139 Cod procedutră civilă, să depună în original înscrisurile prin care înţeleg să probeze îndeplinirea condiţiilor impuse de Legea nr. 10/2001 pentru obţinerea măsurilor reparatorii privind imobilul în litigiu.

Art. 139 alin. (1) C. proc. civ. prevede expres şi imperativ că partea care a depus un înscris în copie certificată este datoare să aibă la şedinţă originalul înscrisului sau să îl depună mai înainte în păstrarea grefei, sub pedeapsa de a nu se ţine seama de înscris.

Prin urmare, în cazul în care nu se prezintă originalul, sancţiunea va fi neluarea în seamă a înscrisului invocat. Sancţiunea nu operează automat, ci instanţa, în temeiul rolului activ, va acorda un termen de judecată şi va solicita prezentarea actului original.

În aces sens, Înalta Curte reţine că în litigiul pendinte, deşi obligaţia prezentării în original a înscrisurilor ce au fost depuse doar în copii certificate a fost dispusă în temeiul art. 139 C. proc. civ. de către instanţa de apel la termenul de judecată din 23 iunie 2017, totuşi la termenul de judecată următor, din 20 octombrie 2017 s-a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 1551 C. proc. civ., pentru neîndeplinirea de către reclamanţi a obligaţiei de prezentare în original a înscrisurilor.

Cum reclamanţii nu s-au conformat obligaţiei stabilite comform art. 139 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că instanţa de apel în mod greşit a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 1551 C. proc. civ., în condiţiile în care ipoteza nerespectării obligaţiei de a depune originalele înscrisurilor este reglementată expres şi sancţionată imperativ de art. 139 C. proc. civ., cu neluarea în seamă a înscrisurilor invocate.

Faţă de cele expuse, în condiţiile în care instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor legale incidente în cauză, şi cum criticile recurentei pârâte se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a admite recursul declarat de recurenta pârâtă Regia Autonomă Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat împotriva încheierii din data de 20 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/1/2008, cu consecinţa casării încheierii atacate şi trimiterii cauzei aceleiaşi instanţe, pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de recurenta - pârâtă Regia Autonomă Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat împotriva încheierii din data de 20 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/1/2008.

Casează încheierea atacată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe, pentru continuarea judecăţii.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 martie 2018.