Territorial competence in enforcement proceedings: guarantor's domicile determines jurisdiction over application for enforcement authorization

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti la data de 22 ianuarie 2018, Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviinţarea executării silite, prin toate formele admise de lege, simultan sau succesiv, a debitorului B., în baza titlului executoriu - Contract de împrumut nr. x din 27 august 2015.

Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, secţia civilă, prin sentinţa nr. 668 din 31 ianuarie 2018, a admis excepţia necompetenţei teritoriale. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Răcari.

S-a constatat, în esenţă, prin prisma dispoziţiilor art. 666 raportate la cele ale art. 651 C. proc. civ., că potrivit contractului de credit, debitorul obligaţiei este C., domiciliat în comuna Braniştea, judeţul Dâmboviţa, B. având calitatea de garant.

Prin sentinţa civilă nr. 289 din 5 martie 2018, Judecătoria Răcari a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a dispus declinarea cauzei către Judecătoria sectorului 6 Bucureşti. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţa superioară şi comună, competentă să soluţioneze incidentul procedural. A suspendat judecarea cauzei până la soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

S-a reţinut, în esenţă, în raport de prevederile art. 666 şi art. 651 C. proc. civ. şi având în vedere că prin cererea adresată instanţei s-a solicitat încuviinţarea executării silite doar împotriva debitorului B., al cărui domiciliu se află în raza Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti, că acestei instanţe îi aparţine competenţa soluţionării cererii.

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti, în considerarea argumentelor ce succed:

Obiectul cererii deduse judecăţii îl constituie acţiunea prin care Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviinţarea executării silite, prin toate formele admise de tege, simultan sau succesiv, a debitorului B., în baza titlului executoriu - contract de împrumut nr. 3586 din 27 august 2015.

Se observă că instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în raport de prevederile art. 651 C. proc. civ., având în vedere situaţia particulară a speţei, respectiv în funcţie de domiciliul debitorului principal sau al garantului (girant).

În primul rând este de remarcat că art. 651 C. proc. civ., la alin. (1), stipulează în sensul că instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului.

Se reţine însă că din perspectiva fazei executării silite, debitorul poate fi reprezentat atât de debitorul principal din convenţia de împrumut cât şi de debitorii garanţi.

În acest sens sunt dispoziţiile art. 645 alin. (1) C. proc. civ., care stipulează în sensul că " sunt părţi în procedura de executare creditorul şi debitorul " raportate la cele ale art. 648 alin. (1) din cod potrivit cărora " creditorul, în condiţiile legii, poate urmări, în limita creanţei şi a accesoriilor acesteia, concomitent sau, după caz, separat, şi bunurile terţilor care au garantat plata datoriilor debitorului. în acest caz, dispoziţiile privitoare la drepturile şi obligaţiile debitorului se aplică în mod corespunzător şi terţilor garanţi, în afară de cazul în care prin lege se dispune altfel".

Din interpretarea textelor de lege menţionate, competenţa de soluţionare a unei cereri privind încuviinţarea executării silite, cum este cazul în faţă, aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie se afla, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului.

Or, în speţă, cererea de încuviinţare a executării silite a contractului de împrumut nr. 3586 din 27 august 2015 a fost formulată împotriva debitorului B., care are calitatea de garant în respectivul contract.

Astfel, se constată că deşi D. S.A., în calitate de creditoare, a înţeles să se îndrepte împotriva ambilor debitori (obligaţi în mod solidar şi indivizibil), acţiunea promovată de executorul judecătoresc pe rolul instanţelor judecătoreşti a fost îndreptată numai împotriva terţului - garant B., care dobândeşte astfel calitatea de debitor în procedura executării silite, în raport de domiciliul căruia se va determina competenţa teritorială.

Faţă de toate cele de mai sus şi cum, în cauză, domiciliul numitului B. era la data sesizării organului de executare în Bucureşti, sectorul 6, în circumscripţia judecătoriei sectorului 6 Bucureşti, se va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti. Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 mai 2018.