Expropriation compensation claim: Supreme Court's lack of jurisdiction over first-instance tribunal appeal under instance hierarchy rules.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice declined jurisdiction over the appeal, transferring it to the Bucharest Court of Appeal (specifically the Bucharest Court of Appeal, likely a typo for Brasov Court of Appeal in the source, but generally the intermediate appellate court) as the competent authority, with no further appeal available against this decision. The case involved a civil dispute where claimants sought expropriation compensation of €20 per square meter from the State, represented by the National Road Infrastructure Administration Company, following the lower court's dismissal of the claim as inadmissible. The decisive legal basis was the principle of instance hierarchy under Articles 96(2) and 97 of the Code of Civil Procedure, which stipulates that appeals against judgments rendered by courts at first instance are the exclusive competence of appellate courts, thereby precluding the Supreme Court from hearing an appeal against a judgment of a court of first instance.
Legislator headnote
AI generatedart. 97 C. proc. civ, art. 97 pct. 1 C. proc. civ, art. 96 pct. 2 C. proc. civ, art. 466 alin. (1) din Legea nr. 134/2010, art. 132 alin. (3) C. proc. civ; Expropriation compensation claim: Supreme Court's lack of jurisdiction over first-instance tribunal appeal under instance hierarchy rules: Prin unitare, art. 97 pct. 1 C. proc. civ. a atribuit Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca regulă, competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel şi numai prin excepţie competenţa de soluţionare a recursurilor împotriva altor hotărâri.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Prin cererea înregistrată sub nr. 17996/197/2017, la data de 07.08.2017 pe rolul Judecătoriei Braşov, şi ulterior precizată, reclamanţii A., B., C. şi D., prin reprezentat convenţional avocat E., au chemat în judecată pârâtul Statul Român, reprezentat legal de Ministerul Transporturilor, prin Compania Naţională de Administrare a infrastructurii Rutiere, solicitând instanţei ea, în urma probelor ce se vor administra, să pronunţe o sentinţă prin care să instituie în sarcina pârâtului obligaţia de a le achita despăgubirile cuvenite pentru imobilele expropriate, anume acelea de 20 Euro/mp.
Prin sentinţa civila nr. 25/S din 02 februarie 2018 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia I civilă, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de chemare în judecată, împotriva acestei sentinţe, reclamanţii au formulat apel, care s-a depus la Tribunalul Braşov, secţia I civilă, care l-a înaintat către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Dosarul a fost. înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 11.04.2018 şi trimis, spre soluţionare, prin repartizare computerizată aleatorie, completului de filtru nr. II.
Prin rezoluţia completului din data de 16 aprilie 2018, s-a fixat termen de judecată la 10 mai 2018 în vederea discutării competenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în judecarea cererii de apei, părţile fiind citate în acest sens.
La acest termen, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei necompetenţei sale materiale în soluţionarea cauzei de faţă, în raport de dispoziţiile art. 96 pct. (2) C. proc. civ.
Analizând excepţia, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:
Hotărârea atacata cu apel a fost pronunţată de către tribunal într-un litigiu având ca obiect expropriere.
Potrivit dispoziţiilor art. 97 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă:
"1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept; 4. orice alte cereri date prin lege în competenţa sa".
Din norma de competenţă citată rezultă în mod neechivoc faptul că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie soluţionează recursuri.
Prin unitare, art. 97 pct. 1 C. proc. civ. a atribuit Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca regulă, competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel şi numai prin excepţie competenţa de soluţionare a recursurilor împotriva altor hotărâri.
De asemenea, art. 96 pct. 2 C. proc. civ. prevede că, curţile de apel judecă, ca instanţe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în primă instanţă.
Noul C. proc. civ. păstrează principiul ierarhiei instanţelor, astfel încât, coroborând acest principiu cu dispoziţiile art. 466 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., curţile de apel sunt competente să soluţioneze apelurile împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale.
Cum în speţă, tribunalul a fost învestit în primă instanţă cu judecarea acţiunii, apelul urmează a fi soluţionat de curtea de apel.
în aplicarea acestor norme, competenţa de soluţionare în cauză a apelului declarat împotriva hotărârii pronunţate în primă instanţă de către Tribunalul Braşov revine instanţei ierarhic superioare, respectiv Curţii de Apel Braşov, instanţă în favoarea căreia Înalta Curte urmează a declina competenţa de soluţionare a apelului, văzând şi dispoziţiile art. 132 alin. (3) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Declină competenţa de soluţionare a apelului formulat de către reclamanţii B., C., D. şi A. împotriva sentinţei civile nr. 25/S din 02 februarie 2018 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia I civilă, în favoarea Curţii de Apel Braşov.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 mai 2018.