Suspension of prison sentence execution denied due to pre-existing financial hardship failing to meet exceptional circumstance requirements
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the prisoner’s appeal, upholding the lower courts' refusal to suspend the execution of his eight-year prison sentence and ordering him to pay 600,000 lei in judicial fees to the state. The dispute centered on the prisoner's application for a three-month suspension of his sentence to repair his family home and assist his ill wife, which was initially rejected by the Bucharest Tribunal and upheld by the Bucharest Court of Appeal. The Supreme Court found that the financial hardship described was a pre-existing condition rather than an exceptional circumstance causing grave consequences if the sentence continued, and the appellant failed to provide evidence that he could realistically resolve these issues within the strict three-month timeframe. The decision relies on the application of Article 455 in relation to Article 453(1)(c) of the Code of Criminal Procedure, which requires specific exceptional circumstances for the suspension of sentence execution.
Legislator headnote
AI generatedart. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen, art. 3859 pct. 171 C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Suspension of prison sentence execution denied due to pre-existing financial hardship failing to meet exceptional circumstance requirements: Examinând acest unic motiv de recurs prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., Înalta Curte constată că nu operează în speță, hotărârile criticate fiind legale și întemeindu-se pe dovezile administrate în cauză (ancheta socială).
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 895 din 13 octombrie 2003, pronunțată în dosarul nr. 2385/2003, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei de 8 ani închisoare, formulată de petentul condamnat F.V.
Instanța a reținut că nu sunt îndeplinite cerințele art. 455, raportate la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât situația financiară precară a familiei condamnatului are un caracter de durată și nu ar putea fi ameliorată prin prezența în familie pe o durată scurtă de 3 luni a condamnatului.
Prin decizia penală nr. 2657 din 18 noiembrie 2003, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs condamnatul.
În motivele scrise de recurs, condamnatul a solicitat acordarea întreruperii executării pedepsei pentru repararea casei și pentru a-și ajuta soția bolnavă, susținând că s-a făcut o greșită aplicare a legii de către ambele instanțe.
Examinând acest unic motiv de recurs prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., Înalta Curte constată că nu operează în speță, hotărârile criticate fiind legale și întemeindu-se pe dovezile administrate în cauză (ancheta socială).
Înalta Curte consideră că instanțele au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 455, raportat la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Astfel, ancheta socială efectuată în cauză a evidențiat că soția condamnatului locuiește împreună cu cei 4 copii, dintre care doi minori, într-un imobil compus din 2 camere și hol, imobil ce necesită reparații. Soția condamnatului a primit în mai multe rânduri ajutoare bănești de la primărie. Starea materială a familiei este preexistentă arestării condamnatului.
Aceste situații nu constituie însă împrejurări deosebite din pricina cărora continuarea executării pedepsei de către condamnat ar avea consecințe grave pentru familia sa, condiții cerute de dispozițiile art. 455, raportate la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., așa cum corect au considerat cele două instanțe. Totodată, condamnatul nu a depus dovezi din care să rezulte posibilitățile reale prin care ar rezolva problemele familiei sale în timpul scurt de cel mult 3 luni cât s-ar putea întrerupe executarea pedepsei sale, cu atât mai mult cu cât această situație exista și anterior arestării sale.
Ca urmare, va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de condamnat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul F.V. împotriva deciziei penale nr. 2657 din 18 noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 februarie 2004.