Suspension of civil damages action pending final resolution of administrative challenge to discrimination finding

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin încheierea de şedinţă din 13 decembrie 2017, Curtea de Apel Braşov, secţia I civilă, a suspendat judecarea apelurilor declarate de reclamantul A. şi pârâta S.C. B. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 949/C din 20 septembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, până la soluţionarea Dosarului nr. x/62/2017, înregistrat pe rolul Tribunalulul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

În motivare, curtea a arătat că, în cauza pendinte, reclamantul a solicitat despăgubiri pentru existenţa unui tratament discriminatoriu constatat prin Hotărârea nr. 530 din 27.09.2017 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, hotărâre care a fost atacată în faţa instanţelor de contencios administrativ, şi care face obiectul Dosarului nr. x/62/2017, înregistrat pe roiul Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Instanţa a constatat că stabilirea despăgubirilor în urma tratamentului discriminatoriu depinde de constatarea însăşi a respectivului tratament, existând o legătură între prezenta cauză şi cauza nr. 6135/62/2017, înregistrată pe 1 noiembrie 2017 pe rolul Tribunalului Braşov între S.C. B. S.A. şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Faţă de acestea, curtea de apel a constatat incidente prevederile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. şi a suspendat judecarea cauzei, până la soluţionarea contestaţiei formulate împotriva Hotărârii nr. 530 din 27.09.2017 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Împotriva acestei încheieri, reclamantul A. a formulat recurs.

Prin cererea de recurs, reclamantul a invocat motivul prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., cu referire la greşita aplicare a art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Reclamantul a invocat dispoziţiile art. 27 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000, care prevăd că persoana care se consideră discriminată poate formula în faţa instanţei de judecată o cerere pentru acordarea de despăgubiri şi restabilirea situaţiei anterioare discriminării sau anularea situaţiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun, iar cererea este scutită de taxă judiciară de timbru şi nu este condiţionată de sesizarea Consiliului.

A susţinut că nu există nicio condiţionare între soluţia pronunţată de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi cauza pendinte.

A solicitat trimiterea cauzei spre continuarea judecăţii.

Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 19 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare " în vederea combaterii faptelor de discriminare, Consiliul îşi exercită atribuţiile în următoarele domenii: c) investigarea, constatarea şi sancţionarea faptelor de discriminare".

La rândul său, art. 27 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că "Persoana care se consideră discriminată poate formula în faţa instanţei de judecată o cerere pentru acordarea de despăgubiri şi restabilirea situaţiei anterioare discriminării sau anularea situaţiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun. Cererea este scutită de taxă judiciară de timbru şi nu este condiţionată de sesizarea Consiliului".

În cauză, reclamantul a înregistrat pe rolul instanţelor judecătoreşti, la daia de 03 ianuarie 2017, acţiunea ce avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru modul discriminatoriu în care acesta a fost tratat, cu ocazia încercării de a se caza la unitatea hotelieră C. şi suspendarea, de către autorităţile emitente, a autorizaţiei de funcţionare a pârâtei pentru punctul de lucru D.

Împotriva hotărârii judecătoreşti pronunţate în cauză de Tribunalul Braşov, atât reclamantul cât şi pârâta au formulat apel, cauza înregistrându-se pe rolul Curţii de Apel Braşov.

Prin încheierea de şedinţă din 13 decembrie 2017, Curtea de Apel Braşov, secţia I civilă, a suspendat judecarea cauzei până la soluţionarea dosarului înregistrat cu nr. 6135/62/2017 pe rolul Tribunalului Braşov, secţia a Il-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, care avea ca obiect anularea Hotărârii Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării nr. 530 din 27.09.2017, formulată de S.C. B. S.A.

Înalta Curte constată că, în cauza pendinte, cererea de acordare a daunelor morale formulată de reclamant a avut în vedere existenţa unui tratament discriminatoriu al pârâtei, constatat prin Hotărârea nr. 530 din 27.09.2017 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.

De asemenea, înalta Curte a avut în vedere că, la data de 1 noiembrie 2017, pârâta S.C. B. S.A. a formulat contestaţie împotriva Hotărârii nr. 530 din 27.09.2017 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, cauza înregistrâiidu-se pe rolul instanţelor de contencios administrativ sub nr. de Dosar nr. x/62/2017, în prezent în curs de soluţionare.

Din interpretarea art. 19 şi art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, mai sus citate, Înalta Curte reţine că faptele de discriminare, aşa cum sunt definite la art. 2 alin. (1) din acelaşi act normativ, sunt constatate de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, organism care are posibilitatea legală de a aplica sancţiuni, sub formă de amenzi.

Aşadar, hotărârea emisă de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării este un înscris prin care se constată fapta de discriminare, la cererea persoanei care se consideră discriminată, aşa cum prevede art. 20 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000.

Pentru acordarea de despăgubiri, persoana care se consideră discriminată se adresează instanţelor de judecată, potrivit dreptului comun, cum prevede art. 27 alin. (1) mai sus citat.

Textul nu poate fi înţeles în sensul ca, independent de existenţa unei hotărâri de constatare a discriminării, s-ar putea cere despăgubiri morale, câtă vreme numai o persoană " discriminată1' poate sesiza instanţa de drept comun.

în caz contrar, s-ar putea ajunge la situaţia ca instanţa de drept comun să acorde despăgubiri morale, în timp de instanţa de contencios

5 administrativ, sesizată în condiţiile art. 20 alin. (9) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000, respinge cererea de constatare a discriminării.

Având în vedere cele arătate mai sus, înalta Curte constată că încheierea de suspendare a judecăţii cauzei până la soluţionarea definitivă a Dosarului nr. x/62/2017 al Tribunalului Braşov, pronunţată în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. este legală, recursul declarat în cauză urmează a fi respins, ca nefondat.

Faţă de prevederile art. 453 C. proc. civ. şi de soluţia pronunţată în cauză, va fi respinsă şi cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de reclamantul A.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de reclamantul A. (prin tutore E.).

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. (prin tutore E.) împotriva încheierii de şedinţă din data de 13 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 mai 2018.