Revision request for nationalized property time-barred by three-month deadline following ECHR ruling publication

Asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş Ia data de 07.03.2012 sub nr. Dosar nr. x/30/2012, precizată, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi proprietarii celor 18 apartamente ale imobilului în litigiu, şi anume B., C. şi D., E., F. şi G., H. şi I., J. şi K., L., M., N. şi O., P. şi Q., R., S. şi T., U., V., W. şi X., Y. şi Z., să se constate că imobilul, situat în Timişoara, Spl. x, jud. Timiş, compus din casă cu două etaje şi curte de 590 m.p. înscrisă în CF nr. x Timişoara, provenit din conversia pe hârtie a CF nr. x Timişoara Circa x, deţinut în prezent de către cumpărătorii de la apt. 1 la apt. 8, este proprietatea sa în calitate de moştenitor al defunctului AA.; să se constate lipsa titlului Statului Român şi nulitatea încheierii nr. X din 10.09.1962 prin care s-a dispus naţionalizarea imobilului; să se dispună în principal, repunerea în situaţia anterioară deposedării, prin restituirea imobilului în natură, iar în subsidiar, obligarea pârâtului Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice la plata sumei de 400.000 euro, echivalent a 1,739.600 RON, reprezentând despăgubiri prin echivalent cu valoarea imobilului în litigiu, precum şi cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa nr. 83 din 15 ianuarie 2013, Tribunalul Timiş, secţia I civilă a respins, ca inadmisibilă, acţiunea în revendicare formulată de reciamantul A.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, având în vedere Decizia nr. 33/2008 pronunţată în recursul în interesul legii, precum şi considerentele Hotărârii pronunţate de Curtea Europeană în Cauza Măria Atanasiu şi alţii contra României, că reclamantul nu este exceptat de la procedura instituită prin Legea nr. 10/2001 pentru a avea deschisă calea acţiunii pe dreptul comun pentru revendicarea unui imobil preluat de stat în perioada de referinţa a legii speciale de reparaţie.

Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, prin decizia nr. 63 din 18 aprilie 2013, a respins apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei tribunalului.

Prin decizia nr. 5357 din 20 noiembrie 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a respins, ca tardiv, recursul declarat de reciamantul A. împotriva deciziei nr. 63 din 18 aprilie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Prin cererea formulată la data de 19.12.2017 (data poştei), A. a solicitat revizuirea deciziei nr. 5357 din 20 noiembrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Invocând în drept, dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 10 C. proc. civ., revizuientul a făcut referiri la Decizia nr. 33/2008 şi a susţinut că este beneficiarul unui drept la restituire conform celor statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Măria Atanasiu.

La termenul de judecată din data de 14 martie 2018, Înalta Curte a pus în discuţie excepţia tardivităţii cererii de revizuire şi a rămas în pronunţare asupra acestei excepţii.

Prealabil, cu privire la temeiul de drept invocat de revizuient - art. 509 alini pct. 10 din C. proc. civ., intrat în vigoare la 15 februarie 2013 -, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 24 şi art. 27 din acest cod, "Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare " iar "Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul. " în speţă, A. a formulat cerere de revizuire a unei decizii pronunţate la data când era în vigoare C. proc. civ. de la 1865, hotărârea fiind supusă căii de atac a revizuirii reglementată de dispoziţiile acestui cod, respectiv art. 322-328.

Art. 509 alin. (1) pct. 10 din C. proc. civ. intrat în vigoare Ia 15 februarie 2013 - "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evoca fondul poate fi cerută dacă (...) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti, iar consecinţele gi'ave ale acestei încălcări continuă să se producă " -, invocat de revizuîent, îşi găseşte corespondentul în art. 322 pct. 9 din C. proc. civ. de la 1865 - "Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: (...) dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti, iar consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă şi nu. pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate."

Potrivit art. 324 pct. 5 alin. (3) din C. proc. civ. de la 1865, pentru motivele prevăzute la art. 322 pct, 9, termenul este de 3 luni de la data publicării hotărârii Curţii Europene a Drepturilor Omului în Monitorul Oficial al României, Partea I.

În cauză, revizuientul a formulat cerere de revizuire ia data de 19.12.2017, invocând hotărârea pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Măria Atanasiu - care, în opinia sa, ar fi incidenţă în soluţionarea cererii sale de revizuire, susţinere care însă nu poate face obiectul examinării decât după verificarea respectării termenului prevăzut de iege pentru exercitarea căii de atac a revizuirii întemeiate pe art. 322 pct. 9 din C. proc. civ. de Ia 1865.

Hotărârea Curţii Europene din 12 octombrie 2010 privind cauza Măria Atanasiu şi alţii împotriva României a fost publicată în Monitorul Oficial Partea 1 nr. 778 din 22.11.2010.

Aşa tund, ae constată că, în speţă, termenul legal pentru formularea cererii de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 9 din C. proc. civ. de la 1865, calculat conform art. 101 alin. (3) din cod s-a împlinit la 22 februarie 2011.

Cum cererea de revizuire a fost formulată la data de 19.12.2017, mult după împlinirea acestui termen, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca tardivă, făcând astfel aplicarea sancţiunii decăderii, prevăzută de art. 103 alin. (1) din C. proc. civ. care prevede că neexercitarea oricărei de atac în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul în care partea dovedeşte ca a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voinţa ei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire a deciziei civile nr. 5357 din 20 noiembrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţată în Dosarul nr. x/30/2012, formulată de revizuentul A.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 martie 2018.