Appeal against revision ruling inadmissible; termination challenge upheld with reinstatement and back pay.

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 2032 din 14 decembrie 2016, Tribunalul Ialomiţa, secţia civilă, în baza art. 252 alin. (2) lit. a), b), c) şi d) din C. muncii, a admis excepţia nulităţii absolute a deciziei nr. 81 din 13.06.2016 emise de pârâta Compania Naţională Loteria Română S.A., a admis în parte cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională Loteria Română S.A., a dispus anularea deciziei nr. 81 din 13.06.2016, emisă de pârâta Compania Naţională Loteria Română S.A. şi reintegrarea reclamantei în funcţia deţinută anterior emiterii deciziei, respectiv aceea de manager de zonă la punctul de lucru judeţean Călăraşi, a obligat pârâta la plata către reclamantă a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate, corespunzătoare funcţiei de manager de zonă la punctul de lucru judeţean Călăraşi, de la data 13.06.2016 şi până la data repunerii în situaţia anterioară emiterii deciziei, a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligarea a pârâtei la plata de daune morale, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia nr. 2243 din 07.04.2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, instanţa de apel a admis apelul declarat de pârâta Compania Naţională Loteria Română S.A. împotriva sentinţei civile nr. 2032 din 14 decembrie 2016 a Tribunalului Ialomiţa, a dispus schimbarea în parte a sentinţei atacate, în sensul respingerii în tot a acţiunii, ca nefondată.

Prin decizia nr. 5422 din 6 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 2243 din data de 07.04.2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Împotriva acestei decizii a declarat revizuenta calea de atac intitulată "apel", calificată ca fiind recurs, prin prisma prevederilor art. 97 din C. proc. civ., raportate la dispoziţiile art. 483 şi următoarele din C. proc. civ.

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a procedat, la data de 06.02.2018, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a căii de atac.

Prin raport s-a constatat faptul că decizia ce face obiectul recursului nu este supusă acestei căi de atac.

Completul de filtru C2, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus, prin rezoluţia din 14.02.2018, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la filele 20-21, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.

Recurenta a depus punct de vedere asupra raportului, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac astfel cum a fost formulată.

Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 513 alin. (5) din C. proc. civ., "hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".

Totodată, se reţine faptul că potrivit art. 513 alin. (6) din C. proc. civ. "dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul".

Din cuprinsul cererii de revizuire, se constată faptul că a fost invocat motivul de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., aşadar nu s-a cerut revizuirea pentru contrarietate de hotărâri.

Hotărârea atacată cu revizuire, decizia nr. 2243 din data de 07.04.2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, este o hotărâre definitivă, pronunţată în soluţionarea unui apel într-o cauză având ca obiect litigiu de muncă, hotărâre ce nu este supusă recursului, potrivit dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind noul C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial din data de 12 februarie 2013, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 95/2016.

Astfel, potrivit dispoziţiilor legale menţionate anterior:

"În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2018 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel in cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., pot fi recurate hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Art. 634 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. prevede că sunt hotărâri definitive hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului.

Art. 457 din C. proc. civ., care consacră principiul legalităţii căii de atac, prevede la alin. (1) că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea însăşi a acestora să se realizeze în condiţiile legii.

Faţă de dispoziţiile legale anterior menţionate, decizia nr. 5422 din data de 6 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, ce face obiectul căii de atac din prezenta cauză, nu este supusă recursului întrucât nici decizia atacată cu revizuire nu este susceptibilă de recurs.

Pentru argumentele expuse, se va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 5422 din data de 6 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 5422 din data de 6 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi,15 mai 2018.