Territorial jurisdiction for enforcement against a guarantor: domicile of the surety determines the competent court

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti la data de 21 decembrie 2017, Executor Judecătoresc A. a solicitat încuviinţarea executării silite prin toate formele de executare împotriva debitoarei B., urmare a cererii formulată de creditoarea C. S.A.

Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, secţia civila, prin sentinţa nr. 159 din 12 ianuarie 2018, a admis excepţia necompetenţei teritoriale. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.

S-a constatat, prin prisma dispoziţiilor art. 666 raportate la cele ale art. 651 C. proc. civ., că potrivit contractului de credit nr. x din 2 septembrie 2008, debitorul obligaţiei este D., numita B., având calitatea. de garant şi nu de debitor, iar la data sesizării executorului judecătoresc, respectivul debitor avea domiciliul în Constanţa.

Prin sentinţa nr. 1140 din 6 februarie 2018, Judecătoria Constanţa, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale. A declinat competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă. A dispus suspendarea judecării cauzei şi înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

S-a reţinut, în esenţă, în raport de prevederile art. 651 alin. (1) şi art. 648 alin. (1) teza a doua C. proc. civ. şi având în vedere că creditorul a înţeles să declanşeze executarea silită doar împotriva fidejuşorului, al cărui domiciliu se afla în raza Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti, că acestei instanţe îi aparţine competenţa soluţionării cererii.

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti, în considerarea argumentelor ce succed:

Obiectul cererii deduse judecăţii îl constituie acţiunea prin care Executorul judecătoresc A. a solicitat încuviinţarea executării silite prin toate formele de executare împotriva debitoarei B., urmare a cererii formulată de creditoarea C. S.A.

Se observă că instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în raport de prevederile art. 651 C. proc. civ., având în vedere situaţia particulară a speţei, respectiv în funcţie de domiciliui debitorului sau fidejuşorului.

in primul rând este de remarcat că art. 651 C. proc. civ., la alin. (1), stipulează în sensul că instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se allă, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului.

Se reţine însă că din perspectiva fazei executării silite, debitorul poate fi reprezentat atât de debitorul principal din convenţia de împrumut cât şi de debitorii garanţi, fie ei ridejusori sau ipotecari.

În acest sens sunt dispoziţiile art. 645 alin. (1) C. proc. civ., care stipulează în sensul că "sunt părţi în procedura de executare creditorul şi debitorul" raportate la cele ale art. 648 alin. (1) din cod potrivit cărora " creditorul, în condiţiile legii, poate urmări, în limita creanţei şi a accesoriilor acesteia, concomitent sau, după caz, separat, şi bunurile terţilor care au garantat plata datoriilor debitorului. În acest caz, dispoziţiile privitoare la drepturile şi obligaţiile debitorului se aplică în mod corespunzător şi terţilor garanţi, în afară de cazul m care prin lege se dispune altfel".

Din interpretarea textelor de lege menţionate, competenţa de soluţionare a unei cereri privind încuviinţarea executării silite, cum este cazul în faţă, aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie se afla, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului.

Or, în speţă, cererea de încuviinţare a executării silite a contractului de credit de consum nr. x din 2 septembrie 2008 a fost formulată împotriva debitoarei B., care are calitatea de garant/fidejusor în respectivul contract.

Astfel, se constată că C. S.A., în calitate de creditoare, a înţeles să se îndrepte împotriva fidejusorului, care dobândeşte, în atare împrejurare, calitate procesuală, câta vreme în actul de învestire al instanţei reprezentat de cererea de încuviinţare a executării silite formulată de către executorul judecătoresc este indicată respectiva persoană.

Faţă de toate cele de mai sus şi cum, în cauză, domiciliui numitei B. era la data sesizării organului de executare în Bucureşti, sectorul 6, în circumscripţia Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti, se va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti. Definitiva.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 martie 2018.