Jurisdiction of the High Court to hear appeals against first-instance judgments: declination to the Court of Appeal

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub nr. x/3 din 30.12.2015 reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâte S.C. B. S.A., solicitând instanţei, în contradictoriu şi cu C., în calitate de intervenient forţat, obligarea pârâtei la plata sumei de 175.000 euro respectiv 780.000 RON reprezentând daune moraie şi 25.000 euro respectiv daune materiale, sume ce urmează a fi actualizate cu rata inflaţiei de la data pronunţării hotărârii până la data plăţii, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 567 clin data de 16 februarie 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a admis, în parte, cererea privind pe reclamanta A., pe pârâta S.C. B. S.A. şi pe intervenienta forţată C. A obligat pârâta să plătească reclamantei suma. de 50.000 de lei cu titlu de daune morale şi suma de 2.013 RON cu titlu de daune materiale. S-a respins cererea de actualizare a debitului principal cu rata inflaţiei. A obligat pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei din urma hotărâri, reclamanta a declarat prezenta cale de atac, înregistrată la Tribunalul Bucureşti care a înaintat-o către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Dosarul a fost înregistrat pe roiul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 5 februarie 2018 şi trimis, spre soluţionare, prin repartizare computerizată aleatorie, completului de filtru nr. C11.

Prin rezoluţia completului din data de 12 februarie 2018, s-a fixat termen de judecată la 15 martie 2018 în vederea discutării competenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în judecarea cererii formulate.

La acest termen, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei necompetenţei sale materiale în soluţionarea cauzei de faţă, în raport de dispoziţiile art. 97 C. proc. civ.

Analizând excepţia, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:

Prezenta hotărâre atacată a fost pronunţată de către tribunal, ca instanţă de fond, într-un litigiu având ca obiect pretenţii.

Cu privire Ia cererea intitulată "apel" se constată că în ceea ce priveşte normele de competenţă, potrivit dispoziţiilor art. 97 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursuri, precum şi orice alte cereri date prin lege în competenţa sa.

În această materie, art. 21 din Legea nr. 304/2004 republicată, privind organizarea judiciară prevede că "Secţia I civilă, secţia a 11-a civilă şi secţia de contencios administrativ şi fiscal ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum şi recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătoreşti, de orice natura, care nupot.fi atacate pe nicio alta cale, iar cursul judecăţii a fost întrerupt în faţa curţilor de apel".

În ceea ce priveşte completele de judecată, potrivit art. 314 alin. (1) din aceeaşi lege, "Completele de judecată se compun din 3 judecători ai aceleiaşi secţii".

Rezultă deci, că în reglementarea dispoziţiilor Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi ale Legii nr. 303/2004 menţionate anterior, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu i-au fost atribuite competenţe în a judeca litigii aflate în stadiul procesual al apelului, în condiţiile în care legile procesuale şi de organizare judiciara nu menţionează expres o astfel de posibilitate.

Pentru a judeca, potrivit art. 97 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., orice alte cereri date prin lege în competenţă, trebuie ca aceste cereri să fte expres atribuite de lege în competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Or, din economia textelor de lege citate anterior, nu există o prevedere care să confere expres Înaltei Curţi competenţă în soluţionarea apelului.

Potrivit dispoziţiilor art. 96 alin. (2) C. proc. civ., Curţile de apel judecă apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în primă instanţă.

Aceasta este şi situaţia în cauză, astfel că, în aplicarea acestei norme, competenţa de soluţionare a căii de atac împotriva hotărârii pronunţate în fond de către Tribunalul Bucureşti revine instanţei ierarhic superioare, respectiv Curţii de Apel Bucureşti, instanţă în favoarea căreia Înalta Curte va declina competenţa de soluţionare a cauzei, văzând şi dispoziţiile art. 132 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competenţa de soluţionare a cauzei formulată de către reclamanta A. împotriva deciziei nr. 567 din data de 16 februarie 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 15 martie 2018.