Marital property partition dispute: Incompetence of Supreme Court to review Tribunal appellate decision under hierarchical jurisdiction principles

Asupra recursului civil de faţa, constata următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei. Cornetu la data de 11.03.2011, sub nr. x/1748/2011, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună partajul bunurilor comune, dobândite de părţi în timpul căsătoriei.

Prin sentinţa nr. 2011 din 02.06.2015, Judecătoria Cornetu a respins, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantei.

Prin decizia nr. 3138/A din 11 septembrie 2017, Tribunalul Ilfov, secţia civilă, a respins, ca tardiv, apeiul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 2011 din 02.06.2015 a Judecătoriei Cornetu.

împotriva acestei din armă decizii reclamanta a declarat recurs.

Cererea de recurs a fost înaintată de Tribunalul Ilfov, spre soluţionare, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La termenul din 14 martie 2018, Înalta Curte de Casaţie si Justiţie a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea recursului, pe care o va admite, pentru considerentele care succed.

Potrivit dispoziţiilor art. 3 pct. 3 din Codul de procedură civilă de la 1865, "Curţile de apel judecă, ca instanţe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum şi în orice alte cazuri expres prevăzute de lege".

Art. 4 pct. l din C. proc. civ. de la 1865 prevede că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, judecă recursurile declarate împotriva hotărâriior curţilor de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Alt. 21 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară stabileşte competenţa Secţiilor I civilă, a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de a judeca recursul împotriva hotărâriior pronunţate de curţile de apel.

Intenţia legiuitorului, ce reiese din interpretarea sistematică şi logică a textelor legale menţionate este aceea că judecata căilor de atac se face prin luarea în considerare a organizării ierarhice a instanţelor de judecată, învestirea instanţelor de control judiciar făcându-se din treaptă în treaptă, fără a se trece peste o instanţă de la un nivei intermediar.

Astfel, principiul de bază a! organizării justiţiei este acela al jurisdicţiei multiple, la instanţe de grad diferit, prin controlul judiciar al instanţei superioare în grad asupra hotărârilor pronunţate de instanţele de grad inferior. Acest principiu se realizează prin organizarea judecătorească pe patru niveluri de judecată, specifică fiind instituţia controlului ierarhic, al instanţei imediat superioare, care verifică temeinicia şi legalitatea hotărâriior instanţelor inferioare.

Constituirea ierarhică a instanţelor judecătoreşti rezultă atât din dispoziţiile art. 126 alin. (1) din Constituţie, cât şi din prevederile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, reglementarea competenţei materiale a instanţelor având caracter imperativ şi de ordine publică.

Cum, în speţă, reclamanta a declarat recurs împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Ilfov în apel, faţă de considerentele expuse, raportate la cele ale art. 159 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. de la 1865, reiese cu evidenţă că instanţa ierarhic superioară competentă să soluţioneze recursul declarat împotriva deciziei Tribunalului Ilfov este Curtea de Apel Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină în favoarea Curţii de Apel Bucureşti competenţa de soluţionare a recursului declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 3138/A din 11 septembrie 2017 a Tribunalului Ilfov, secţia civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 martie 2018.