Jurisdictional conflict in employment litigation: application of alternative territorial competence allowing claimant choice between domicile and workplace courts

Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Damboviţa la data de 13 octombrie 2017, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Ploieşti, Tribunalul Damboviţa şi Agenţia pentru Plăţi şi Inspecţie Socială a municipiului Bucureşti, obligarea pârâţilor la recalcularea drepturilor salariaie şi la plata diferenţelor salariaie,

Tribunalul Damboviţa, secţia I civilă, prin sentinţa nr. 91 din 16 ianuarie 2018, a admis excepţia necompetenţei teritoriale. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei in favoarea Tribunalului Bucureşti.

În esenţă, a constatat că este învestit cu soluţionarea unui litigiu căruia i se aplică jurisdicţia muncii, cu referire la art. 266 şi art. 269 din Codul muncii şi Ia faptul că reclamanta îşi are domiciliul în raza teritorială a municipiului Bucureşti s-a făcut aplicarea art. 129 şi art. 132 C. proc. civ.

Prin sentinţa nr. 2403 din 20 martie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia necompetenţei teritoriale. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Damboviţa. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă. În baza art. 134 C. proc. civ. a suspendat judecarea cauzei şi a dispus înaintarea cauzei către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

S-a constatat, în esenţă, cu observarea art. 269 alin. (2) din Codul muncii şi art. 210 din Legea nr. 62/2010 şi prin raportare la art. 116 C. proc. civ., că în materie, competenţa este una alternativă între domiciliul reclamantului, respectiv locul de muncă al acestuia, iar în speţă, reclamanta a ales să sesizeze instanţa de la locul de muncă.

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Damboviţa, în considerarea argumentelor ce succed:

Obiectul cererii deduse judecăţii îl constituie acţiunea civilă, având ca obiect drepturi saiariaie.

Se observă că instanţele aflate în conflict au interpretat în mod diferit prevederile legale incidente competenţei în materia conflictelor de muncă.

Potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din C. muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanţei în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa, ori, după caz, sediul. Textul de lege menţionat se completează cu cel cuprins la art. 210 din Legea nr. 62/2011 care prevede că cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanţei în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul. Acest ultim text de lege instituie o competenţă teritorială alternativă în cazul salariaţilor care pot opta, pe lângă instanţa de la domiciliu, pentru cea a de la locul de muncă.

Art. 129 C. proc. civ. reglementează excepţiile de necompetenţă, pe care le califică de ordine publică sau privată, iar Ia alin. (2) pct. 3 stipulează că necompetenţă este de ordine publică în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.

Se observă însă că în speţă, pentru soluţionarea cererii cu care a fost învestită instanţa de judecată nu a fost instituită o competenţă teritorială exclusivă, ci una alternativă.

Totodată, se reţine că art. 116 C. proc. civ. stipulează în sensul că reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Or, în speţă, reclamanta a înţeles a învesti instanţa de la sediul locului său de muncă, respectiv Tribunalul Damboviţa, în favoarea căruia se va stabili competenţa de soluţionare a cererii.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâraboviţa.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 mai 2018.