Late-payment penalties are fiscal sanctions subject to proportionality until 2010; interest is not, per binding interpretation.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the referral for a preliminary ruling and held, with binding effect under Art. 521(3) of the Civil Procedure Code, that under Art. 120(1) of Government Ordinance No. 92/2003 (Fiscal Procedure Code, as republished on 31 July 2007) late-payment penalties (majorări de întârziere) for the period 2007–1 July 2010 constitute fiscal sanctions, so the principle of proportionality from the CJEU's 9 July 2015 judgment in Case C-183/14 *Salomie and Oltean* applies to them; however, under the same article as amended by Emergency Ordinance No. 39/2010 (approved by Law No. 46/2011), late-payment interest (dobânzi) does not constitute a fiscal sanction, and the proportionality principle cannot be applied to it. The ruling arose from a tax-administrative dispute in which the referring section challenged the legal nature of late-payment charges and the applicability of EU proportionality, settling the interpretive question in favor of distinguishing between penalties (sanctions) and interest (non-sanctions) across the regulatory amendment.
Legislator headnote
AI generatedLate-payment penalties are fiscal sanctions subject to proportionality until 2010; interest is not, per binding interpretation: În interpretarea art. 120 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare – în forma republicată la 31 iulie 2007 – majorările de întârziere au caracterul unor sancțiuni fiscale.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept
Minuta deciziei nr. 86 Dosar nr. 1980/1/2018
Şedinţa din 10 decembrie 2018
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite sesizarea formulată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 829/33/2013*, privind pronunțarea unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, stabilește că:
În interpretarea art. 120 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare – în forma republicată la 31 iulie 2007 – majorările de întârziere au caracterul unor sancțiuni fiscale.
În privinţa majorărilor de întârziere reglementate în perioada 2007 - 1 iulie 2010, se poate aplica principiul proporţionalităţii, astfel cum Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a reţinut în hotărârea din 9 iulie 2015, pronunţată în cauza C-183/14 Salomie şi Oltean.
În interpretarea art. 120 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 39/2010, aprobată prin Legea nr. 46/2011, dobânzile nu au caracterul unor sancțiuni fiscale.
În privința dobânzilor nu se poate aplica principiul proporţionalităţii, astfel cum Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a reţinut în hotărârea din 9 iulie 2015, pronunţată în cauza C-183/14 Salomie şi Oltean.
Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 decembrie 2018.